Aberatii legislative sau de ce nu avem o lege a falimentului personal

Citeam ieri niste statistici referitoare cresterea puternica a cazurilor de declarare de faliment personal in SUA. Indivizii, supraindatorati fiind, reusesc sa se puna sub protectia legii falimentului, iar dupa terminarea procedurilor(nu mult diferite fata de cele ale firmelor) isi pot relua viata „de la zero”. Mi-am adus aminte brusc de faptul ca anul trecut, prin septembrie, un individ pe care nu-l suport a avut o initiativa pentru adoptarea legii falimentului personal. La momentul respectiv, initiativa a fost puternic mediatizata, mai ales ca Asociatia Romana a Bancilor s-a opus puternic unei asemenea legi.

De-atunci s-a lasat o grava tacere si nimeni nu mai spune nimic. Nu e normal deoarece lipsa acestei legi duce la o discriminare intre persoanele fizice si cele juridice. In timp ce o entitate juridica se poate pune oricand sub protectia legii insolventei, o persoana fizica nu poate face acest lucru. De fapt, nu poate face in Romania. Fiind membri ai UE, orice individ se poate pune sub protectia legii falimentului intr-un alt stat membru(cele mai laxe conditii sunt in Anglia) si poate veni de-acolo curat ca lacrima.

Cu toate ca se opun, bancile ar avea de castigat din aceasta lege, cel putin prin prisma faptului ca iau ce se mai poate lua de la un individ care intra in procedura falimentului personal. Cu toate ca asteptarea si artificiile contabile par mult mai OK in aceste vremuri, s-ar putea ca, odata cu trecerea timpului, sa nu mai recupereze nimic de la debitorii de la care asteapta minuni.

Citeste restul materialului si comenteaza pe Trenduri economice.