Afacerist irlandez in Bucuresti: "Autoritatile din Romania par a fi orientate anti-business. Nivelul de coruptie e urias, iar controalele si cerintele sunt de multe ori hartuitoare"

Il cheama John McCarthy, e irlandez, are 50 de ani si detine de la inceputul acestui an restaurantul Malagamba din Centrul Vechi al Bucurestiului. Pasionat de gastronomie si de vinuri, John a cunoscut Romania in anul 2007 si s-a atasat foarte mult de locuri si de oameni, iar din martie a intrat pe piata afacerilor romanesti cu restaurantul care are specific preponderent italienesc. Nu foarte usor, insa, asa cum declara in interviul de mai jos. Omul de afaceri irlandez crede ca problemele de genul celor cu care se confrunta constant in Bucuresti trebuie sa fie in permanenta expuse public, pana la imbunatatirea situatiei. Nici firmele romanesti de distributie de alimente, furnizorii de marfa bruta, nu scapa de critica lui McCarthy, care spune ca lipsa de constanta e o problema cronica.

Rep: John, cum caracterizezi mediul de afaceri romanesc?

John McCarthy: Nu vreau sa vorbesc despre intreaga Romanie, fiindca nu cunosc decat situatia din Bucuresti, care e una foarte dificila. Sa deschizi un restaurant aici e foarte greu, iar lupta cu birocratia a fost si e o permanenta durere de cap. Iar coruptia uriasa atrage dupa sine costuri mai mari pentru orice afacere. Aproape ca institutiile guvernamentale romanesti sunt orientate anti-business. Procesul de autorizare, de care am stiut ca e nevoie, e atat de ineficient incat am avut nevoie de mult timp si mana de lucru pentru a-l respecta, cu costuri foarte mari.

Rep: Practic, ce ti s-a parut gresit sau nefiresc in discutiile cu autoritatile?

John McCarthy: Uite, am sa-ti dau exemplu clar cu terasa din fata restaurantului. Fiind in zona pietonala, am cerut autorizatie speciala la primarie pentru a instala terasa (mese, scaune) pe suprafata din fata localului. Dupa 2 luni am primit raspuns, insa pentru o suprafata mult mai mica, ceea ce facea imposibila functionarea terasei. Cred ca au facut special ca sa fim nevoiti sa incalcam legea si astfel sa ne vaneze pentru a fi amendati.

Ceea ce s-a si intamplat: culmea, zona solicitata de noi chiar nu incurca absolut deloc traficul pietonal. Am fi fericiti sa platim taxe mai mari, daca am avea suprafata mai mare, insa se pare ca Primaria nu are nevoie de bani din taxe in perioada asta de recesiune. Asta trebuie sa inteleg? Am aplicat iar pentru o marire a suprafetei terasei, insa au trecut alte doua luni si inca nu avem raspuns…

Rep: S-au mai linistit treburile de cand ai deschis localul?

John McCarthy: Nu, ne aflam constant in fata unor situatii si controale care in Irlanda ar putea fi caracterizate foarte usor drept “hartuitoare”, dar care aici par a fi acceptate cu lejeritate. In urma controalelor ni se cer lucruri uneori imposibile si se trece chiar si la amenintari.

Rep: Imi poti da un exemplu concret de astfel de cerere imposibila?

John McCarthy: Da, am fost amendati si amenintati cu inchiderea pe 3 luni daca nu reusim sa aducem dovezi fiscale pentru banii primiti de chelneri ca bacsis. Acum trebuie sa contestam in instanta acest lucru si sa platim, deci, si noi costuri cu cheltuieli de judecata.

Rep: Ce cred prietenii tai irlandezi despre decizia de a-ti incepe un business in Bucuresti?

John McCarthy: E greu sa stiu sincer cum vad ei treaba asta, insa la suprafata ma felicita – dar cred ca in interiorul lor ma considera un pic nebun, avand in vedere reputatia foarte proasta pe care o are Romania in Irlanda. Insa cei care vin in Romania si vad locurile constata ca situatia nu e asa de neagra si ca oamenii sunt chiar extraordinari in multe cazuri.

Rep: Cum te-ai descurcat cu gasirea angajatilor romani si cu pregatirea acestora?

John McCarthy: A luat totul mai mult timp decat am crezut, plus ca unele vechi obiceiuri mor foarte greu, asa cum am constatat personal, insa acum ma declar fericit. Iar clientii incep sa vada eforturile noastre: acestia au la indemana chiar si o cutie sigilata unde-si pot lasa opiniile sincere, si doar eu am acces la mesaje, deci aflu sigur de plangerile lor, nu se “pierde” pe drum mesajul lor.

Rep: Multi afaceristi straini se plang si de o anumita inconstanta in oferirea de servicii bune. Tu ce relatie ai cu furnizorii romani?

John McCarthy: Si aici au fost si sunt probleme, nu pot sa ascund asta. Inca de la inceput am testat mai multe variante si calitatea produselor nu a fost una ridicata. Trebuie sa monitorizam in permanenta calitatea produselor pe care le luam, din pacate nu exista o constanta a comenzilor de buna calitate. Si asta nu e tot: onorarea comenzilor, ca timpi de expediere, este la un nivel foarte scazut. De nenumarate ori am stabilit impreuna cu furnizorii zile sau ore de expediere a comenzilor care nu s-au onorat deloc, ceea ce a facut sa avem lipsuri in meniu pe care le consider de neacceptat.

Rep: Risti o comparatie intre restaurantele din Bucuresti si cele din Dublin?

John McCarthy: Din pacate, piata de restaurante din Bucuresti e inca sub-dezvoltata, in special la nivel de servicii si de calitate a mancarii, si noi incercam sa o ridicam. Dublinul, de exemplu, desi e un oras mult mai mic, are o concentratie de servicii si restaurante bune mult mai ridicata.