ADN-ul unei fiinte umane vechi de 400.000 de ani a fost reconstruit

ADN-ul unei fiinte umane vechi de 400.000 de ani a fost reconstruit plecand de la un os descoperit intr-o grota din Spania, o realizare fara precedent, scrie AFP.

Cel mai vechi genom uman avea o varsta de „doar” 70.000 – 80.000 de ani si apartinea unei fete care a fost membra a hominizilor primitivi, „Oamenii de Denisova”, veri apropiati ai neanderthalienilor si ai oamenilor moderni, care au transmis o serie din genele lor locuitorilor actuali din Asia de sud-est, in special papuasilor.

Surpriza! ADN-ul gasit la Sima de los Huesos („groapa oaselor”, Atapuerca, in nordul Spaniei) s-a dovedit legat de cel al denisovienilor, si nu de cel al neanderthalienilor, ale caror schelete exhumate in grota aveau numeroase urme distinctive.

„Acest rezultat neasteptat indica faptul ca originea oamenilor de Neanderthal si a oamenilor moderni a urmat o evolutie complexa. Sper ca noile cercetari vor putea clarifica relatiile genetice dintre hominizii din Sima de los Huesos pe de o parte si neanderthalienii si denisovienii, pe de alta”, subliniaza, intr-un comunicat, unul dintre autorii studiului, Juan-Luis Arsuaga, directorul Centrului pentru cercetari asupra evolutiei si comportamentului uman din Madrid.

Situat la 30 de metri sub suprafata, saturat de umiditate si beneficiind de o temperatura constanta de 10,6 grade Celsius, acest loc constituie cel mai mare zacamant de fosile umane din Pleistocenul mijlociu, vechi de 500.000 – 120.000 de ani. In afara de oase de animale, aici s-au gazit cel putin 28 de schelete de hominizi, scoase la lumina zilei de Juan-Luis Arsuaga si echipa sa.

ADN maternal

Aceste fosile sunt clasate de specialisti in randul Homo heidelbergensis, desi detin si trasaturi specifice neanderthalienilor. Pana in prezent, cercetatorii nu au reusit sa le exploateze ADN-ul, mult prea vechi.

Pana la momentul in care Matthias Meyer si echipa sa de la Institutul Max Planck de antropologie evolutionista din Leipzig, Germania, au dezvoltat o tehnica de exploatare a ADN-ului vechi puternic deteriorat.

Unindu-si fortele cu Juan-Luis Arsuaga, expertii germani au inceput in 2010 sa testeze, cu succes, tehnica lor cu resturi de oase de urs gasite la Sima de los Huesos, vechi de peste 300.000 de ani.

Apoi au trecut la hominizi. Gratie a doua grame de pudra de os provenite de la un femur, au reusit sa reconstituie ADN-ul mitocondriei, „motorul” care furnizeaza energie pentru celule. Principalul atu al acestui ADN mitocondrial pentru geneticieni: exista in multiple exemplare, adeseori sub mai multe forme, si se transmite exclusiv pe linie materna, ceea ce este foarte util pentru a urmari o specie de-a lungul timpului.

Nu mai ramane decat compararea acestui ADN maternal cu cel al neanderthalienilor, al denisovienilor, al oamenilor moderni si al altor primate.

Absenta mutatiilor celor mai recente in acest genom a permis sa se estimeze ca hominidul a trait pe solul spaniol acum circa 400.000 de ani, arata studiul, publicat miercuri in revista Nature.

Si, avand multe trasaturi comune cu denisovienii, „omul din Sima” s-a desprins de acestia acum 700.000 de ani inaintea erei noastre.

„Rezultatele noastre arata ca de acum putem studia ADN-ul stramosilor nostri vechi de sute de mii de ani. Acest lucru deschide drumul analizei genelor neanderthalienilor si denisovienilor. Este incredibil de entuziasmant”, rezuma Svante Paabo, directorul Institutului Max Planck, recunoscut la nivel mondial pentru lucrarile sale asupra geneticii hominizilor.