ActiveWatch, după ce Poliția Teleorman a cerut RISE Project să-și divulge sursele: Cine trebuie urmărit, suspectul sau cel care ajută la investigarea suspectului?

​”Cine trebuie să fie urmărit: suspectul, sau persoana care ajută la investigarea suspectului?”, se întreabă, vineri, asociația ActiveWatch într-o scrisoare deschisă către Poliția Teleorman, după că aceasta a transmis, recent, Rise Project o cerere de a-și dezvălui sursele și arhiva TeleormanLeaks.

În scrisoare, ONG-ul aduce argumente juridice ce justifică protecția surselor jurnaliștilor, dar și „argumente de bun simț”:

• „Poliția din Teleorman, prin capul județean al acesteia, solicită unor jurnaliști să sprijine anchetarea unui furt prin furnizarea informațiilor care ar putea să conducă la făptaș. Solicitarea pare să fie justificată, atâta timp cât e vorba despre suspiciunea de furt. Dar dacă o persoană suspectată de a fi devalizat o companie depune plângere la poliție că i s-au furat documentele care dovedesc faptul că a devalizat compania, ce trebuie să cerceteze poliția? Cine trebuie să fie urmărit: suspectul, sau persoana care ajută la investigarea suspectului?”

Scrisoarea ActiveWatch, integral:

ActiveWatch – Scrisoare deschisă către Poliția Teleorman

În primul rând ținem să asigurăm polițiștii din Teleroman că mesajul nostru nu este un exercițiu de aroganță. Noi respectăm Poliția Română și știm bine că nu trebuie să reducem munca polițistului la faptele unor persoane care, deși poartă aceeași uniformă, o poartă numai ca acoperire pentru activități ilicite.

De asemenea, trebuie să precizăm că respectăm teleormănenii așa cum respectăm orice cetățean de bună-credință, inclusiv cetățenii republicilor Columbia și Mexic în ciuda faptului că aceste țări relativ îndepărtate față de județul Teleorman au găzduit celebre carteluri ale drogului.

Cu aceste garanții în minte, vă invităm să considerați informațiile de mai jos numai în măsura în care sunteți de acord că Teleormanul este un județ membru al Consiliului Europei și, respectiv, al Uniunii Europene, asta, desigur, în virtutea apartenenței sale la România.

ActiveWatch a decis să vă transmită acest mesaj în urma adresei pe care Inspectoratul de Poliție al județului Teleorman a expediat-o organizației de jurnaliști de investigație Rise Project. În respectiva adresă se indică faptul că poliția a fost sesizată de numitul Petre Pitiș cu privire la furtul unei valize care conține “un hard disk, o tabletă, un stick USB și alte documente (sic!)”. Despre valiza cu pricina jurnaliștii au declarat că le-a fost adusă de către un cetățean care ar fi găsit-o pe un câmp din Teleorman. Parte dintre informațiile conținute de documentele și suporturile de memorie din valiză au fost publicate de Rise Project. Datele publicate completează tabloul activităților unui grup de persoane suspecte de a fi comis fapte ilicite.

Din materialele publicate de RISE Project reiese că Valentin Dumitrașcu, șeful Inspectoratului de Poliție Teleorman și semnatarul adresei primite de RiseProject este un apropiat al grupului suspectat de a fi comis fapte ilicite, din care fac parte Liviu Dragnea și Petre Pitiș – director TelDrum, autor al sesizării către poliție.

În cele de mai jos vom argumenta juridic importanța protecției care trebuie să fie acordată surselor jurnaliștilor. Dar există și câteva argumente de bun simț pe care ar trebui să le menționăm. Poliția din Teleorman, prin capul județean al acesteia, solicită unor jurnaliști să sprijine anchetarea unui furt prin furnizarea informațiilor care ar putea să conducă la făptaș. Solicitarea pare să fie justificată, atâta timp cât e vorba despre suspiciunea de furt. Dar dacă o persoană suspectată de a fi devalizat o companie depune plângere la poliție că i s-au furat documentele care dovedesc faptul că a devalizat compania, ce trebuie să cerceteze poliția? Cine trebuie să fie urmărit: suspectul, sau persoana care ajută la investigarea suspectului?

Și acum argumentele juridice promise:

Vă reamintim că Articolul 10 (“Libertatea de Exprimare”) al Convenției Europene a Drepturilor Omului și jurisprudența derivată din interpretarea acestuia de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului au forță de lege în România.

