Aproape jumătate din cei 10 sateliți lansați de SLS nu funcționează

Cei 10 sateliți au cântărit în total doar 14 kilograme, o masă pe care o putem considera aproape neglijabilă, dacă ținem cont de faptul că SLS poate trimite o încărcătură de 27 de tone spre Lună. Inițial trebuiau să fie încărcați 13 sateliți, însă 3 dintre ei nu au fot gata la timp, din motive tehnice, dar și datorită întârzierilor cauzate de pandemia de COVID-19.

Sateliții au fost încărcați în treapta superioară ICPS a rachetei Orion și au fost eliberați după desprinderea capsulei Orion.

ArgoMoon este un satelit proiectat de compania italiană Argotec, în colaborare cu Agenția Spațială Italiană și rolul său a fost acela de a documenta fotografic treapta superioară ICPS, după desprinderea de aceasta.

BioSentinel este un satelit care conține celule vii de drojdie, pentru a măsura efectul radiației cosmice asupra acestora, realizat de centrul de cercetare Ames al NASA; este pentru prima dată când ființe vii ajung în spațiul cis-lunar, după decembrie 1972, chiar dacă vorbim despre celule relativ simple de drojdie; sistemul de autoreparare al acestor celule, după ce au fost expuse la radiație, este similar cu sistemul de autoreparare al celulelor umane.

CuSP (CubeSat for Solar Particles) va intra pe orbita Soarelui și va studia particulele vântului solar și câmpul magnetic generat de Soare, folosind cele trei echipamente științifice în miniatură pe care le are la bord; sonda a fost realizată de centrul Goddard al NASA și Jet Propulsion Laboratory (JPL).

EQUUELUS, sondă proiectată de Agenția Spațială Niponă (JAXA) și Universitatea din Tokyo, are ca scop studierea Pământului, dar și a craterelor de pe fața nevăzută a Lunii; sonda va efectua câteva vizite și spre punctul Lagrange L2, acolo unde se află și telescopul spațial James Webb.

Lunar IceCube este dotat cu spectrometre miniaturizare pentru detecția apei și a produșilor volatili din solul lunar, proiectat de Universitatea de stat Morehead și centrul spațial Goddard al NASA; satelitul urmează să intre pe o orbită alungită în jurul Lunii, apropiindu-se până la 100 km de suprafața acesteia.

LunaH-Map (Lunar Polar Hydrogen Mapper), o sondă orbitală care va căuta urme de apă în umbra unor cratere aflate în regiunile polare ale Lunii, folosind pentru asta un spectrometru cu neutroni; sonda a fost realizată de Universitatea de stat din Arizona.

NEA Scout (Near-Earth Asteroid Scout), o sondă propulsată de o pânză solară, care urma să survoleze un asteroid din apropierea Pământului, fiind realizată de centrul spațial Marshall al NASA; ținta sondei este asteroidul 2020GE, care are un diametru de doar 18 metri, însă din păcate echipele de la sol nu au reușit să stabilească legătura radio cu sonda după separarea de racheta SLS.

OMOTENASHI, proiectată de JAXA, o sondă care și-a planificat să aselenizeze folosind un propulsor cu combustibil solid; sonda are două componente, una orbitală și landerul propriu-zis, ambele dotate cu un emițător radio pe frecvența 430 MHz, pentru a putea fi interceptată de radioamatori. Din păcate, telemetria sondei nu a putut fi recepționată de rețeaua Deep Space Network a NASA și aceasta nu a reușit să execute manevrele necesare pentru înscrierea pe orbita Lunii.

LunIR, un satelit proiectat de compania americană Lockheed Martin, care va survola Luna și va efectua o serie de studii spectroscopice, după care va ajunge pe orbita Soarelui; sonda conține un senzor care urmează să fie folosit și în misiunile Psyche și Europa Clipper, însă misiunea sa este pusă în pericol de problemele întâmpinate în comunicarea cu satelitul, care pare să se rotească necontrolat.

Team Miles, un satelit comercial, care urma să testeze un motor cu plasmă în spațiul interplanetar, însă satelitul nu a putut fi contactat după separarea de treapta superioară ICPS a rachetei SLS.

Din păcate, NASA nu a făcut o prioritate din a comunica situația acestor 10 sateliți, așa că este posibil ca unii dintre cei care acum funcționează să întâmpine probleme în etapele următoare are misiunii lor și să nu aflăm despre acest lucru decât după câteva zile. Treapta secundară ICPS a rachetei SLS și-a încheiat misiunea și va rămâne pe orbită în jurul Soarelui.

Sursa foto. profimediaimages.ro