Arhivele sfideaza Comisia Tismaneanu: „Iliescu are dosar de horticultor!”

Seful comisiei prezidentiale pentru analiza dictaturii comuniste, Vladimir Tismaneanu, reclama dificultati in accesul la arhivele PCR. Tismaneanu afirma ca dosarul fostului prim-secretar Ion Iliescu este de negasit in arhivele Comitetului Central, care au furnizat in schimb dosarul unui inginer horticultor cu acelasi nume.

Comisia a fost infiintata la data de 5 aprilie 2006. Tismaneanu afirma ca o versiune finala a raportului va fi definitivata in perioada 16-30 octombrie. In jurul datei de 10 decembrie este programata ultima reuninue a membrilor comisiei.

Documentul urmeaza sa fie prezentat ulterior presidintelui Traian Basescu.

Odata acceptat de catre seful statului, raportul de condamnare a comunismului ar urma sa devina document oficial al statului roman.

HotNews.ro: Mai sint citeva luni pina la finalizarea raportului de condamnare oficiala a regimiului comunist. Aveti acces deplin la Arhivele PCR, asa cum vi s-a promis?

Vladimir Tismaneanu: Accesul a fost in genere eficient, desi ne-am intilnit si cu situatii in care nu ni s-au dat unele dosare de mare importanta, cred eu, pentru intelegerea naturii luptelor la virf din partid. Pentru a sti cine erau cu adevarat liderii comunisti, trebuie citite dosarele lor de partid.

Comisia noastra vrea sa lamureasca probleme legate de reponsabilitatile diversilor potentati, deci asemenea date sint foarte importante.

Nu ma refer la fisele de o pagina colectionate de sectorul „Carnetul de partid” din cadrul Directiei Organizatorice a CC, ci la acele dosare de cadre care contin succesivele autobiografii ale acestor demnitari, notele despre ei date de fostii lor colaboratori, informatii despre sanctiunile de partid primite si, dupa caz, ridicate.

Numai din asemenea dosare se va putea reconstitui in chip profund si convingator chestiunea luptei dintre diversele centre de putere in perioada razboiului.

Este ceea ce eu am propus in cartea mea, „Stalinism pentru eternitate – O istorie politica a comunismului romanesc” (trad. rom. Polirom, 2005), drept modelul tricentric al functionarii PC din Romania pina la iesirea din ilegalitate. Sint convins ca membrii si expertii Comisiei ar putea oferi exemple concrete cit se poate de concludente.

Expertii Comisiei au putut studia la Arhiva Directiei Instantelor Militare de la Cernica (nu acelasi lucru s-a intimplat, din cite inteleg, cu arhivele tribunalelor militare de la Cluj si Timisoara). De asemenea, expertii si unii membri ai Comisiei au lucrat in arhivele MApN, ale Ministerului Justitiei si ale Ministerului de Interne.

La Arhivele Nationale, s-a lucrat pe arhivele sectiilor CC, ale UTC-ului si ale Cancelariei CC. In multe cazuri, contrar unor informatii din presa, nu am fost primii care au vazut aceste documente. Lectura si xerocopierea documentelor au fost ghidate de structura preliminara a Raportului Final.

[c:2:d]In ceea ce ma priveste, am cerut documente legate de doasarele de cadre ale virfurilor PCR si Securitatii in toata perioada dictaturii comuniste.

Nu am primit decit foarte putin. Nu am primit dosarele Dej, Bodnaras, Chisinevschi, Teohari Georgescu, Borila, Rautu, Draghici, etc. Nu exclud deloc posibilitatea ca multe din aceste dosare sa fi fost distruse imediat dupa prabusirea regimului comunist. Am putit consulta, insa fragmentar, dosarele Nicolae si Elena Ceausescu, precum si pe cel al Ion Gh. Maurer.

Nu-mi este inca limpede ce s-a putut consulta din arhiva Sectiei Internationala a CC al PCR.

„Cred ca a sosit momentul transparentei totale”

[c:3:s] Unii membri ai CP, precum si unii experti s-au plins de dificultatile accesarii arhivelor Ministerul Sanatatii si ale politiei (e vorba de chestiunea interzicerii intreruperilor de sarcina in perioada Ceausescu). La nivel local chestiunile tehnice au fost uneori greu de rezolvat.

In plus noi nu stim de fapt ce exista in Arhiva CC. Cred ca a sosit momentul transparentei totale al acest subiect. Eu unul cred ca este obligatorie existenta unui inventar public, accesibil oricarei persoane interesate, referitor la documentele existente. Cred ca este o chestiune urgenta si care poate fi rezolvata rapid.

HotNews.ro: Sint insitutii gestionare de arhive cu care colaborati mai dificil? Daca da, care?