Importanța protejării surselor jurnalistice a fost afirmată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în hotărârea Goodwin vs. Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord* și întărită prin hotărâri ulterioare:

„(…) protecţia care trebuie acordată presei este de o importanţă deosebită. (…) Protecţia surselor jurnalistice este una din condiţiile esenţiale ale libertăţii presei (…) reafirmată în mai multe instrumente internaţionale referitoare la libertăţile jurnalistice (vezi, între altele, Rezoluţia cu privire la libertăţile jurnalistice şi drepturile omului adoptată la a 4-a Conferinţă ministerială europeană asupra politicii în domeniul mass-media şi Rezoluţia cu privire la confidenţialitatea surselor jurnaliştilor adoptată de Parlamentul European la 18 ianuarie 1994, Jurnalul Oficial al Comunităţii Europene nr.C 44/34). Lipsa unei astfel de protecţii ar împiedica sursele să sprijine presa, respectiv activitatea de informare a publicului cu privire la chestiunile de interes public. Aceasta ar submina rolul vital al presei, de ‘câine de pază public’ şi ar afecta posibilitatea presei de a oferi informaţii corecte şi demne de încredere.

Odată examinată importanţa, pentru libertatea presei într-o societate democratică, a necesităţii protecţiei surselor jurnalistice şi a posibilului efect destructiv pe care dispoziţia de divulgare a surselor l-ar avea asupra exercitării acestei libertăţi, este evident că o astfel de măsură nu este compatibilă cu articolul 10 al Convenţiei decât în măsura în care se justifică printr-o cerinţă imperioasă de protejare a interesului public”.

Dreptul intern conține, de asemenea, în toate legile care reglementează exclusiv funcționarea mass-media prevederi specifice și clare referitoare la protecția surselor jurnalistice și condițiile stricte în care jurnalistul poate fi obligat la dezvăluirea acestor surse. Deși aceste articole de lege sunt dedicate unor forme specifice de jurnalism care nu includ jurnalismul online, ele sunt obiectivări ale principiului susținut de jurisprudența CEDO și care are aplicabilitate pentru toate domeniile de activitate jurnalistică.

În orice caz, o astfel de obligare la dezvăluire poate avea loc numai în urma unei decizii judecătorești și niciodată în urma unor acte generate de polițist sau procuror.

Legea audiovizualului nr. 504/2002

Art. 7

(1) Caracterul confidenţial al surselor de informare utilizate în conceperea sau elaborarea de ştiri, de emisiuni sau de alte elemente ale serviciilor de programe este garantat de prezenta lege.

(2) Orice jurnalist sau realizator de programe este liber să nu dezvăluie date de natură să identifice sursa informaţiilor obţinute în legătură directă cu activitatea sa profesională.

(3) Se consideră date de natură să identifice o sursă următoarele:

a) numele şi datele personale, precum şi vocea sau imaginea unei surse;

b) circumstanţele concrete ale obţinerii informaţiilor de către jurnalist;

c) partea nepublicată a informaţiei furnizate de sursă jurnalistului;

d) datele cu caracter personal ale jurnalistului sau radio-difuzorului, legate de activitatea pentru obţinerea informaţiilor difuzate.

(4) Confidenţialitatea surselor de informare obligă, în schimb, la asumarea răspunderii pentru corectitudinea informaţiilor furnizate.

(5) Persoanele care, prin efectul relaţiilor lor profesionale cu jurnaliştii, iau cunoştinţă de informaţii de natură să identifice o sursă prin colectarea, tratarea editorială sau publicarea acestor informaţii, beneficiază de aceeaşi protecţie ca jurnaliştii.

(6) Dezvăluirea unei surse de informare poate fi dispusă de instanţele judecătoreşti numai dacă aceasta este necesară pentru apărarea siguranţei naţionale sau a ordinii publice, precum şi în măsura în care această dezvăluire este necesară pentru soluţionarea cauzei aflate în faţa instanţei judecătoreşti, atunci când:

a) nu există sau au fost epuizate măsuri alternative la divulgare cu efect similar;

b) interesul legitim al divulgării depăşeşte interesul legitim al nedivulgării.

Legea nr. 19/2003 privind organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Presă AGERPRES

Art. 10

Caracterul confidenţial al surselor de informare a personalului de specialitate este garantat prin prezenta lege. Dezvăluirea acestor surse, motivată prin existenţa unui interes public, poate fi făcută numai în baza unei hotărâri judecătoreşti.

Legea nr. 41/1994 privind organizarea şi funcţionarea Societăţii Române de Radiodifuziune şi Societăţii Române de Televiziune

Art. 14

(11)Caracterul confidenţial al surselor de informare a personalului de specialitate este garantat prin lege.

(12)Dezvăluirea acestor surse, motivată prin încălcarea interesului public, poate fi făcută numai în baza dispoziţiei emise de o instanţă judecătorească.

(13)În exercitarea atribuţiilor profesionale de către ziarişti şi alţi realizatori de emisiuni, informaţiile nu pot fi obţinute decât prin mijloace legale şi morale, iar utilizarea acestora nu poate fi făcută în scop personal.

Liana Ganea

Mircea Toma