Aspecte ce trebuie avute in vedere, din perspectiva juridica, la debutul unei afaceri

Printre altele, proprietatea intelectuala include produse, actiuni sau procese pe care o persoana (fizica sau juridica) le dezvolta si care ofera un avantaj competitiv – avantaj care, in anumite situatii, poate dicta successul unei afaceri la inceput de drum. Natura, valoarea si importanta elementelor de proprietate intelectuala se raporteaza in principal la specificul afacerii desfasurate.

Protectia drepturilor de proprietate intelectuala

Spre exemplu, o societate care activeaza in domeniul publicitatii va trebui sa aiba in vedere cu precadere regimul drepturilor de autor, o societate care ofera un produs care trebuie sa se distinga printr-o identitate proprie de produsele competitorilor va trebui sa acorde atentie inregistrarii marcii, in timp ce o societate care ofera consultanta in domenii precum resurse umane se va concentra pe protectia elementelor de know-how care stau la baza activitatii sale.

Obligatia de inregistrare

Anumite categorii de creatii intelectuale sunt protejate prin simplul fapt al realizarii lor. Alte tipuri de drepturi de proprietate intelectuala (spre exemplu, marcile, inventiile si modelele si desenele industriale) se bucura de protectie juridica doar in masura in care sunt inregistrate in registre publice.

Principalele drepturi de proprietate intelectuala care nu au nevoie de inregistrare pentru a fi protejate sunt drepturile de autor si secretele comerciale (know-how). Constituie obiect al dreptului de autor operele originale de creatie intelectuala, indiferent de modalitatea de creatie, modul sau forma de exprimare si independent de valoarea si destinatia lor. Spre exemplu, sunt protejate de dreptul de autor scrierile literare, operele stiintifice, studiile, operele fotografice, cinematografice, operele de arhitectura, dar si programele pentru calculator, programele de aplicatie si sistemele de operare exprimate in limbaj specific.

Anumite dificultati practice pot interveni in momentul in care autorul unei opere de creatie intelectuala neinregistrata trebuie sa probeze faptul ca respectiva opera ii apartine sau ca este primul care a creat respectiva opera. Pentru a inlesni acesta proba, Oficiul Roman pentru Drepturile de Autor (ORDA) ofera posibilitatea inregistrarii operelor in scopul folosirii acestei inregistrari ca proba.

Protectia marcilor

In particular, in cazul marcilor, inregistrarea poate fi realizata atat la nivel national, prin depunerea unei cereri la Oficiul de State pentru Inventii si Marci (OSIM), cat si la nivel european prin depunerea cererii la Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuala (EUIPO). Inregistrarea la nivel european ofera protectie in toate cele 28 de state membre. Aceasta procedura poate fi realizata on-line si presupune un cost incepand cu 850 de euro pentru o inregistrare cu o durata de 10 ani. Avantajul principal al inregistrarii unei marci consta in posibilitatea titularului de a impiedica un tert sa foloseasca, in anumite conditii, marca inregistrata. Practic, prin inregistrare, titularul marcii se asigura ca este beneficiarul exclusiv al increderii consumatorilor in respectiva marca si al notorietatii respectivei marci, putand controla (prin licentiere) sfera persoanelor care pot folosi respectiva marca.

In principal, pot fi inregistrate ca marci elemente verbale, figurative sau o combinatie intre acestea. Se pot inregistra si reprezentarile 3D (caz in care inregistrarea are ca efect protectia formei exterioare a produsului) precum si, mai rar, sunete.

Protejarea unei marci prin inregistrare inca de la debutul unei afaceri se poate constitui nu doar intr-o unealta efectiva de marketing pentru societatea care obtine protectie (prin securizarea unui element de identitate care poate face usor recognoscibil pentru consumatori si potentiali colaboratori sau parteneri de afaceri respectivul produs sau serviciu), dar si intr-un element de activ, cu o valoare intrinseca, dincolo de valoarea creata de activitatea principala a business-ului si care poate fi valorificat separat de aceasta din urma. Nu in ultimul rand, o marca cu impact puternic si care se bucura de protectia necesara poate constitui premisa unei dezvoltari in alte linii de activitate, prin capitalizarea increderii de care se bucura deja respectiva marca in vederea explorarii unor noi piete sau segmente de activitate.

Protejarea si cresterea valorii unei marci poate solicita insa resurse importante (nu doar in legatura cu inregistrarea, dar si in vederea protejarii respectivei marci impotriva pretentiilor tertilor si/sau a folosirii neautorizate). De altfel, decizia de a proteja o marca prin inregistrare trebuie sa aiba in vedere si la baza o investigatie (due diligence) anterioara intregului proces, prin care titularul sa dobandeasca certitudinea ca respectiva marca nu se bucura deja de protectie si ca nu incalca drepturile de proprietate intelectuala ale altor titluari.

Protectia secretului comercial

Secretul comercial (know-how) nu se bucura de un cadru de reglementare la fel de precis precum marca, inventiile, desenele industriale sau drepturile de autor. Conform reglementarilor in vigoare, conceptul de secret comercial cuprinde informatii care nu sunt cunoscute sau usor accesibile in mod obisnuit si au o anumita valoare prin faptul ca sunt secrete, pentru care detinatorul a luat masuri rezonabile pentru a fi mentinute secrete.

Pentru a indeplini conditiile protectiei secretului comercial, societatea trebuie sa se asigure ca (1) cei care au acces la informatii au cunostiinta despre caracterul secret al acestora si ca (2) au fost implementate masuri suficiente pentru proteja respectivele informatii comerciale. Cu titlu de exemplu, masurile care pot fi luate pentru a proteja informatiile comerciale se refera la securizarea accesului la informatiile secrete astfel incat sa fie disponibile numai persoanelor care au nevoie de datele respective pentru indeplinirea atributiilor din cadrul societatii, mentionarea caracterului secret al documentelor pe fiecare pagina, restrictionarea posibilitatii de a le imprima, precum si organizarea unor sesiuni de training pentru angajati in care sa li se prezinte elementele de securitate.

In plus, societatea poate (si este recomandabil) sa dubleze protectia legala a secretului comercial prin obligatii contractuale specifice incluse in contractele cu angajatii si colaboratorii sai. Respectivele clauze pot institui anumite interdictii pentru angajati si, respectiv, pentru colaboratori de a folosi informatiile confidentiale, sub sanctiunile contractuale agreate de parti. Intentiile partilor trebuie insa sa fie traduse in limbaj contractual adecvat si echilibrat fata de interesele titularului secretului comercial si de natura contraprestatiei persoanei care se obliga sa respecte drepturile de proprietate intelectuala.

Este de asteptat ca legislatia cu privire la secretul comercial sa fie modificata si consolidata prin transpunerea Directivei 2016/943 privind protectia know-how-ului si a informatiilor de afaceri nedivulgate (secrete comerciale) impotriva dobandirii, utilizarii si divulgarii ilegale care trebuie sa fie transpusa de statele membre ale Uniunii Europene pana la data de 9 iunie 2018. Printre altele, Directiva contine dispozitii cu privire la folosirea informatiilor confidentiale in scopuri jurnalistice sau pentru raportarea unor aspecte ilegale (whistle blowing) – aspecte pana acum nereglementate expres de legislatia romana.

Un articol de: