Aiud – lagar de exterminare pentru opozantii sistemului comunist

Spatiu de tortura si de reeducare a celor care se opuneau regimului comunist, puscaria de la Aiud (judetul Alba) a ramas in memoria societatii romanesti ca un reper al raului, un spatiu geografic bine definit, dar si un spatiu mental infernal. Intelectuali, fruntasi politici, preoti, cu alte cuvinte elitele romanesti, si-au gasit sfarsitul acolo.

Bataile, infometarea, frigul si lanturile (la propriu) au constituit, mai ales in anii stalinismului, metodele principale de inabusire a ultimelor ramasite ale opozitiei fata de sistem.

Marturiile supravietuitorilor sunt cutremuratoare, si o parte din ele, ca si o parte a arhivelor, au stat la baza studiului elaborat de comisia prezidentiala condusa de Vladimir Tismaneanu, din care redam cateva pasaje cu valoare de documentar. Subtitlurile apartin redactiei.

Gulag sub aripa Securitatii

„Transformarea spatiului penitenciar, in acord cu exigentele ideologice si experienta sovietica in materie, intr-unul de tip gulag, a dus la transferul inchisorilor, lagarelor si coloniilor in subordinea Ministerului Afacerilor Interne.

Cei care coordonau de acum destinul Penitenciarului Aiud au fost numiti pe criterii politice, fiind recrutati si propusi de catre reprezentantii MAI (Directia Penitenciare, lagare si colonii si Directia Generala a Securitatii Poporului) si consacrati ca atare de catre Secretariatul Biroului Politic al CC al PCR.

Cei care au condus penitenciarul, in perioada 1948-1989, au fost: maior Farcas Alexandru, 1948-1950; capitan Dorobantu Nicolae, 1950-1953; col. Koller Stefan, 1953-1958; col. Craciun Gheorghe, 1958-1964; col. Volcescu Iorgu, 1965-1973; col. Moldovan Traian, 1973-1978; lt.col. Damian Mihai, 1978-1981; col. Rus Vasile, 1981-1987 si col. Tartan Vasile, 1987-1991.

Mai mult decat statistici…

Inca in 1944 aici au fost depusi arestatii sau internatii considerati a fi periculosi din punct de vedere politic. Alaturi de legionarii ramasi in penitenciar, aici au fost inchisi cei considerati a fi vinovati de crime de razboi, spionii si tradatorii. Chiar daca pana in vara anului 1945, in contextul tensiunilor interne, generate de ascensiunea treptata si agresiva a comunistilor la putere, din inchisoare au evadat destul de multe persoane, fiind, pe de alta parte, eliberati mai multi detinuti condamnati pentru fapte politice, detentia de acest tip nu a disparut.

Astfel, daca la sfarsitul anului 1944, in inchisoare se mai aflau 851 de condamnati politic (si alti 6 preveniti), un an mai tarziu numarul lor scazuse la 163 (1 prevenit). In mod firesc, categoriile asimilate detentiei politice au cunoscut in anii urmatori cresteri consistente.

La sfarsitul anului 1946, in Penitenciarul Aiud se gaseau 345 de condamnati politici (criminali de razboi, legionari, spioni, tradatori si membri ai unor organizatii considerate subversive) si 93 de persoane, retinute sau arestate, incluse in categoria prevenitilor.

Un an mai tarziu, in inchisoare erau 256 de condamnati si 314 preveniti, pentru ca anul 1948 sa se incheie cu un bilant de 1.269 preveniti si 889 condamnati.

23 august a umplut puscaria

In adresa nr. 10.596, transmisa la Directia Penitenciarelor din Bucuresti, in data de 3 decembrie 1948, Biroul evidenta din Penitenciarul Aiud consemna faptul ca de la 23 august 1944 fusesera detinuti un numar de 2.504 condamnati si 1.683 preveniti.

Acelasi document preciza faptul ca doar in anii 1947-1948 in Aiud au fost internati peste 1.221 de cetateni, care nu fusesera retinuti pe baza unui act de natura juridica, ci a unora de factura politieneasca.

Tot in aceasta perioada se preciza ca au decedat 47 de persoane. Analiza realizata de noi cu privire la decese, in registrul special al celor decedati la Aiud, ne indica o cifra mult mai mare a celor morti in anii mentionati (5 in 1945, 3 in 1946 Ð este posibil ca cifra sa fi fost mai mare, fara, insa, a se consemna acest lucru in registru, 110 in 1947, 31 in 1948). Rezulta un numar de 149 decedati intre 1945-1948, din care mai mult de jumatate aveau pedepse precizate sau notatii care indica vinovatii politice.

