Baubaul

Tot numarand tiglele de pe casa lui Adrian Nastase, domnul Morar a devenit erou de tragedie greaca intr-o comedie tipic romaneasca.

Dupa ce ministrul Justitiei i-a soptit vorbe dulci la ureche, aplicand metoda psihologilor care-i conving pe indivizii catarati pe stalpii de inalta tensiune sa coboare, vestala mohorata a Procuraturii, doamna Kövesi, l-a legat cu un odgon marinaresc pentru inca trei luni de catarg, ca firavul nostru Ulise sa nu poata fi ademenit de sirenele dolofane ce colcaie in balta coruptiei.

Nu stiu de ce, dar de fiecare data cand vad faptura covasita si arsa parca de acizii gastrici a sefului DNA la televizor imi amintesc de copilasul unor prieteni care, terorizat de bunicuta ca daca nu bea tot lapticul din cana vine baubaul sa-l manance, la intrebarea musafirilor „Ce o sa te faci cand vei fi mare?“ a inceput sa raspunda „Baubau“.

Daniel Morar si-a vazut visul cu ochii si a ajuns la maturitate baubau, numai ca ala din poveste mergea pe la toate casele si nu era banuit ca se simte bine doar in maneca prezidentiala.

Caci nimic nu e mai jenant si mai scarbos in veselul nostru capitalism decat faptul ca ne-am obisnuit deja cu ideea ca telefoanele ne sunt ascultate si ca un soi de avortoni intarziati ai UTM-ului sau mici ghestapovisti de buzunar pot fi asmutiti la comanda, ajungandu-se pana acolo incat prietenia sa fie considerata un act penal si un delict intamplarea de a te plimba cu vaporul lui Patriciu in loc sa lingi inghetata lui Basescu.

Cotidianul.