Vladimir Tismaneanu: Daca la Arhivele Nationale am gasit sprijin, in special dupa interventia directa a domnului ministru Vasile Blaga, la alte institutii, in special in zona serviciilor de informatii, ne-am intilnit cu unele situatii de eschiva si aminare. Toata lumea este amabila, dar rezultatele sint adeseori dezamagitoare.

[c:4:d]Ni s-a spus ca unele documente cerute nu exista, iar despre altele ca sint de domeniul sigurantei nationale. Din cite stiu, noi nu am cerut nici un fel de documente legate de perioada de dupa 1990. Stelian Tanase a vorbit despre aceste lucruri in „Cotidianul”. Eu cred ca toate documentele legate de dictatura comunista trebuie sa devina neintirziat bun public.

HotNews.ro: A trebuit vreodata sa apelati la autoritatea presedintelui Traian Basescu pentru a deschide o arhiva?

Vladimir Tismaneanu: Da, seful statului mi-a spus ca in tot ce tine de activitatea acestei Comisii usa sa este intotdeauna deschisa. Am ajuns la d-l Basescu in probleme legate de dosarele de cadre mai sus amintite, dar si in chestiunea accelerarii intrarii la Arhivele Nationale. De cite ori i-am cerut-o, d-l presedinte Basescu a intervenit in favoarea activitatii noastre.

Mentionez sprijinul constant primit din partea d-lor consilieri Sergiu Medar si Claudiu Saftoiu.

„Documentul final se anunta a fi mult mai lung”

HotNews.ro: Cand credeti ca va fi finalizat raportul? Va fi nevoie de o prelungire a termenului de redactare?

Vladimir Tismaneanu: Eu revin in tara pe 9 octombrie si stau pina la inceputul lunii noiembrie. Vom lucra la definitivarea versiunii finale a Raportului in perioada 16-30 octombrie. Ar urma ca in noiembrie sa se faca observatiile finale de catre membrii Comisiei, iar in jur de 10 decembrie sa avem ultima reuniune.

Documentul final ii va fi prezentat presedintelui Basescu cu acel prilej. Ideea este ca, odata acceptat de d-l Basescu, documentul devine act ofical al statului roman. Nu fac decit sa reiau aici lucrurile spuse inca din luna aprilie.

As spune ca, fata de estimarile de atunci, documentul final se anunta a fi mult mai lung. Numai introducerea, in care discutam relatia dintre ideologie, putere si practici politice represive in Romania (1945-1989) este un text de douazeci de pagini. Dar nu va fi un document-mamut.

Dl. profesor Alexandru Zub va scrie un preambul in care va fixa locul perioadei dictaturii comuniste in istoria Romaniei.

Alti membri si experti scriu despre partid, securitate, inchisori, lagare, distrugerea elitelor si a economiei, propaganda, colectivizarea fortata, etc. Sper sincer ca nu va fi nevoie de prelungirea termenului de redactare.

Nu-mi este deloc usor sa calatoresc peste ocean aproape lunar, iar scrierea unei lucrari ca aceasta prin posta electronica nu mi se pare o idee fericita. Intre experti se afla personalitati culturale de prim rang care ne pot ajuta si din punctul de vedere al unitatii stilistice.

HotNews.ro: Unii istorici se considera discriminati, acuzaind cercetatorii din comisia Tismaneanu ca documentele copiate pe bani publici din arhivele comunismlui vor fi utilizate in scopuri personale (studii, publicatii etc). Cum comentati?

Vladimir Tismaneanu: Documentele xerocopiate pe bani publici vor fi utilizate pentru scrierea capitolelor respective ale Raportului Final. Munca de cercetare, o stiu desigur si criticii nostri, implica citirea a sute de pagini pentru formularea unei concluzii riguroase din punct de vedere stiintific.

Eu insumi, in scrierile mele pe tema comunismului romanesc si international, am consultaat mii si mii de pagini.

O comisie prezidentiala are in orice tara din lume acces special la documente. Ce se va intimpla cu aceste documente xerocopiate dupa terminarea activitatii Comisiei tine de concluziile si propunerile la care vom ajunge. Am retinut pozitiile celor care ne critica si le voi discuta cu colegii din Comisie.

Din punctul meu de vedere, este de dorit ca toate documentele legate de regimul comunist sa fie imediat desecretizate. Este absurd si ridicol ca la atitia ani de la caderea comunismului acestea mai sint tinute sub sapte peceti. Voi insista ca acest lucru sa apara in propunerile din Raportul Final.

Membrii si expertii comisiei au fost selctati pe baza activitatii lor stiintifice si a prestatie publice la data formarii acestui for. Noi nu sintem o institutie permanenta, cu buget statal.

[c:1:s]HotNews.ro: Ati reusit sa accesati si dosarele unor fosti lideri comunisti activi astazi in viata politica? De exemplu, dosarul lui Ion Iliescu?

