Adel Murad, ambasadorul Irakului: Firmele romanesti sunt lenese, lucreaza ca pe vremea lui Ceausescu

Adel Murad, fost ziarist, acum ambasador al Irakului la Bucuresti, critica deschis firmele romanesti pentru lipsa de interes fata de potentialele oportunitati de afaceri cu tara sa. Intr-un interviu acordat agentiei Arabia la Zi, Excelenta Sa, Adel Murat, vorbeste si despre faptul ca o cerere de armament de doua miliarde de dolari din partea Irakului nu a putut fi onorata de Romania, precum si despre dificultatile pe care oamenii de afaceri irakieni le intampina la obtinerea unei vize de intrare in Romania.

Cititi fragmente din interviul acordat de E.S. Adel Murad agentiei Arabia la Zi

Intre tara pe care o reprezentati la Bucuresti si Romania au existat relatii stranse de colaborare. Care este situatia acum, atat in plan politic, cat si economic?

Relatiile noastre au debutat exact in urma cu 50 de ani. In luna august vom sarbatori acest eveniment. Este posibil sa vina chiar si presedintele Irakului la manifestarile pe care le vom organiza la Bucuresti. Pe parcursul acestei jumatati de secol, romanii au lucrat in Irak, in campurile petrolifere, au construit cele mai mari fabrici de ciment, au muncit la autostrazi, in domeniul irigatiilor, au furnizat utilaje agricole…

Si as dori sa aduc aici critici firmelor romanesti de acum. Inteleg ca romanului ii este frica de sotia lui. De ce se teme insa si de Irak? Fiindca toate imaginile negative difuzate de mass-media nu sunt reale. Investitiile turcilor, numai in nordul Irakului, se cifreaza la sase miliarde de dolari. Ale romanilor – la doar 6-10 milioane. De ce turcii nu se tem sa vina in Irak si romanilor le e frica?

Si as dori sa mai intreb ceva: de ce Guvernul Romaniei nu trateaza cu investitorii irakieni? Irakul este o tara bogata, foarte bogata, si este gata sa plateasca in numerar, orice. Dar, daca un irakian vrea sa obtina o viza, are nevoie de o luna. O viza Schengen se obtine in sase zile. Una americana, in doua zile… Iar cea romana – intr-o luna, si uneori nu o primesc… Romania are de pierdut.

Sa luam un exemplu: noi intotdeauna ne indreptam spre Romania pentru a cumpara utilaje industriale si agricole, arme, dar autoritatile de la Bucuresti complica problema. Si atunci ne ducem si cumparam de la sarbi, de la cehi, de la rusi… In urma cu doua luni, ministrul irakian al Apararii a fost prezent in tara dumneavoastra. A venit sa cumpere arme in valoare de doua miliarde de dolari. Dar nu a reusit sa isi duca la indeplinire intentia si s-a indreptat spre alta parte.

Fara suparare, firmele dumneavoastra nu stiu sa lucreze. Si acum, ele actioneaza ca pe vremea lui Ceausescu. Pe atunci, sa spunem, Irakul avea nevoie de centrale electrice. Guvernul irakian il contacta pe cel roman, trimitea banii, iar firma romaneasca mergea la Bagdad si totul era gata. Acum s-a schimbat situatia. Irakul este un stat liber. Exista o multime de firme competitive, iar companiile romanesti sunt lenese. Eu sunt ambasador, le aduc mancarea la gura si nu vor sa o mestece. Ce sa le fac mai mult? Rusii, sarbii, turcii, iranienii, norvegienii, indienii, cehii inhata mancarea. Americanii, la fel. Dar daca nici macar vize nu vor sa acorde…

Cum poate intra Romania in competitie cu SUA sau cu Turcia? E foarte greu. Fiindca, in momentul de fata, companiile irakiene sunt libere, nu mai e ca pe vremea lui Saddam Hussein. Nu colaboreaza cu Romania daca intampina greutati. Iar a obtine o simpla viza este extrem de dificil.

Concret, in ce domenii s-ar putea colabora?

Va spun inca o data: o strangere de mana are nevoie de doua persoane. Noi suntem dispusi sa colaboram in toate domeniile, dar partea romana nu se misca. Va dau inca un exemplu. In septembrie 2007 a venit in Romania ministrul irakian de Externe. S-a intalnit cu presedintele Basescu, cu premierul Tariceanu, cu ministrul Economiei, cu presedintele Senatului… Au discutat si au cazut de acord ca Romania sa deschida un oficiu consular in Kurdistan si altul in Basra.

In urma cu o saptamana, presedintele Parlamentului irakian s-a intalnit inca o data cu toti acesti demnitari. Dar pana acum nu s-a pus in practica nimic. Si, de aceea, partea romana ar trebui sa deschida un canal de comunicare, o reprezentanta economica, un consulat… Ca sa se poata colabora.

Dar daca un investitor roman vrea, poate face afaceri in Irak?

Da. Ii dam viza, zona de nord este sigura, poate sa isi deschida un birou acolo, beneficiaza de facilitati numeroase… Poate sa obtina o bucata de teren.

Primeste si contacte?

Sigur, altfel cum lucram? Dar deocamdata nu se vrea acest lucru. In momentul de fata sunt prezente, de exemplu, firme norvegiene in sectorul petrolier. Ele nu au experienta pe care o are Romania. Cand Talabani a devenit presedinte, eu personal am luat delegatia romana din domeniul petrolului si am dus-o la seful statului irakian.

El le-a promis ca vor beneficia de toate facilitatile de care au nevoie. Dar pe urma nu s-a mai intamplat nimic. Nu au mai dat vreun semn… Eu i-am dus la presedintele Republicii, cel mai mare om in stat. Ce sa fac mai mult? Nu pot sa ma duc acolo, sa extrag petrol si sa li-l dau romanilor.

De curand, emirul Qatarului a vizitat Romania. Am participat si eu la dineul oficial oferit de presedintele Basescu. Qatar este un stat bogat, care dispune de gaze naturale si le-a cerut romanilor trei lucruri, pentru a investi aici miliarde. A cerut terenuri la preturi rezonabile, schimburi comerciale si facilitati de vize, pentru ca oamenii de afaceri sa vina in tara dumneavoastra.

Pentru ca un om de afaceri de acolo poate sa mearga oriunde in lume fara viza, in America, in Australia… Dar aici asteapta o luna pana sa primeasca viza. Si atunci, nu mai vine in Romania. Iar convorbirile au esuat, in opinia mea. Lucrul acesta nu s-a spus la televizor, acolo au fost prezentate ca un succes.

Dar i-am vazut la dineu. Am stat chiar langa ministrul qatarez al Comertului, care este „dinamul” emirului. De partea cealalta, era consilierul pe probleme economice al presedintelui Basescu. Si am inteles, avandu-i langa mine pe amandoi, despre ce este vorba. Daca Romania nu acorda facilitati Qatarului, cui va acorda? Afganistanului? Keniei?