Diferentele aparute pot fi legate de neglijenta celor care au elaborat documentele de evidenta, precum si de faptul ca, fiind un penitenciar mare, in care erau transferati detinuti din intreaga Romanie, in aceasta perioada este posibil ca unele notatii sa fi fost realizate fara a avea la baza documente penitenciare.

Golgota intelectualilor

Penitenciarul din Aiud a fost de-a lungul perioadei comuniste situat in epicentrul sistemului represiv din Romania comunista, fiind, alaturi de cele de la Jilava si Gherla, prin numarul si calitatea celor detinuti, inchisoare de categoria I.

Spre deosebire de celelalte unitati de detentie, cea din Aiud a fost una care si-a pastrat caracterul de spatiu de pedepsire, reeducare si izolare de-a lungul intregii epoci comuniste.

Cei ajunsi la Aiud intre anii 1945-1989 au fost considerati de regim ca fiind cei mai periculosi dintre detinutii politici.

Legionarii, fostii demnitari, reprezentantii de marca ai elitelor politice, sociale, culturale, economice au populat inchisoarea considerata a fi fost o adevarata golgota in spatiul concentrationar romanesc, aici fiind aduse treptat toate categoriile care anterior constituisera elita statului roman.

Din septembrie 1948, in urma aplicarii ordinului nr. 17.249 al DGP, condamnarile politice urmau a fi executate in urmatoarele inchisori: Aiud, Gherla, Pitesti si Targsor.

Penitenciarul din Aiud trebuia sa ii gazduiasca pe cei mai periculosi dintre acestia: criminalii de razboi si cei de profesiune intelectuali (ordinul preciza urmatoarele categorii: avocati, arhitecti, comercianti, farmacisti, medici, ingineri, invatatori, profesori, preoti, scriitori, subofiteri, ziaristi, precum si toti cei care fusesera bancheri, chiaburi, mosieri, industriasi si diversi patroni)”.

Petre Tutea – supliciu la Aiud

„Am facut o marturisire intr-o curte cu sase sute de insi, in inchisoarea de la Aiud. Fratilor, am zis, daca murim toti aici, in haine vargate si in lanturi, nu noi facem cinste poporului roman ca murim pentru el, ci el ne face onoarea sa murim pentru el! (…)

Un tampit mai mare ca mine nu exista. Sa faci 13 ani de temnita pentru un popor de idioti! De asta numai eu am fost in stare…” Petre Tutea

Unul dintre intelectualii importanti care a fost intemnitat la Aiud este Petre Tutea. Fost sef de serviciu si apoi director in Ministerul Economiei Nationale in cadrul Guvernului National-Legionar, instaurat dupa 6 septembrie, Tutea era imaginea a ceea ce comunistii intelegeau prin dusman al noului sistem.

Dupa preluarea puterii de catre comunisti, acesta a fost arestat si condamnat initial la cinci ani de inchisoare (1948-1953), apoi la 18 ani de munca silnica, din care a executat opt (1956-1964), in total 13.

Cea mai mare parte din acesti ani si i-a petrecut la Aiud, unde erau intemnitati mai multi dintre liderii miscarii legionare. A fost eliberat in 1964, cu sanatatea zdruncinata si a continuat sa fie tinut sub observatia Securitatii. A trait multi ani intr-o garsoniera modesta din Bucuresti, pe care a insistat (fara succes) sa i-o vanda lui Emil Cioran „pentru a nu muri chirias la stat”.

„Treisprezece ani de inchisoare… Aveam doar o hainuta de puscarias. Ne dadeau o zeama chioara si mamaliga fripta. M-au batut… M-au arestat acasa. Nici nu tin minte anul… Cand m-au anchetat, am lesinat din bataie. Iacata ca n-am murit! Am stat la Interne trei ani. Am fost dupa aceea la Jilava, la Ocnele Mari si pe urma la Aiud. Eu ma mir cum mai sunt aici. De multe ori imi doream sa mor.

Am avut mereu lasitatea de-a nu avea curajul sa ma sinucid. Din motive religioase… Treisprezece ani! Nu pot sa povestesc tot ce-am suferit pentru ca nu pot sa ofensez poporul roman spunandu-i ca in mijlocul lui s-au petrecut asemenea monstruozitati”, a marturisit, dupa aceea, Petre Tutea.