Vladimir Tismaneanu: Cazul dosarului de cadre al lui Ion Iliescu este deopotriva hilar si iritiant. Am cerut insistent dosarul de partid al acestui fost secretar al CC al PCR, cindva seful sectiei invatamint a CC, fost sef al UASR in anii represiunilor antistudentesti (1956-1958), fost membru supleant al CEPEX, fost prim secretar de judet la Iasi, etc.

Am primit, in schimb, dosarul unui omonim inginer horticultor, nascut in 1939. La insistentele noastre (ale lui Cristian Vasile si ale mele) ni s-a spus ca nu exista altceva in arhivele CC, ori ca nu poate fi gasit.

„Am epuizat toate formele de despartire de comunism”

HotNews.ro: Cum comentati criticile publice formulate de Gabriel Liiceanu la adresa dvs? Recent, a declarat la un post TV ca i se pare nefiresc sa conduceti comisia, sugerind si ca ati fi scris texte laudative la adresa regimului.

Vladimir Tismaneanu: Regret ca d-l Gabriel Liiceanu are aceste opinii despre mine. Cum am mai spus-o, nu voi intra in nici un fel de polemici pina la incheierea si predarea Raportului Final.

Pot spune insa ca putini au fost cei care sa treaca, asemeni mie, prin atitea autoflagelante introspectii si despartiri. Si asta nu de ieri, de azi. Cartea mea de interviuri „Ghilotina de scrum” (Editura de Vest, 1992; editie noua, cu adaugiri, Polirom, 2002) contine lungi discutii cu N.

Manolescu, Adriana Babeti, Stelian Tanase, Leonard Oprea si Mircea Mihaies exact pe tema relatiei mele cu marxismul, cu bolsevismul si cu propria mea familie.

Cartea este, de fapt, o cronica a deziluziei si rupturii mele cu stinga marxista. Cum a scris cindva Vasile Gogea, in prefata cartii mele „Condamnati la fericire – Experimentul comunist in Romania” (scenariul filmului regizat de Dinu Tanase, difuzat in primavara lui 1992), eu am apuizat toate formele de despartire de comunism: biografic, bibliografic si, nu in ultimul rind, geografic.

Poate ca ar merita ca d-l Liiceanu sa citeasca si aceste rinduri:

„Cu exceptia lui Vladimir Tismaneanu, care, din punct de vedere profesional, nu se simte apasat de niciun complex legat de trecutul familiei sale, nu am cunoscut pana acum vreun fiu de nomenclaturist dispus la sinceritate totala intr-o discutie referitoare la parinti.” (Stejarel Olaru, EVZ, 8 iulie 2006)

Inainte de placarea din tara, in 1981, am fost un marginal, sociolog-baza in cadrul Laboratorului de Sociologie Urbana al Institutului de Proiectari pentru Constructii Tipizate. Am sustinut in 1980 un doctorat pe tema Teoriei Critice a Scolii de la Frankfurt, una din cele mai interesante directii neo-marxiste, o incercare de a impaca hegeliansmul, marxismul si psihanaliza.

Teoria Critica este o filosofie sociala deopotriva anticomunista si antifascista.

In dosarul meu de securitate (mi se daduse numele de obiectiv „Cain”) deschis in perioada cind atacam regimul la Europa Libera, sursa „Costin”(actual profesor la Universitatea „Spiru Haret”) ma acuza ca in scrierile mele din tara promovasem de fapt ideile anticomunismului de orientare pretins marxista.

HotNews.ro: Ar fi bine daca legea CNSAS ar fi modificata astfel incat institutia sa nu mai aiba pe viitor atributii de judecator care da verdicte, ci sa devina o institutie de administrare/cercetare a dosarelor Securitatii? Credeti ca simpla publicare a dosarelor pe Internet ar fi o solutie?

Vladimir Tismaneanu: Nu as vrea sa ma pronunt acum asupra celei mai bune formule pentru viitorul CNSAS. Am un mare respect pentru d-l Ticu Dumitrescu si sint convins ca va propune o strategie cit mai adecvata pentru un subiect atit de exploziv si delicat.

Ca unul care am studiat chestiunea decomunizarii in diverse state post-comuniste, cred ca rolul expertilor este esential. Multe documente au fost trucate, o stim din Polonia, fosta RDG si Cehia. Nu putem lua drept litera de evanghelie ce scriau ofiterii ori informatorii.

Am scris recent in „Cotidianul” un articol pe tema nevoii de claritate morala. Cred ca este necesar sa distingem nuantele, sa ne ferim de hiperbole manichesite si sa reducem gradul de emotionalism in examinaarea acestor teme. Voi continua sa tratez aceste teme, de o maniera cit mai putin patimasa, in articolele mele din „Evenimentul Zilei”.

Nota: Titlul si intertitlurile apartin redactiei.