Azi e vot decisiv în statul în care „dacă vrei să pierzi alegerile, te ridici și spui că ești un partid pro-rus”. Cum a pierdut Rusia încrederea unui popor 

Alegerile din 7 iunie din Armenia sunt văzute în plan internațional ca unele care se desfășoară „între umbra Moscovei și promisiunea Europei”.

• Ce înseamnă  „Europenizarea tăcută a Armeniei”. 
• Este acest lucru posibil într-o țară unde Rusia avea 90% simpatie și a coborât la 9%, dar domină economia?
• Turcia este, la rândul ei, interesată de ceea ce se întâmplă la Erevan.
• Dar, înainte de orice, contează ce vor vota astăzi armenii. 
• Acest articol face parte din proiectul transfrontalier PULSE. El a fost scris de Gian-Paolo Accardo (VoxEurop, Franța), alături de György Folk (HVG, Ungaria), și Victoria Dumbravă și Anastasia Antoceanu (Agora.md, Moldova).

Stat aflat în Caucazul sudic între Marea Neagră și Marea Caspică, cu o populație de 3 milioane de locuitori, Armenia a trecut prin traume puternice în ultimele decenii.  Iar acum „pacea” este cuvântul care a fost cel mai des auzit înainte de aceste alegeri, doar că fiecare partid are propria viziune asupra acestui termen. 

Patru războaie de la căderea comunismului

Din 1991, pe acest teritoriu s-au purtat patru războaie, care au costat viața a cel puțin 35.000 de oameni.

Nevoia disperată pentru „pace” a apărut după ofensiva fulgerătoare lansată de Azerbaidjan în 2022. Ofensiva a dus la alungarea populației armene din regiunea disputată Nagorno-Karabakh. 

Atunci s-a dizolvat ceea ce era cunoscut drept Republica Artsak, o enclavă separatistă cu o majoritate covârșitoare de armeni, care se afla într-un vid juridic de la prăbușirea URSS, relatează publicația franceză VoxEurop într-un reportaj realizat la Erevan. 

Alegeri cruciale pentru Armenia

Contextul geopolitic în care se desfășoară aceste alegeri este extrem de tensionat. Pe de o parte este influența Turciei, un aliat apropiat al Azerbaidjanului și statul responsabil pentru genocidul din Armenia din perioada 1915–1923. Aflat la vest de Armenia, Turcia rămâne un element central al identității naționale armene.

În nord, dar fără graniță directă, Rusia, protectorul istoric al Armeniei creștine împotriva vecinilor săi musulmani, are credibilitatea grav afectată de decizia de a rămâne pasivă în timpul ofensivei din 2023.

Summit istoric la Erevan

Pe acest fond a apărut o apropiere a Erevanului de UE. La începutul lunii mai a avut loc la Erevan un summit fără precedent al Comunității Politice Europene, urmat de primul summit UE-Armenia, un semnal că orientarea politicii externe a Erevanului către vest capătă greutate instituțională chiar dacă războiul continuă să remodeleze regiunea.

Summitul nu a fost o ruptură totală de Rusia ci a marcat o încercare treptată de a reduce dependența de Rusia după pierderea Nagorno-Karabahului, după cum au remarcat analiștii politici. 

Armenia urmărește „o recalibrare treptată” prin aprofundarea legăturilor cu Europa, oportunități economice și reforme. 

Pașinian, adeptul unui „drum real” spre Europa

La rândul său, Bruxelles încearcă să-și consolideze prezența în Caucazul de Sud prin investiții, cooperare în domeniul securității, conectivitate, liberalizarea vizelor și sprijin pentru suveranitatea Armeniei.

Dar calea rămâne prudentă și cere reforme. Călătoriile fără viză, de exemplu, sunt condiționate de reformele în domeniul gestionării frontierelor, al documentelor biometrice, al migrației, al combaterii corupției și al drepturilor fundamentale. 

UE așteaptă ca prim-ministrul Nikol Pașinian să demonstreze că drumul european este real, fără a provoca o confruntare incontrolabilă cu Moscova. 

