Bucurestiul revine la normal

La ora la care scriu aceste randuri, nu avem prea multe informatii despre ce s-a votat in tara. La Iasi si Constanta se pare ca victoria candidatilor PSD, Nichita si Mazare e confirmata, la Cluj pesedistul Ioan Rus ar conduce in competitia cu candidatul aliantei D.A., Emil Boc. La Bucuresti, in schimb, Traian Basescu era, potrivit estimarilor partiale, invingator din primul tur in jurul orei 18.

De asemenea, in lupta pentru Consiliul General, alianta D.A. conducea destul de clar. Candidatii PSD la primariile de sector, in ciuda sondajelor preelectorale optimiste aveau mari probleme, candidatii D.A., fiind umar la umar cu ei – exceptandu-l pe Vanghelie care are scor de castigator din primul tur, dar Vanghelie nu mai e la PSD. Pe scurt, Capitala e pierduta pentru partidul de guvernamant.

Cum poate fi interpretata aceasta evolutie? O prima ipoteza ar fi influenta liderilor. Traian Basescu a castigat mai mult sau mai putin detasat intalnirile cu adversarul sau neexperimentat in batalia politica si prost sfatuit „in vestiar”, Mircea Geoana.

Intrucat actualul primar general a facut in repetate randuri apel la cei care il voteaza sa ii dea si o echipa cu care sa continue, efectul s-a vazut. In schimb, infrangerea mediatica a lui Geoana ar fi daunat lotului de concurenti PSD. Daca rolul de locomotiva al lui Basescu e limpede, rolul de frana al lui Geoana nu e foarte plauzibil.

Ministrul de Externe nu s-a identificat pana recent cu PSD, nu a fost perceput ca un reprezentant „pursange” al partidului la putere. El a pierdut „pe barba lui” in infruntarea cu Basescu. Tendinta generala de vot anti PSD in Capitala nu se datoreaza atat lui Geoana, cat unei reguli care, cu o intrerupere, a functionat 14 ani si care acum revine in forta.

Din 1989 incoace, Bucurestiul a apartinut clar Opozitiei. In 2000, in urma prestatiei devastatoare a Opozitiei reunite sub titulatura regimul Constantinescu, pana si in Bucuresti doar atipicul Basescu a reusit sa castige, la mustata, batalia cu pesedistul Sorin Oprescu, in Consiliul General si la sectoare invingand PSD.

Acum, amintirea CDR fiind aproape stearsa, se revine, practic, in Capitala la normal – Opozitia castiga masiv si ar fi castigat indiferent ce candidati arunca PSD in lupta. Avem de-a face deci, asa cum presupuneam, cu un vot politic inertial. Cum tot inertia ar putea face ca PSD sa castige pe ansamblul tarii.

La Cluj insa, daca Rus nu castiga din turul I – si are sanse mici s-o faca – atunci in turul II Boc e favorit intrucat Basescu va veni sa-i faca propaganda in chip de invingator, iar votantii lui Funar nu ar merge cu PSD din cauza aliantei cu UDMR. Influenta pierderii de catre PSD a Bucurestiului si Clujului asupra alegerilor generale e greu de cuantificat, dar va fi cu siguranta importanta…

Cat priveste prezenta redusa la vot – circa 38% pe tara si 28% pe Capitala la ora 17 – isi are si ea semnificatia ei in ce priveste interesul fata de politica al populatiei. Absenteismul este si el democratic, in conditiile in care s-a renuntat la validarea scrutinului doar prin prezenta a 50% din alegatori la urne.

Asa-zisi „analisti” sustineau ieri la TV ca votul ar trebui sa fie obligatoriu in Romania. Ca astfel, aducandu-se lumea la vot cu forta, s-ar obtine un tablou electoral mai putin politic, mai apropiat necesitatilor economico-sociale ale populatiei. A sustine asa ceva inseamna sa nu ai nici instinct, nici cultura democratica.

Intre atributele votului, consfintite prin lege, alaturi de direct, secret, universal se afla si liber. Votul trebuie sa fie liber de orice constrangere, inclusiv aceea de a vota. Democratia insasi inseamna in primul rand libertate. Democratia nu poate fi impusa cu tancul, in ciuda experimentelor tragice pe care le forteaza Occidentul de cativa ani incoace.

Slabiciunea si puterea democratiei stau in faptul ca oamenii pot renunta la ea oricand, prin proprie vointa. La dictatura nu poti sa renunti, ca te ia mama dracului. Daca o tara intreaga refuza sa voteze, asta inseamna ca nu mai vrea democratie – si aceasta este o optiune democratica.

A sili cetatenii sub amenintarea amenzii sa vina la vot este o constrangere la fel de nociva ca a interzice unor categorii de cetateni sa voteze, asa-numitul vot cenzitar. Ce s-ar obtine aplicand o asemenea lege? Niste injuraturi, blesteme si desene obscene pe buletinele de vot ale celor bagati cu politia in cabina.

Asa se intampla pe vremea lui Ceausescu – destui dintre cei scosi din casa cu tabelul de catre activistii de cartier aveau o singura dilema: daca futuva se scrie despartit sau nu.