ANALIZA De la Marea Demisioneală, la Marea Nepotrivire. Statistica tocmai a publicat numărul locurilor de muncă pentru care angajatorii nu reușesc să găsească oameni

INS a publicat vineri locurile de muncă vacante: circa 39.900, la o medie de 449.000 de șomeri. Asta înseamnă 11,25 șomeri pentru un job neocupat. Sute de mii de oameni se plâng că nu-și găsesc de lucru iar zeci de mii de firme spun că nu-și găsesc angajați.

Cererea și oferta de muncă sunt complet decuplate în România; tot mai mulți absolvenți se vor confrunta cu joburi care nu se vor potrivi cu pregătirea lor

Cererea și oferta de muncă sunt decuplate în România; tot mai mulți absolvenți se vor confrunta cu joburi care nu se vor potrivi cu pregătirea lor, arată un raport publicat recent de Cedefop- Centrul European pentru Dezvoltarea Formării Profesionale.

În ciuda ofertei tot mai mari de angajați cu studii superioare, vor exista dificultăți la ocuparea acestor joburi, iar aceste dificultăți vor face ca lucrătorii cu studii superioare să fie ofertați să lucreze pe posturi cu pretenții de studii non-superioare, la un nivel mai scăzut decât calificările pe care le dețin.

Partea proastă e că locul de muncă nu e neapărat în zona în care locuiesc șomerii și nici calificările cerute pentru postul liber nu corespund cu pregătirea celor care își caută de lucru.

E drept, pentru circa două milioane de români distanța nu reprezintă un obstacol, așa că acceptă să facă naveta.

Circa o treime dintre ei lucrează în alt județ decât cel în care locuiesc, iar două treimi în altă localitate din județul în care stau.

În Ilfov, navetiștii reprezintă aproape 50% din totalul lucrătorilor, cel mai probabil aceștia venind la muncă în Capitală. Urmează județul Dâmbovița, unde navetiștii reprezintă peste 44% din populația ocupată, potrivit Statisticii. Giurgiu și Ialomița sunt următoarele „bazine” de navetiști.

Cazul domnului Ionescu

Domnul Ionescu este unul din sutele de mii de șomeri. A lucrat ca funcționar bancar până când instituția l-a pus pe liber. Ionescu lucra într-un orășel de provincie, în care toată lumea cunoaște pe toată lumea. În respectivul orășel există locuri de muncă vacante dar dl. Ionescu refuză posturi pe care le consideră sub demnitatea lui. „De la 6.000 de lei lunar nu mă pot angaja ca vânzător în butic cu 2.000 de lei pe luna”, spune el. E de înțeles.

Ionescu încearcă să își găsească un loc de muncă tot în zona financiară și a luat legătura cu alte bănci din oraș ca să își ofere serviciile. Deocamdată așteaptă. Este șomajul de așteptare.

Cazul domnului Popescu

Domnul Popescu a lucrat în marketing. Vânzări, mai precis. Vindea produsele unei fabrici de perdele și lenjerie de pat. Asta a făcut o viață, la asta se pricepe. N-a mai mers afacerea așa că a rămas pe drumuri. Ar mai fi o fabrică similară care e la vreo 200 de kilometri distanță și unde s-ar putea angaja, dar cum să-și lase soția și copii că să se mute practic la 200 de kilometri de casă? Cererea lui de muncă nu se va întâlni prea curând cu oferta de muncă. Iar țara e plină de Popești și de Ionești.

Cazul domnului Constantinescu

Fost corporatist de top, cu salariu de mii de euro timp de ani buni de zile. A văzut jumătate din lume. A venit un tinerel (angajat de el în urmă cu ceva vreme) care i-a suflat postul. Acum trăiește din ce a strâns în anii de șefie. De 3 ani nu lucrează și nu vrea să coboare sub un anumit nivel al salariului. Așteaptă „până s-o ivi ceva pentru mine”, zice trist. Acel ceva nu se va ivi în graba, întrucât lumea s-a schimbat.

Cel mai tare îl afectează faptul că nu mai e chemat la petrecerile la care odinioară era considerat sufletul chefului.

Cazul domnului Nițescu

Familie, doi copii. Lucrează fiecare dintre soți în străinătate, cate 6-9 luni pe an. Iau circa 1000 eur/net/lunar. Cu banii adunați ACOLO își măresc gospodăria AICI. Acolo lucrează la negru. El în tâmplărie, ea în domeniul social.

Nu sunt înregistrați ca șomeri, nu figurează nici ca angajați, pentru că nici nu sunt. Nu vor să se stabilească acolo (cu câteva eforturi ar putea) pentru că „mai bine o duci aici, cu banii LOR”. Dar nici aici n-ar îmbătrâni pentru că doar un orb n-ar vedea încotro se îndreaptă țara.

„Deocamdată nu ne plângem, om vedea ce o să mai fie”, zic ei la unison la un barbecue oferit vecinilor. A doua zi urmau să plece iar în străinătate, că li se terminaseră banii.

Populația în vârstă de peste 65 de ani care va lucra în 2035 se va tripla ca număr față de cei de 65+ care lucrează acum

Populația în vârstă de peste 65 de ani care va lucra în 2035 se va tripla ca număr față de cei de 65+ care lucrează acum, a explicat într-o discuție cu HotNews prof. dr. Cătălin Ghinăraru, bazându-se pe datele Cedefop, una dintre agențiile descentralizate ale Uniunii Europene care face periodic proiecții pe piața muncii. Ca pondere în populație, seniorii vor depăși pragul de 30%, confirmând procesul de îmbătrânire severă a țării.

