Arhitectura vernaculara pastreaza vie istoria unui popor

Muzeul National al Satului „Dimitrie Gusti, pastrator al arhitecturii vernaculare, deruleaza un proiect care va permite vizitatorilor sa inteleaga arhitectura populara, traditia si civilizatia din satele romanesti intr-o maniera complexa. Alpha Bank sustine traditiile romanesti astfel ca elementele spectaculoase ale arhitecturii vernaculare au fost puse in evidenta in calendarul pentru anul acesta. Ce inseamna sa reconstruiesti pas cu pas o constructie care dateaza de sute de ani si nu se bazeaza pe un proiect, ci pe istorie, explica directorul general al Muzeului National al Satului „Dimitrie Gusti”, conf. dr. Paula Popoiu.

09-Rapciuni

Foto: Hotnews

Ce este arhitectura vernaculara si cit de important este acest concept pentru istoria unui popor?

Arhitectura vernaculara a intrat in 1964 in terminologia internationala de specialitate ca termen generic cu care este definita „arhitectura populara” sau „arhitectura fara arhitecti”. Este un domeniu extrem de complex al civilizatiei traditionale; in principal, etnologii care se ocupa de studiul arhitecturii populare au in vedere constructiile izvorate din stiinta si experienta pe care o furnizeaza traditia si au menirea principala de a fi mai ales functionale. Arhitectura vernaculara este acea „stiinta” in care primeaza utilitatea si functionalitatea constructiei, preocuparea arhitectilor pentru decorarea ei fiind secundara si reclamata de prestigiul pe care proprietarul trebuie sa-l mentina in fata comunitatii satesti .

Arhitectura vernaculara este la fel de importanta ca si istoria unui popor, ea reflecta istoria unui popor, obiceiurile si traditiile acestuia, intr-un cuvant civilizatia traditionala.

Arhitectura vernaculara poate convietui „in armonie” cu arhitectura moderna?

In mod sigur, da. Prin arhitectura vernaculara se intelege arhitectura din mediul rural dar si cea urbana, din margine de oras sau chiar din oras, dar care nu a avut un arhitect, un proiectant explicit. Locuintele mestesugarilor, negustorilor, pravaliile au la baza, in cele mai multe cazuri, arhitectura traditionala sau vernaculara. Planimetria, folosirea de materiale traditionale de constructie (lemn, lut, piatra), tehnicile de constructie adecvate materialului folosit, conceptia spatiala totul se bazeaza pe traditie, transmisa de la o generatie la alta. Un exemplu elocvent il pot constitui si conacele boieresti de secol XVIII-XIX, a caror constructie nu a fost intodeauna precedata de planuri bine definite si personalizate, semnate de arhitecti cunoscuti. Armonia convietuirii celor doua tipuri de arhitectura – cea vernaculara cu cea culta ca si creatie a unor nume cunoscute – decurge uneori din insasi faptul ca arhitectura cu arhitecti are deseori ca inspiratie arhitectura rurala. As spune ca cea din urma este mult mai bine adaptata la mediu si la cerintele functionale ale unei familii care traieste ea insasi in deplina armonie cu natura.

Care sunt cele mai spectaculoase elemente din arhitectura vernaculara romaneasca recunoscute pe plan international?

In primul rand as aminti bisericile maramuresene din lemn care au intrat in patrimoniul mondial. Dar tot asa de bine putem aminti locuintele de lemn din Transilvania sau cele din lut din Dobrogea. Valtorile si instalatiile de tehnica populara, care au disparut demult din locuinte sunt de asemenea elemente ale unei arhitecturi traditionale spectaculoase, care pot fi vazute in muzee. Morile de apa sau morile de vant ornamentate cu motive solare.

Muzeul National al Satului „Dimitrei Gusti” este un pastrator al traditiilor romanesti. Ce inseamna acest lucru? Specialistii etnologi identifica „mostre” ale arhitecturii vernaculare romanesti, va informeaza si dumneavoastra decideti sa le faceti cunoscute reconstruindu-le in Muzeu sau procesul este altul?

