Afacere infloritoare in Cluj: comertul cu licente

Masificarea invatamantului universitar impune solutii inedite pe care absolventii scosi „pe banda rulanta” le adopta din mers. Una dintre acestea, cu priza tot mai mare, este achizitionarea unei lucrari de licenta. Incercarile absolventului ajuns in acest punct se reduc la trei variante: 1. Plateste un alt student sa ii scrie lucrarea 2. O cumpara dintr-un alt centru universitar 3.

O cumpara de la un profesor, poate chiar de la coordonatorul lucrarii. Image

Pe piata clujeana de lucrari de diploma preturile variaza in general intre 200 si 400 de euro, in functie de gradul de originalitate dorit de “client”, de nota pe care vrea sa o obtina, daca acesta are fise de lectura proprii, daca are deja realizata partea practica a studiului etc.

Multi dintre absolventi nu se pricep sa scrie Argumentul lucrarii, partea introductiva sau consideratiile finale. Altii apeleaza la serviciile unui coleg care le poate acoperi partea de metodologie a licentei. Pretul poate sa scada ca si in orice alt domeniu de activitate, daca se comanda lucrarea din timp, cu 2-3 luni inainte.

In caz de urgenta, termenul de doua saptamani acordate realizarii licentei aduce cu sine, logic, si o marire de tarif.

Nu-si fac lucrarile din lipsa de timp

Florin, absolvent a doua facultati din cadrul UBB, in prezent doctorand, scrie lucrari de diploma pe bani in mai toate domeniile umaniste de peste opt ani. El estimeaza ca un sfert din studentii de la Studii Europene, Comunicare, Filosofie s.a. nu sunt autorii propriilor lucrari de licenta, iar la Drept si ISE procentul celor care isi platesc lucrarea de licenta trece de 30%, deoarece studentii acestor specializari lucreaza inca din timpul facultatii si nu mai au timp si de scoala. Avem de-a face cu un adevarat fenomen universitar de care unii dintre profesori aproape ca nu au auzit.

„La facultatile de fizica, matematica sau la politehnica cererile de acest gen sunt mult mai putine, deoarece aici e nevoie de un proiect practic, de o macheta, de multe grafice, iar studentii trebuie sa se apuce de treaba inca din primii ani de facultate”, e de parere Claudiu, student la Politehnica.

Majoritatea studentilor considera ca e mai putin imoral din partea celui care o realizeaza decat din partea celui care o comanda. Primul e mai acoperit si din punct de vedere juridic, desi obiectul muncii sale se situeaza in categoria „fals intelectual”.

Florin, Claudia, Adriana si alti tineri care scriu licente pe bani isi dau seama ca nu e tocmai moral, dar „in conditiile in care jumatate din licentele de la profilurile umaniste sunt copy/paste de pe internet si nu exista niciun control”, ei se considera indreptatiti sa procedeze astfel.

„Stiu o teza sustinuta la Litere, redactata in doua zile, cu trimiteri false la cartile profesorilor din catedra respectiva. Profesorul coordonator a zis ca nu e bine redactata, cam fuserita si i-a dat numai sapte, iar comisia a vrut sa ii mareasca nota pentru ca sustinerea lucrarii a fost facuta cu tupeu”.

Adesea, cei care scriu lucrarile de licenta ofera bonus, inclusiv rezumatul lucrarii care va fi prezentat comisiei de examinare.

Falsul ca normalitate

Desi unii dintre studenti sunt impotriva fenomenului, gradul de acceptare din partea celor mai multi a crescut in ultimii ani. Conceperea unei lucrari de diploma pentru altcineva e vazuta tot mai des ca o ocazie buna sa mai faca si studentii un ban. „Oricum in alte parti nu li se dau prea mari sanse sa depuna o munca intelectuala bine platita.

Cred ca intotdeauna vor exista studenti interesati si studenti neinteresati. Macar beneficiul acesta sa il aiba cei interesati de pe urma celorlalti – mie una mi-au picat enorm de bine banii aceia, 250 $, anul trecut”, ne marturiseste un „autor” de licente. Saracia unor studenti si cercetatori este una din cauzele principale ale redactarii „licentelor pe bani”.

Acesteia i se adauga si lipsa de perspectiva a multor tineri talentati, pe care sistemul universitar si piata de munca din domeniu nu ii poate absorbi. „De ce sa ma duc sa muncesc in fast-food sau agent imobiliar? Vina e a sistemului care adesea promoveaza rebuturile cu pile, iar pe cei cu adevarat buni ii priveste cu indiferenta”, ne declara cu patima Alin.

Felix vede complexitatea acestei probleme, care implica si un grad scazut de interes pentru invatamant, dar si „aplicarea, la nivel mental, a unei scheme simple de costuri-beneficii: cei care au un job bine platit nu risca sa piarda timp si bani intr-o activitate cronofaga, si pe deasupra, in multe cazuri si inutila… cei mai multi profesori nu citesc niciodata mai departe de introducerea si cuprinsul lucrarii…”. Evident, vina nu trebuie plasata doar la nivel individual, ci si la nivel institutional.

Profesorii au partea lor de vina

Pentru Norbert Petrovici, asistent la Sociologia clujeana, situatia comporta doua aspecte. „Pe de o parte, cum construieste Universitatea motivatia studentilor sa produca o lucrare originala si nu un plagiat si, pe de alta parte, cum se apara Universitatea de studentii care nu au fost motivati pentru a evita plagiatul”.

El considera ca un mod eficient de a evita plagiatul lucrarilor de licenta este ca „intr-adevar coordonatorii sa o citeasca si sa aiba o interactiune reala cu studentii”, lucru aproape imposibil pentru ca numarul celor care pot conduce lucrarile de licenta este foarte mic in raport cu multimea studentilor solicitanti.

„Cum sa se evite acest fals intelectual, in conditiile in care cu totii cunoastem cazuri cand chiar cadrele universitare intermediaza astfel de tranzactii, schitand bibliografia si planul lucrarii pentru ca totul sa ii fie mai usor celui care o va scrie pe bani, adesea un prieten bun al profesorului cu care imparte si banii castigati”, concluzioneaza Marian, masterand la o facultate clujeana.