 „Nu mai există armeni în Nagorno-Karabah”

Această reorientarea geopolitică a Erevanului are un element central clar: acceptarea pierderii regiunii Nagorno-Karabah. 

Războiul din 2020 purtat în regiune, urmat de atacurile Azerbaidjanului asupra teritoriului Armeniei din 2022 și de ofensiva azeră din septembrie 2023 au dus la finalizarea a ceea ce oficialii armeni, grupurile pentru drepturile omului și mulți observatori locali descriu drept „ o curățare etnică”. Ea a pus capăt unei prezențe armene de trei mii de ani pe acest teritoriu.

„Nu este vorba doar de faptul că Nagorno-Karabah nu mai există ca entitate”, a declarat un reprezentant al societății civile armene care a vorbit sub condiția anonimatului, la fel ca analiștii și politologii armeni citați în acest articol. 

„Nu mai există armeni în Nagorno-Karabah ceea ce este un lucru la care niciunul dintre noi, sau nicio generație dinaintea noastră, nu s-ar fi putut gândi vreodată.” Chiar și în perioadele sub putere sovietică, țaristă și persană, armenii au fost mereu în Nagorno-Karabah.

Trauma este încă proaspătă în Armenia, iar consecințele sale politice se resimt în pregătirea alegerilor. „Trăim într-un mediu post-traumatic foarte puternic”, a spus o voce din societatea civilă. 

„Ca orice traumă – te lovești la cap și nu simți imediat. Dar când începi să-ți dai seama, durerea devine din ce în ce mai puternică.” 

Cum s-a prăbușit încrederea în Rusia

Timp de zeci de ani, securitatea Armeniei s-a bazat pe alianța sa cu Rusia, oficializată prin aderarea la Organizația Tratatului de Securitate Colectivă (OTSC). 

Această arhitectură s-a prăbușit când Azerbaidjanul a lansat agresiunea din 2022-2023. A fost un atac direct împotriva teritoriului suveran al Armeniei și nu asupra regiunii disputate de cele două state precum în conflictele precedente. Peste 250 de kilometri pătrați din teritoriul suveran al Armeniei sunt încă sub ocupație azeră.

Deși era văzut drept un aliat de încredere, Moscova a găsit motive să nu intervină. „Rușii au reușit să găsească o modalitate de a evita diplomatic această situație”, a spus un politolog armean, care a cerut să nu i se menționeze numele.

Au pornit de la 85-90% 

Consecințele pentru opinia publică au fost dramatice. Rusia, care acum două decenii se bucura de o aprobare de peste 85–90% în rândul armenilor, este acum considerată o amenințare de aproximativ o treime din populație. „Este mai mult o chestiune de prudență, de pragmatism, de a nu provoca ursul”, a spus politologul, „mai degrabă decât de a împărtăși sentimente deosebit de pozitive față de Moscova”.

Cu toate acestea, Armenia rămâne strâns legată de Rusia în moduri care fac ca orice ruptură definitivă să fie periculoasă din punct de vedere strategic. Moscova controlează infrastructura esențială – căile ferate, energia – și rămâne un partener comercial dominant. 

Economia, întotdeauna economia

Când relațiile diplomatice se deteriorează, urmează rapid măsuri de constrângere economică. „Se găsesc bacterii în coniacul armean sau în apa minerală”, sunt unele din pretextele folosite pentru a afecta economic Armenia, spune politologul citat de VoxEurop.

În esență, Moscova a considerat până acum că represaliile directe nu merită efortul, cel puțin în anumite limite. 

Acest calcul s-ar putea schimba, însă, în momentul în care Armenia va decide să iasă din Uniunea Economică Eurasiatică. Acesta este  un pas pe care sursele îl descriu ca fiind de neconceput în prezent fără a găsi mai întâi surse alternative de energie, piețe și aranjamente de infrastructură. 

