Arendasul arab de dreapta

Sunt de dreapta, dar stangaci. Am fost bolnav cand eram mic si nu m-am refacut. Caci, de la nastere pana pe la 30 de ani, am fost retinut, temporar, de comunism. Cand am parasit incinta, am iesit rau pregatit si, de atunci incoace, o tin in cursuri de pregatire.

Nu ma descurc prea lesne printre ideile dreptei politice, dar ma consolez cu un gand: nu intereseaza pe nimeni, intr-o tara care ia, seara de seara, ideile mari si le suceste gatul, amical, pe la talk-show-uri. Exceptia: Iliescu Ion. Acum cateva zile, pe Ion Iliescu l-a durut, iar, dreapta. Ea „domina viata intelectuala a tarii” si tot ea e o unealta in mana unor „grupuri foarte incisive”.

Omul a vorbit la Piatra Neamt, dar orasul n-are nici o vina. Aerul e bun, desi va mai trece un timp pana se va limpezi de dara de sulf ramasa in urma vorbitorului. Ion Iliescu e un om in varsta. De aici, cateva bete-suguri.

Mai intai, tinerea de minte. De la buletinele meteo care anunta ploaie in Anglia, nu s-a pomenit un pisalog mai mare.

Dreapta, cu gluga si pumnal, a urzit un complot in 1990, dreapta, cu ONG-uri si monitorizari pe bani straini, ne impiedica acum sa gustam din binefacerile stapanirii lui Baron Voda. Aici se face Iliescu, deodata, uituc si da declaratii false, ca orice bun tata de cartel. Ce are de ascuns Iliescu in spatele dreptei?

Mai nimic. O Romanie in arenda. Noutatea e ca afacerile exploatatiei Romania nu se mai fac doar in regim de haita nationala. Nu stiu cum se spune arenda pe arabeste, dar vad ca Ion Iliescu a reusit o traducere iute si plina de profit. S-a chinuit, a trecut mai intai prin ruseste si de acolo a ajuns, in romaneste, la o lista doldora de nume arabe. Cu Hayssam, Iliescu e coleg de partid.

Nu e clar de ce, dar ceva trebuie sa ii apropie.

Probabil, nu teama de dreapta. Cu Iskandarani se cunoaste mai bine domnul Vacaroiu, de cand au calatorit acum doi ani, in acelasi avion, cale lunga, pana la Beijing. Lista e lunga. Raman pe afara mii de cetateni arabi care trudesc, nestiuti, la afaceri inca mai nestiute.

Iliescu si ai lui i-au omenit cum au putut – cu o cetatenie in plus si un control in minus. Romania tine cu dintii de NATO, soldatii ei stau tinte vii in Irak, doar S-ul din centrul PSD trage tot mai tare spre Siria. Trei ziaristi romani sunt ostatici.

De maine, cand, sa speram, vor fi liberi, ar trebui sa ne punem, in sfarsit, problema: la ce bun fratia financiara pesedisto-araba? Nu e nimic rau in a fi arab in Romania, dar e ceva suspect in a fi magnat arab sub ocrotire PSD.

Programul Natiunilor Unite pentru Dezvoltare avertiza, intr-un raport emis in 2001, ca „e timpul ca apropiati ai cercurilor politice sau militare din Romania sa renunte la legaturile lor cu lumea interlopa araba”.

Evident, raportorii nu fusesera informati de Ion Iliescu asupra adevaratului pericol: ascensiunea dreptei.