Atacul guzganului rozaliu
Aidoma veteranilor crestati si la subtioara, simteam in oase si in ranile vechi apropierea atacului. De vreo luna incoace percepeam infra-zgomotele specifice, dar era greu sa ne dam seama de unde va veni lovitura: cand dai in toti, asa cum da Adevarul, dusmanii sunt cata frunza si iarba, si la stanga si la dreapta, si in politica, si in presa.
Uneori ei se pot increnga in incredibile aliante de moment, create doar cu scopul de a te distruge. Ne-am aruncat antenele peste tot, incercand sa intelegem ceva, caci situatia are un grad ridicat de absurditate. Adevarul a incheiat anul 2004 cu rezultate economico-financiare excelente, pe care le stiu foarte bine toti actionarii.
Vanzarile sunt in crestere, prestigiul ziarului este la cea mai inalta cota, Adevarul ramane crucisatorul presei romanesti, analitic, serios si impartial intr-o mare de presa pestrita si propagandizata pe o parte sau cealalta.
Cine sa-l poata convinge, in astfel de conditii, pe actionarul principal sa loveasca in echipa Adevarului? Informati pe cai nestiute de noi si dand dovada de un fair play care ne-a mai inseninat, presedintele Traian Basescu, premierul Calin Popescu Tariceanu, presedintele PSD Adrian Nastase ne-au sunat ca sa ne asigure ca nu au nici un amestec in ceea ce ni se pregateste, ca nu doresc in nici un
caz distrugerea Adevarului si ca daca pot sa dea o mana de ajutor o vor face fara sa ezite. in schimb, in propria noastra breasla, ziare compuse din carnivore mici, dar feroce, au inceput sa urle a prada simtind mirosul sangelui ca atunci cand a murit Dumitru Tinu. Si, totusi, unde-i jigania care ne poarta sambetele? In sfarsit, acum stim.
Ea apartine speciei despre care Vintila deratizatorul, superbul personaj al lui Marin Preda, spunea ca „sare la coaie si la piept”. Este un guzgan rozaliu, alb in cap de cata branza de furat a-nfulecat. Raspunde la un nume de fiinta umana, Viorel, numele de familie fiind cunoscut ca substantiv comun: hrebenciucul. De-a lungul anilor, ne-am intalnit cu el sporadic, prin natura meseriei.
In primul an de dupa moartea lui Dumitru Tinu, nu pot sa zic ca ne-a deranjat cine stie ce. insa odata cu apropierea alegerilor locale, a inceput sa dea telefoane agitate, mie si Consiliului Director al ziarului. Problema lui: in tot PSD-ul se stia ca Adevarul este intr-un fel sau altul „al lui Hrebenciuc,”.
Prin urmare, de cate ori apareau articole „de rau” despre PSD sau lideri ai partidului, „dom’ Hrebe”, lua pumni in cap pe tema, „pai, nu controlezi tu ce-i la Adevarul?” Cum nu avea curajul sa zica limpede nu, dadea telefoane la noi razand nervos: mai, dar chiar trebuia sa dati chestia aia cu Nastase? Iar v-ati luat de Iliescu.
Chiar trebuie sa dati tot ce zice Basescu?” ii raspundeam tot razand, dar sec, ca asa e viata dom’le, complexa si ne vedeam de treaba. Dupa turul intai al localelor s-a terminat cu rasul: guzganul rozaliu si umflat, alb in cap de cata branza de furat a-nfulecat, era negru. Ar fi vrut „liniste” la Bacau, unde s-a dus sa-l „salveze” pe „Dorulet” Sechelariu.
Ca sa-l linistim de tot, l-am trimis acolo taman pe un ziarist fost bacauan care-i statea ca un os in gat bacauanului Hrebenciuc. Respectivul ziarist a avut prilejul sa faca un reportaj savuros pe tema sinistrei inscenari pesediste privind asa-zisa homosexualitate a contracandidatului Stavarache.