„Dacă Armenia nu găsește noi piețe, noi surse de energie, orice ar fi – este pur și simplu sinucigaș să ne distanțăm rapid de Rusia”, a spus o voce din societatea civilă.

O aspirație europeană manifestată cu prudență

În acest vid lăsat de Rusia, a apărut Uniunea Europeană. În urma agresiunii din 2022 împotriva teritoriului armean, UE a desfășurat o misiune civilă de monitorizare. În prezent, peste 250 de polițiști europeni și canadieni neînarmați patrulează la frontieră. „Oamenii de la frontieră sunt destul de mulțumiți de acest lucru”, a remarcat politologul. „Au un sentiment de stabilitate.”

Sprijinul public pentru aderarea la UE este unul foarte ridicat: 73% dintre armeni susțin pe deplin sau într-o oarecare măsură apropierea de Europa. Un sondaj din februarie a sugerat că un ipotetic referendum privind aderarea ar fi aprobat cu 51% de voturi „pentru”, cu doar 13% „împotrivă”. 

O alianță alături de Rusia este acceptată de cel mult 9% dintre armeni

Sprijinul pentru o politică externă exclusiv pro-rusă se situează în jur de 6–9%. „Dacă vrei să pierzi alegerile”, a observat politologul, „te ridici și spui că ești un partid pro-rus”.

Cu toate acestea, reprezentanți din societatea civilă care au vorbit cu VoxEurop au subliniat că este important să se facă distincția între sentimentele populației și strategia politică. Anul trecut, Erevanul a semnat o agendă de parteneriat strategic cu Bruxelles și-a îndeplinit „temele de reformă”, după cum spune un reprezentant – „fără fanfara politică care ar putea stârni antipatia anumitor centre geopolitice”. 

„Europenizarea tăcută a Armeniei”

Abordarea a fost descrisă de cercetători drept „europenizarea tăcută” a Armeniei, un model care precede actualul guvern: chiar și în cadrul Parteneriatului Estic de acum 15 ani, Armenia implementa în liniște reforme aliniate la standardele europene fără a vorbi public despre asta.

Calea Armeniei este complicată și mai mult de vecinătatea sa. Fără reluarea traiectoriei europene a Georgiei, aderarea Armeniei la UE este practic de neconceput atât din punct de vedere geografic, cât și politic. 

Prim-ministrul armean a dedicat o parte semnificativă a unui recent discurs ținut în fața Parlamentului European îndemnând deputații europeni să reia dialogul cu Tbilisi.

„Cât timp mai poți continua să te lupți?”

Dacă politic, problema s-a pus mereu ca o alegere între Rusia și UE, sondajele arată în mod constant că 86–87% dintre respondenți doresc să echilibreze relațiile dintre Rusia și partenerii occidentali, nu să aleagă între ei.

Un bărbat pe care l-a întâlnit reporterul VoxEurop lângă Opera din Erevan a explicat această poziționare: „Armenii au luptat și au trăit sub opresiunea arabilor și a persanilor, iar în cele din urmă au găsit o cale să se înțeleagă și să colaboreze cu ambele părți. De ce nu ar fi posibil acest lucru și astăzi? Cât timp mai poți continua să te lupți?”

Se construiesc drumuri – ceva ce oamenii nu au mai văzut

Pentru alegerile din 7 iunie, narațiunea electorală centrală a partidului de guvernământ se bazează pe o „reinterpretare orwelliană” a înfrângerii catastrofale ca progres pragmatic: a venit pacea, economia este în creștere, se construiesc drumuri. 

„Pentru o populație care nu a mai văzut astfel de lucruri, este cu adevărat impresionant”, a recunoscut politologul – înainte de a adăuga că ceea ce este prezentat ca infrastructură „gigantică” reprezintă în realitate „lucrări de construcție de drumuri și renovări școlare uzuale pe lângă proiecte urbane de amploare”. 

„Creșterea economică de două cifre se datorează în mare parte sectorului financiar și celui IT și, de la invadarea pe scară largă a Ucrainei, rolului Armeniei în fluxurile de reexport care ocolesc sancțiunile împotriva Rusiei”, a spus politologul. 

