Blaga de ieri (de Robert Turcescu)

A incercat el sa spuna nu, s-a dat lovit si foarte nervos, dar, in cele din urma, l-au numit candidat la Capitala. Vasile Blaga, caci despre el fu vorba, traieste in zilele din urma drama tinerelului indragostit luat brusc si cu arcanul la oaste.

Se duce, ca n-are incotro. Lui, caruia si la vama, si la prefectura, si la MAI i-a placut teribil sa vada cum pocneste calciiul de subaltern la auzul comenzii, i-a venit rindul sa strige din toti rarunchii „daca-i ordin, cu placere!“.

Dar nu-i place. Vasile Blaga stie sa organizeze campanii electorale, sa faca planuri si sa dea ordine, dar, daca-l pui sa tina un discurs, e ca o drujba infipta-n paltin. E direct si aspru, cind se enerveaza, transpira mult si injura ca pe cimpul de instructie. Asta n-ar fi nimic. Cine-si inchipuie ca Videanu, Vanghelie, Mitrea, Negoita, Orban sau alti prezumtivi candidati la Primaria Bucurestilor au note mai mari la bune maniere e ori naiv, ori n-a avut ocazia sa-i vada pe sus-numitii in exercitiul functiunii la ceas de suparare, cind se arata grevistii in poarta ministerului sau inundatiile pe strazile Capitalei.

Altceva, dincolo de limbajul colorat, ma face sa ridic un mare semn de intrebare la finalul anuntului facut de veselul domn Boc privind intrarea lui Vasile Blaga in cursa pentru Primarie.

Totul incepe pe vremea in care pasii candidatului de azi se intersectau pe culoarele palatului Cotroceni cu urmele tocurilor joase lasate de pantofii Adrianei Saftoiu.

Cei doi se cunosteau de multa vreme, lucrasera impreuna in campania electorala si cresteau impreuna de ceva timp, in birourile lor de consilieri prezidentiali, o antipatie teribila fata de Elena Udrea. Inchipuindu-si la acea vreme ca interesul lui Traian Basescu fata de… cariera politica a „blondei de la Cotroceni“ e doar o faza trecatoare, n-au luat in seama pericolul la care se expun vorbind liber, la telefon, in suete de birou ori via e-mail, despre gafele sau tinutele doamnei Nuti.

Acompaniati de umorul spumos al remarcelor facute pe aceeasi tema de Andrei Plesu sau de adaugirile amicului Adi Videanu, cu totii au ajuns sa creada ca sint prieteni.

Si-ntr-o zi, a venit taifunul. Sint voci care spun ca la Traian Basescu ar fi ajuns transcrierea unei convorbiri telefonice Blaga-Saftoiu in care doamna Nuti era facuta harcea-parcea. E drept ca nici despre pasiunea sefului statului pentru cariera Elenei Udrea nu se vorbea in termeni politicosi, ba, din contra.

Ce a urmat nu se stie decit prin prisma intimplarilor din familia Saftoiu: Claudiu si-a frint gitul politic cazind cu zgomot public de pe scaunul de director al SIE, iar Adriana a plecat din functia de prim-sfatuitor al sefului statului dupa o lunga perioada in care i-a fost alaturi. Vasile Blaga a ramas. Dar in PD-L se vorbeste si azi despre perioada in care fostul ministru de Interne a stat pe coji de nuca incercind sa indrepte greseala de a fi vorbit prea mult si despre cine nu trebuie.

Episodul de mai sus n-ar fi complet fara secventa in care Adriana Saftoiu declara ca liderii PD, cu exceptia lui Adriean Videanu, nu-i mai raspund la telefon. „Nu neaparat ca au ceva sa-mi reproseze, ci pentru ca le e teama“, spunea Saftoiu, si nu m-am putut abtine sa mi-l imaginez pe Vasile Blaga lasind telefonul sa sune mult si in gol la apelurile fostei colege.

In politica, suma tradarilor e direct proportionala cu succesul. Nimic nou. Si probabil ca episodul amintit mai sus e, in buna masura, stiut. Rememorarea lui intra mai degraba in categoria masurilor de preventie, decit in logica unui demers jurnalistic: daca si de data asta inghitim pe nemestecate tot ce ni se arunca de sus, n-avem nici un drept sa plingem peste citiva ani ca ne-a fost rau.

Cotidianul