Am plâns după un pui crescut natural, pe care l-am făcut supă. Asta-i chiar tragedia mâncării aruncate la gunoi

Am mare problemă. Arunc mâncarea la gunoi. Prima oară după cele 2 luni de stare de urgență. Este grav, este imoral. 2 luni de COVID acut nu mi-am permis așa ceva. Acum vreo două săptămâni cumpăr un pui crescut la țară. Acum două zile l-am aruncat la coș, plângând. Efectul consumerismului, prea multor alegeri. Efectul post-traumatic COVID. Plâng

Corina-i sursa. Știe ea oameni care îmi cresc puiul natural. Mi-a adus puiul acum vreo 2 săptămâni. Juma de pui l-am băgat în congelator. Îi spun jumătății celeilalte: hai, puiule în supă. Și, pune apă, dă-i morcov, taie-i țelină. Pun și păstârnac de când Ada mi-a arătat calea. Puiul boier. Se simte bine-n supă. E măreț. Îi iau spuma. Fac zdrențe din ou natural. Sare dau? Da! Și puiul gata în oală. Total o oră, o oră și ceva. A trecut ziua. Nu l-am mâncat. L-am băgat în frigider ca să nu mă mustre.

O săptămână a stat în frigider și nu l-am mâncat.

Am comandat cu voluptate: mâncare thai, șnițel, andive cu măsline, siminoc cu capere, coarne de melc în foaie gras. Cum a fost posibil să uit de dragul meu pui? Clar, sufăr de șoc post-pandemic. Nu mai suport, nu mai vreau mâncare de carantină.

Oricum, după zece zile, plângând, i-am făcut vânt puiului pe ghenă.

Am plâns după pui, după bani, după munca oamenilor ălora care l-au crescut. Am plâns după morcov, țelină, păstârnac, după ceapă, sare, ou zdrențe. Doamne, ce am mai plâns. Am plâns pentru că 2 luni de COVID urgent n-am aruncat mâncare la gunoi. N-am aruncat alimente de frică. Nu de frica morții de foame, nu, nu. Din pricini mult mai simple.

N-am aruncat alimente de milă. Milă față de situația mea.

Prins în COVID. Prins. Să nu ies prea des la magazin. Prins să nu risipesc bani, mâncare. Prins. Are nevoie altcineva de mâncarea pe care eu aș lua-o de la Mega. Poate. Să se bucure alt om. De ce să risipesc, de ce să mă risipesc? Și așa 2 luni am combinat verdețuri, cărnuri, resturi, rămășițe pînă la epuizarea resurselor.

Dar, acum? Puiul cel sănătos a ajuns la gunoi. Nici măcar în gură de lup, de câine, de jaguar. La gunoi. O să-l găsească vreo cioară să-mi-l mănânce? Să aibă totuși un sens puiul acela. Să nu fi aruncat lacrimi în zadar la căpătâiul puiului. Să nu plâng după lacrimi.

Și plâng acum, și voi plânge. Plâng. Lacrimă rotundă. Plină de mangan şi prolactină. Lacrima este alcătuită din mangan și prolactină. Așa cum supa are morcov, țelină, of, iar plâng, pui…