O țară polarizată

Acest boom este direct legat de poziționarea geopolitică și economică unică a țării. Deoarece Armenia este membră a Uniunii Economice Eurasiatice (UEE) condusă de Rusia, dar menține canale financiare și diplomatice deschise cu Occidentul, a devenit un canal principal pentru comerțul paralel și fuga de capital.

Câteva grupuri și sectoare specifice beneficiază în primul rând de această creștere, în special în ceea ce privește reexportul de bunuri precum produse electronice, autovehicule și utilaje, precum și aur și diamante. 

Primele sunt importate din Asia și din Occident și apoi reexportate către Rusia, în timp ce cele din urmă sunt importate din Rusia, prelucrate ușor sau ambalate în Armenia, și apoi reexportate către țări precum Emiratele Arabe Unite și China. 

Cu toate acestea, „impactul socio-economic direct asupra cercurilor mai largi ale populației este destul de limitat în ceea ce privește amploarea și gama de întreprinderi și persoane fizice care beneficiază de acesta. Clasa socio-economică inferioară, precum și mediul rural sunt încă în mare parte excluse”, a explicat politologul.

Mai mult, un alt avantaj pentru Guvern este că, într-o țară în care costul războaielor a fost resimțit de aproape fiecare familie, chiar și reducerea serviciului obligatoriu de la doi ani la 18 luni a „câștigat inimile a foarte multe mame”, spune politologul.

Între cine se duce lupta electorală

Partidul de guvernământ, „Contractul Civil”, al lui Nikol Pașinian, face campanie sub steagul UE, cu sprijinul vizibil al Europei, după ce a preluat cu succes în totalitate narațiunea pro-europeană lăsând partidele mai mici, cu adevărat reformiste, fără aproape nimic pe care să-și bazeze campania. 

„Dacă aș fi un alegător pro-european cu o singură preocupare”, a remarcat politologul, „aș vota pentru partidul de la guvernare, care are șanse să câștige, mai degrabă decât pentru un partid care abia va depăși pragul electoral de 4%”. 

În partea opusă, se află un bloc format în principal din partide de opoziție pro-ruse, condus de Alianța Armeniei a fostului președinte Robert Kocharian.

Acesta include o alianță naționalistă formată din partidul „Armenia Puternică” al miliardarului armeno-rus Samvel Karapetian și „Federația Revoluționară Armeană/Partidul Dashnaktsutyun”. 

Șansele sale de succes sunt însă destul de reduse, a spus politologul, deoarece „sunt percepuți ca fiind incompetenți, dezorganizați și extrem de urâți de populație. Trebuie doar să fii cât de cât suportabil ca să câștigi împotriva lor”. 

Cel mai recent sondaj acordă Partidului Contract Civil 28,8% din intențiile de vot, urmat de Armenia Puternică (14,9%), Alianța Armeniei (12,1%) și Armenia Prosperă a oligarhului Gagik Tsarukian (8,7%). 

Proiectul PULSE este o inițiativă europeană de promovare a parteneriatelor jurnalistice transfrontaliere, co-finanțată de Comisia Europeană (DG CONNECT) în cadrul Acțiunilor Multimedia prin acordul de grant LC-02772862. HotNews.ro colaborează în cadrul proiectului cu alte publicații prestigioase din Europa: Delfi (Lituania), Deník Referendum (Cehia), cel mai mare ziar austriac Der Standard (Austria), unele dintre cele mai mari publicații din Grecia – EFSYN, El Confidencial – Spania, cel mai mare ziar polonez Gazeta Wyborcza, cel mai vechi site analitic și informațional bulgar Mediapool, una dintre cele mai mari publicații independente maghiare HVG și ziar italian cu profil economic Il Sole 24 Ore, una dintre cele mai vechi și puternice publicații din Peninsulă.

Trei organizații media transnaționale de renume – OBCT (Italia), N-ost (Germania) și Voxeurop (Franța) vor coordona activitățile proiectului.