Bogdan Stanoevici. O moarte care dovedește că nu există COVID
Săracu’ Bogdan a murit fără să ne spună dacă COVID-ul există. După ce l-a contestat, după ce l-a luat, după ce a suferit de pe urma lui. Bogdan, ca orice actor al vieții ăsteia, n-a avut timp să-și spună ultima replică: există sau nu există COVID. Cred EU că totuși și-a dat seama că nu de boala asta inexistentă numită COVID mori, ci de demența ei. COVID-ul, zicem noi, l-a băgat în spital, l-a sensibilizat, dar el a murit crezând că nosocomiala i-a dat lovitura finală. Deci, da, Bogdan, post-mortem, putem spune că a rămas vertical în credința lui. COVID nu există! Ci nosocomiala, minunea aceea blondă, microbul spitalelor, javra nesățioasă a spitalelor românești.
Actorii nu mor! NU! Sunt eterni în memoria spectatorilor. Bogdan, să-i fie țărâna ușoară, a murit fără să fie un mare actor. A murit fără să fie un mare politician sau un mare ministru. A murit și-mi pare rău. Rău, rău. PE BUNE! O lacrimă am pentru orice om ce moare. Am si pentru Bogdan.
Bogdan a murit ca om, legat de destinul lui. a zis că nu există COVID, dar a luat COVID. S-a vindecat de COVID, dar a murit de nosocomială.
Om fiind, a crezut că face bine. Și aici a avut mereu dreptate. Actorul vindecă, cu jocul lui, lumea de rău. Da, actorul, visează că intrat în politică, răstoarnă căruța de proști. Da, Bogdan spunând că nu există COVID-ul, chiar crede asta. Deci, Bogdan, prin felul lui de a fi, crede ce spune. E om vertical.
Așa crede el, ca om, ca actor. De ce să-l contrazicem? Actorul dă o replică pe scena lumii, o scenă din ce în ce mai îngustă, cu tot mai multe replici.
Acum problema mea este că despre Bogdan nici n-aș fi scris. Păi, dacă nu se interna de COVID, era în viață, nu?
Dacă n-ar fi fost COVID-ul, era viu.
Relevant de aceea nu e el, deci, ci acest COVID care ne-a separat viețile, ne-a distrus familiile, ne-a înstrăinat prietenii, ne-a rupt mentalitățile-bulele. COVID-ul care nu există, cum spune Bogdan. Dar care mie mi-a dat sentimentul acut că mă omoară. MĂ OMOARĂ PE MINE.
Deci când am ciulit urechile, când am auzit că s-a băgat Bogdan în spital…. mi-am spus: de ce s-o fi dus în spital dacă nu credea în CovID?
Acum, în ceasul acesta trist, eu nu aștept răspunsuri.
Spun că: Moartea e o jigodie. Luând dintre noi un actor. Un om care putea schimba destine, stări cu o replică. Dar care nu a reușit să-și schimbe propriul destin.
Bogdan, să-ți fie țărâna ușoară! Îmi pare rău că ai murit. De orice boală oi fi murit.