În urmă cu 30 de ani, ponderea lor abia ajungea la 13%, mai spune cercetătorul român, expertul pe care Comisia Europeană îl sună când discută despre piața muncii din România.

„Partea bună este că populația ocupată e în creștere și se va mări cu circa 1% pe an, ceea ce înseamnă o creștere anuală peste media UE-27 ”, explică Ghinăraru. Cercetătorul estimase încă de acum 30 de ani că va trebui să facem față provocării numite ”România multiculturală”, odată cu acoperirea posturilor vacante cu imigranți aduși din afara țării.

Nea Vasile administrează o mică podgorie aproape de Pietroasele-Buzău. Anul acesta nu a mai avut cu cine să culeagă via, deși oferea fiecărui culegător mâncare, băutură, țigări plus 150 de lei net/zi. Avea locuri de muncă vacante, cum ar spune statisticienii. Pur și simplu localnicii nu erau interesați, așa că nea Vasile a fost nevoit să cumpere o mașină de cules via, ca să nu rămână cu strugurii neculeși. În total, în România au fost în această toamnă circa 40.000 de joburi neocupate sau, mai bine spus, neinteresante pentru localnici.

Populația României va scădea cu 9% în perioada 2020-35. UE estimează o scădere „abruptă” a populației de 15-54 de ani și o creștere a celei de 65 de ani și peste

Modificările forței de muncă din România în următorii 10 ani vor fi determinate de îmbătrânirea populației și de ratele de participare în creștere la majoritatea grupelor de vârstă.

Forța de muncă totală din România va crește cu 6% în perioada 2020-35, față de scăderea cu 6% în ultimii 15 ani, arată datele Cedefop, consultate de HotNews.

De asemenea, rata de participare totală în România va crește cu 9 pp în perioada 2020-35, comparativ cu o creștere de numai 1 pp pentru UE-27. Asta în condițiile în care populația totală va scădea cu 9% în perioada 2020-35, așa cum în intervalul 2005-2020 a scăzut cu 8%.

Probleme vor fi și pe zona Educației, pentru că agenția UE care a realizat prognoza estimează o scădere „abruptă” a populației de 15-54 de ani din România, în timp ce populația de 55-59 de ani și 65 de ani și peste va crește puternic.

Ratele de participare a tuturor grupelor de vârstă peste 20 de ani din România vor crește puternic în următorii 10 ani, dar cea mai puternică creștere e proiectată pentru grupa de vârstă 60-64 (34 pp).

De asemenea, ratele de particiare la piața muncii vor crește la femei cu 11 puncte procentuale, iar la bărbați cu 7 puncte procentuale în perioada 2020-2035.

Prognozele vorbesc despre 4,7 milioane de joburi care vor trebui ocupate, din care 700 mii de joburi noi și 4 milioane de joburi libere ca urmare a demisiilor/pensionării

Creșterea ocupării forței de muncă în industria prelucrătoare va fi relativ rapidă, cu o dinamică de peste 2% pe an în perioada 2022-30.

Pe de altă parte, ocuparea forței de muncă în sectorul primar și utilități, care reprezintă aproximativ un sfert din ocuparea forței de muncă din România, în principal în agricultură, este estimată să scadă cu 5% pe an în aceeași perioadă. Subsectorul serviciilor administrative și servicii suport este prognozat să înregistreze o scădere a ocupării forței de muncă, de 0,8% pe an, în perioada 2022-30.

În distribuție și transport, ocuparea forței de muncă în marile subsectoare ale comerțului cu ridicata și cu amănuntul (15% din ocuparea forței de muncă), transportul terestru (5% de locuri de muncă) și cazare și alimentație (3% din ocuparea forței de muncă) vor crește puternic în perioada 2022-2030, arată datele Cedefop.

La fel se va întâmpla și în cazul producției de mașini, produse alimentare, băuturi și tutun, în timp ce ocuparea forței de muncă în textile & pielărie este prognozată să scadă puternic.

Numărul de locuri de muncă disponibile arată numărul de joburi libere ca urmare a locurilor de muncă nou create și a celor rămase libere ca urmare a plecării (prin demisie sau pensionare) a celor care le ocupau.

Majoritatea ocupațiilor , cu excepția lucrătorilor din agricultură și pescuit, vor înregistra o creștere a numărului de locuri de muncă.

Prognozele vorbesc despre 4,7 milioane de joburi care trebuie ocupate, din care 706.000 de locuri de muncă noi și 4 milioane de locuri de muncă devenite libere ca urmare a demisiilor/pensionării angajaților.

În industrie vor scădea joburile de directori executivi, oficiali superiori și manageri și vor crește câteva ocupații de nivel mediu: asamblatori, funcționari, și joburile din vânzări.

De asemenea, ocupațiile care nu necesită calificări înalte vor crește, cu excepția muncitorilor din minerit, construcții și transport.

Va crește ceva mai lent și ponderea lucrătorilor calificați, de la 23% în 2022 la 27% în 2035.

Cota de piață a lucrătorilor cu calificare medie va crește ușor și ea de la 61% în 2022 la 65% în 2035. Față de media UE-27, România stă prost la capitolul joburi cu calificare înaltă și peste medie cu calificare medie.