Avem 100.000 de oameni cu vârstă de muncă, dar care s-au pensionat. Numărul seniorilor descurajați în a-și găsi un job s-a dublat

Doamna Ionescu a lucrat la o fabrică de lapte din centrul țării. Din păcate pentru ea, fabrica a fost preluată și apoi închisă. De atunci, doamna Ionescu își caută de lucru, dar ceea ce i se oferă nu este la nivelul așteptărilor. Fie i se oferă un post de îngrijitoare la un cămin pentru seniori, fie, dacă vrea să-și mențină specializarea, ar putea lucra la 80 de km de casă, dar cu jumătate de normă și, prin urmare, cu jumătate de salariu. Așa că doamna Ionescu a intrat la pensie. S-a „descurcat”, vorba ei.

Sunt circa 100.000 de persoane în vârstă de muncă, dar care s-au pensionat, notează Institutul Național de Statstică într-un raport consultat de HotNews.ro

Situația lor pe județe arată ca în graficul de mai jos:

Înainte de pensionare, doamna Ionescu făcea parte din categoria pe care Statistica o denumește „persoane subocupate”.

În total, avem peste 200.000 de subocupați, iar circa jumătate au peste 44 de ani.

Persoanele subocupate nu sunt însă doar cele aflate în situația doamnei Ionescu. Subocupat este și Sergiu, un inginer angajat full-time, dar într-un call-center. Adica mult sub calificarea pe care acesta o are.

Schimbările tehnologice duc și ele la o creștere a subocupării. Iar cei mai afectați sunt cei de peste o anumită vârstă.

Seniorii de pildă se confruntă cu obstacole puternice în căutarea unui loc de muncă, inclusiv discriminarea în funcție de vârstă, lipsa abilităților și a sprijinului pentru căutarea unui loc de muncă, competențe învechite, așteptări mai mari privind condițiile de muncă și mobilitate geografică mai redusă. Raportul dintre solicitanții de locuri de muncă descurajați și șomeri este mai mare pentru vârsta de 55+ ani decât pentru vârsta de 25 – 54 de ani.

Un alt motiv îl reprezinta școala românească. Aflată într-un recul nedorit, Educația generează cohorte de tineri pregătiți pentru cu totul alte specializări decât cele cerute de nevoile angajatorilor. Prin urmare, mulți absolvenți de facultate ajung să se mulțumească cu joburi mult sub calificarea lor- agenți de vanzari, merchandiseri sau șoferi.

Numărul seniorilor descurajați în a-și găsi un job s-a dublat în ultimii ani.

Descurajații sunt oamenii care au declarat ca în ultimele 4 săptămâni au căutat un loc de muncă folosind metode pasive sau că nu caută un loc de muncă din următoarele motive: au crezut că nu exista locuri libere sau nu au știut unde să caute; nu se simt pregătite profesional; cred că nu vor găsi de lucru din cauza vârstei; au cautat altădata și nu au găsit.

Dintre „descurajați”, cei mai mulți au între 35-49 de ani, urmați de cei cu vârsta de 50+ (ambele însumează două treimi din totalul descurajaților).

Motivele pentru care oamenii abandonează piața muncii sunt multe. Unii (foarte puțini) înțeleg provocările aduse de noile tehnologii și se întorc la școală ca să se specializeze. Alții au probleme de sănătate sau au alte priorități familiale care îi împiedică să își caute de lucru. Dar unii nu mai caută pentru că pur și simplu sunt descurajați.

„Descurajarea” nu este doar o stare de spirit. Este un termen oficial pe care INS îl folosește pentru a-i descrie pe românii care ar popula un întreg oraș de dimensiuni medii dacă ar locui toți într-un loc.

„Descurajații” și formele lor de supraviețuire

Margareta Plopeanu are un master în design grafic și deține o mică firmă de creație care lucra pentru filiala din țară a unui client străin. De doi ani, clientul a fost înghițit de o multinațională mai mare, iar noii proprietari aveau propriile echipe cu care lucrau. Așa încât contractele Margaretei nu au mai fost prelungite. La cei 50 de ani, ea este pe punctul de a renunța la cei câțiva angajați întrucât comenzile care îi mai vin le poate face de una singură.

Firma ei a aplicat la zeci de firme mai mari pentru colaborare, fără a primi un răspuns măcar. Nu își permite nici să se pensioneze, dar nici nu își face mari speranțe că afacerea ei își va reveni. Așa că se gândește să se angajeze ori ca șoferiță la vreo firmă de ride-sharing fie ca vânzătoare.

„Am început să mă îndoiesc de propriile mele abilități. Pur și simplu am ajuns la concluzia că întreaga mea carieră s-a terminat. Companiile din zona mea de expertiză caută ori angajați pe bani puțini ori se descurcă cu AI sau cu alte aplicații. Nu par să aibă nevoie de oameni în carne și oase”, spune ea.

Lucrătorii descurajați precum Margareta nu sunt singurii care dispar de pe piața muncii, dar există puține informații publice despre numărul lor și despre cine sunt de fapt acești oameni sau cum reușesc să se descurce.

Unii au reușit să pună bani deoparte și trăiesc din economii, alții își cumpără vechime în muncă și trag de ei câțiva ani până reușesc să se pensioneze.

Datele precare de care dispunem nu ne spun câți români adaugă la asigurarea de viață și clauza privind asigurarea privind pierderea locului de muncă, din păcate.

Revenirea în școală pentru dobândirea de noi aptitudini este un alt factor la care puțini oameni de 50+ se gândesc.

Mariana L. a optat pentru recalificare după ce, în ciuda unui doctorat luat „pe bune”, a rămas șomeră. La emailurile pe care le trimitea primea răspunsuri standard. „Feedbackul era bun cu privire la abilitățile mele de interviu. Știam să fac ceea ce mi se cere, Făceam toate lucrurile pe care trebuia să le faci, dar ceva nu funcționa.” Sunteți supracalificată pentru munca în compania noastră, din păcate!”

Așa că a urmat un curs de programare , iar la cei 44 de ani a intrat ca internă la o firmă. „Era cam ciudat- șefii mei aveau 22-23 de ani, erau mai mici decât copiii mei…era un sentiment oarecum ciudat să fiu stagiar la 44 de ani”, spune ea.

Șomerii cu experienţă în muncă (cei care au lucrat înainte de a intra în şomaj) au reprezentat circa jumătate din totalul şomerilor. Dintre aceștia, 67,3% erau bărbaţi, 61,3% domiciliau în mediul rural, 39,7% aveau studii liceale, iar 4,8% erau tineri (15-24 ani).

Cauzele din care peste o treime dintre şomeri au încetat să lucreze în ultimii 8 ani au fost concediere sau închiderea afacerii

Motivul principal pentru care peste o treime dintre şomerii care au încetat să lucreze în ultimii 8 ani a fost concediere sau închiderea afacerii din motive economice (37,7%). Ponderi importante au revenit şi persoanelor care au terminat o activitate temporară (30,1%); cei care au încetat să lucreze din cauza responsabilităţilor familiale şi de îngrijire au reprezentat doar 7,2% din total.

Ponderea șomerilor de lungă durată este mai mare pentru persoanele cu vârsta de 55 de ani și peste decât pentru persoanele cu vârsta cuprinsă între 25 și 54 de ani.