Dupa ce bacauanii i-au dat ce a meritat lui Sechelariu, „dom’ Hrebe” a incercat din nou sa rada, dar nu era rasul lui. Cat il priveste pe ziarist, el este unul si acelasi cu martirul care azi injura conducerea Adevarului ca nu i-a publicat o cutremuratoare ancheta despre care eu unul habar n-am, privitoare la cum chiulea pe bani Adrian Nastase de la cursuri…
in alegerile generale, mi-amintesc ca dupa ce am taxat intr-un editorial aiurelile lui Basescu cu homosexualitatea, dom’ Viorel m-a sunat ca sa ma felicite calduros si sa ma intrebe cand am de gand sa-mi public in volum astfel de scrieri superbe. In schimb, in saptamana finala de dinainte de turul I, m-a sunat ingrijorat: ai de gand sa mai dai in noi? ca am avea sanse sa castigam.
Dom’le, i-am raspuns, eu nu tin neaparat sa dau in nimeni, dar spune-le alora de la partid, nu mie, sa nu se mai porceasca la drumul mare, ca daca o fac, i-am ars. O data sau de doua ori a vrut sa stie ce cred despre sansele PSD si ale lui Nastase. I-am spus diagnosticul ca la doctor.
M-a mai sunat o data, dupa ce ne-am opus iesirii apocaliptice a lui Basescu cu „fraudarea alegerilor si arestari”, ca sa-mi ureze sa-mi dea Dumnezeu sanatate. Si cu asta basta. Inainte de 12 decembrie, nici un semn. Dupa, iarasi tacere. Tacere care s-a prelungit si dupa ce in presa au inceput sa apara tot felul de semnale privind debarcarea mea de la Adevarul.
Primul a aparut acum vreo doua luni in cotidianul Atac unde se spunea ca C.T. Popescu, fiind incontrolabil, trebuie eliminat din ziar. Nici acum, cand scandalul e cat casa, nici un mac de la Hrebenciuc.
Prin targ si la partid insa, unde pana acum s-a ferit sa afirme ca ar avea vreo treaba cu Adevarul, guzganul rozaliu zice fara inhibitii ca Popescu, Ursu, Chirieac, Munteanu trebuiau de mult dati afara, dar a fost an electoral si ar fi putut sa se victimizeze politic, ca suntem o frana in dezvoltarea ziarului, ca nu va pleca nimeni in afara de noi, caci celorlalti li se vor oferi sporuri
considerabile la salariu. Ca Adevarul trebuie „rebrenduit”. De ce zice toate astea e foarte clar: rozatorul vrea sa aiba, in fine, Adevarul pe mana, sa-l puna pe masa la partid ca pe un atu mare in ceea ce il asteapta. Ceea ce, pana la urma, e de inteles.
intrebarea este: ce influenta poate avea domnul Hrebenciuc asupra ziarului Adevarul? Nu stiu ce si cum mosteneste Hrebenciuc de la Dumitru Tinu, prietenul sau, in amintirea caruia probabil face ce face acum cu Adevarul. Prin 2003 ne-a spus ca poate sa gestioneze vanzarea Adevarului catre un fond international de investitii – a ramas doar o vorba.
A mai zis deasemenea ca ar putea sa asigure Consiliului Director si unor redactori importanti ai ziarului redetinerea de actiuni la Adevarul – nici asta nu s-a concretizat in vreun fel. Dar faptul ca Hrebenciuc are o influenta asupra urmasilor lui Dumitru Tinu si prin ei asupra Adevarului – asta e o certitudine.
Cat de puternica este aceasta influenta se poate vedea din faptul ca Ana Maria Tinu a ajuns sa ceara schimbarea noastra din Consiliul de Administratie al Adevarului dupa ce sussemnatul mi-am pus aproape intreaga presa in cap in ianuarie 2003 pentru a apara numele Tinu in scandalul de paternitate in care nu aveam nici o treaba, dupa ce eu si colega mea Lelia Munteanu am mers la tribunal ca martori
ai Anei Maria Tinu in procesul de paternitate cu care n-aveam nici o treaba, dupa ce noi, cei patru care acum trebuie sa fim „rebrenduiti” neintarziat, am facut eforturi supraomenesti pentru ca ziarul Adevarul sa nu cada in groapa impreuna cu Dumitru Tinu. „Poate ca era mai bine sa cada”, mi-a spus Ana Maria Tinu in ceea ce a fost ultima noastra discutie. Bine, Ana Maria, asa sa fie.
Dar nu va fi pacatul nostru. Iar in groapa va ajunge doar marca Adevarul. Substanta vie, spiritul Adevarului va trai. Datoram asta noi, ziaristii, marii de oameni care ne-au oferit afectiunea si sprijinul lor neconditionat in aceste zile grele.