Tipurile de arhitectura traditionala sunt depistate in teren, in conformitate cu programul de cercetare pe care il desfasoara muzeul sau cu un proiect ce trebuie pus in practica. Daca avem nevoie sa transferam in muzeu o constructie traditionala atunci aceasta este selectata conform unor criterii, bazate pe o documentare fundamentata stiintific, ce include de la istoricul constructiei, date de descriere pana la fotografii, filme, relevee, etc. Concluziile cercetarii si propunerii se discuta apoi intr-un consiliu stiintific sau cu specialistii muzeului si se ia o hotarare de achizitie sau de acceptare a donatiei, atunci cand vorbim de o donatie.

Programele arhitecturii traditionale in baza carora se stabilesc si au loc cercetarile in teren includ in ordinea prioritatilor locuinta, care este cea mai importanta constructie din gospodaria rurala, anexele gospodaresti: sura, grajdul, bucataria, cotetele, crama etc, constructiile comunitare – de utilitate publica, printre care se numara primaria. scoala , biserica, hanul dar si instalatii folosite in vechime la sate: valtori, mori, pive.

03-Audia

Foto: Hotnews

Cat dureaza si cat de complex este un proces de transfer in Muzeu a unei constructii? Cum se procedeaza, cati oameni sunt implicati in proces si la ce nivel de specializare profesionala.

Un proces de transfer depinde in primul rand de marimea constructie, de distanta de la care trebuie adusa, de materiale de constructie folosite si tehnicile traditionale. Cel mai simplu de transferat sunt constructiile din lemn pentru ca sunt mai usoare, materialul se poate recupera foarte simplu si inca mai exista mesteri specializati in zona de provenienta. Din cauza dificultatii operatiunilor pe care il implica acest transfer, multe muzee nu s-au incumetat sa aduca si constructii de zid. In muzeele in aer liber, s-a creat, astfel, o imagine usor idilica a satului: mici case de lemn , frumos ornamentate, cu prispe sau pridvoare. Din pacate nu sunt reprezentate casele mai recente, de dupa 1850, de exemplu, din zid – piatra sau caramida sau constructiile comunitare cum sunt scoala, primaria. Cei care contribuie la transferul unei case sau chiar gospodarii, sunt mesteri specializati-lemnari, zidari, pietrari, sunt specialistii de la laboratorul de conservare -restaurare care fac o prima tratare a materialului in teren si apoi ambaleaza partile mai fragile, cum sunt ornamentele sculptate sau traforate. Fiecare element este numerotat, in cazul arhitecturii de lemn si apoi casa este recompusa dupa documentatia facuta de arhitecti. Cand este cazul, se apeleaza la ingineri.

Care sunt cele mai noi exponate din Muzeu si de ce si-au gasit locul aici?

Muzeul Satului deruleaza din 2007 un proiect nou de amenajare, pentru reconstituirea unui spatiu specific satului real romanesc, cu biserica, scoala, salon de dans, ateliere ale mestesugarilor si han traditional. Am ales pentru aceasta reconstituire zona de sud a Muzeului Satului, unde spatiul permite o reconstructie fidela. Practic, aducem in muzeu in aer liber acele elemente care lipsesc astazi din expozitiile in aer liber. Am adus constructii din zid asa cum erau ele in satul romanesc, la inceput de secol XX. De asemenea ne propunem sa ilustram modelul de convietuire etnica si chiar interconfesionala din satul traditional din multe zone ale Romaniei. Vom pune laolalta case cu arhitectura specifica minoritatilor: evrei, sasi, secui, turci, ucraineni sau rusi lipoveni. Dintre acestea Dobrogea este cea mai ilustrativa .Raspunzand la intrebare: cele mai noi exponate din Muzeul Satului pot fi regasite in zona sud si ele sunt componente ale tematicii expozitiei in aer liber care isi propune sa aduca satul cel putin pana la realitatea din anii 60. Expozitia in aer liber va permite tuturor vizitatorilor sa vada cum arata cantonul de drum, cum erau construite si ornamentate case din diferite regiuni al Romaniei: casa evreiasca din satul Calinesti, Maramures, casa de hutuli din Bucovina sau cum arata salonul de dans din satul Alunis, cabana silvica din Prahova.

Vezi calendarul pe anul 2013 realizat de Muzeul Satului„Dimitrie Gusti” impreuna cu Alpha Bank Romania