Sari direct la conținut

Buenos Aires – O metropolă exotică pe înțelesul tuturor

HotNews.ro
Buenos Aires, Foto: Arhiva personala
Buenos Aires, Foto: Arhiva personala

Volumul Ultimul tango la Buenos Aires – O metropolă exotică pe înțelesul tuturor, (ediție revizuită și adăugită), semnat de Justina Irimia, a fost publicat de editura Eikon, luna trecută. Monografie a capitalei argentiniene, textul este structurat pe capitole despre economie, politică, istorie recentă, tango, fotbal, umor, tradiții și superstiții, precum și mituri urbane. Sunt consemnate și evenimente desfășurate în ultimii ani, care nu au fost cuprinse în prima ediție – pandemia, criza economică și moartea lui Maradona, printre altele. Prima ediție a fost publicată și în Argentina (Alción Editora, 2017). Astăzi, prezentăm viziunea autoarei asupra umorului argentinian.

Suculent, generos, desfășurat în volute periculos de vertiginoase, umorul oamenilor din Buenos Aires se afirmă plenar chiar și în cele mai banale dialoguri.

O clipă doar și apare unda comică, variind de la glumă la aforism. Melanjul de eseu și reportaj care avea să devină acest volum își află, probabil, sămânța într-unul dintre numeroasele dialoguri născute spontan cu localnicii mereu cordiali, mereu volubili. Loc comun al societății porteña (demonim al locuitorilor din Buenos Aires), umorul atrage prin forța ludică a imaginației ce pare produsă în laboratorul celei mai rafinate minți. Bancurile, expresiile și proverbele tipice reflectă această virtute. Multe dintre ele se clădesc în jurul unor analogii surprinzătoare, iar cei care le rostesc par comici atinși de geniu.

Astfel, un lucru deranjant este „supărător precum musca la priveghi”.

Un lucru inutil „este mai inutil decât claxonul la avion”. Despre o persoană foarte transpirată se spune că „transpiră mai rău decât un martor mincinos”. O analogie îndrăzneață iese la rampa comicului de limbaj. Iat-o: „mai îngrijorat decât Adam toamna…” Inventată în ultimele decenii, o zicală devenită aforism redă convingerea că pentru a cuceri o femeie, bogăția prevalează mereu asupra bunelor maniere – „portofelul îl omoară pe cavaler.”

De asemenea folosită cu referire la relațiile amoroase, expresia „a da drumul la ogari”

descrie eforturile de cucerire a unei femei, asemănate începutului unei partide de vânătoare. În ciuda aromei arhaice, expresia se folosește în mod curent. Gluma, destăinuirea, cozeria se așază în jurul băuturii naționale – el mate. Preparată în acord cu un protocol special, din planta tradițional numită yerba mate, această infuzie, băută în intreg Conul Sudic (zonă formată din Argentina, Chile și Uruguay), este seva vieții argentiniene. Nelipsită din nicio gospodărie, indiferent de clasa socială, yerba își dispută rafturile supermarketurilor locale cu celelalte produse de bază. Se spune despre tastaturile computerelor din Argentina că sunt pline de yerba… Elaborata pregătire a unui mate devine ritualul care stabilește un timp pentru a vorbi și un timp pentru a asculta. Tihna sa se rupe odată cu o simplă constatare: „S-a răcit apa.”

Cuvinte fatale, amintind că apa călduță este rușinea oricărui protocol de producere a infuziei.

Străinul descoperă cu surprindere fierbințeala amară a băuturii naționale adorate de un popor care produce și consumă deserturi irațional de dulci. Dincolo de caracteristicile sale organice, el mate reflectă trăsăturile fundamentale ale argentinienilor – spiritul prietenei autentice, generozitatea și solidaritatea. El inventează parteneri de discuție și dizolvă orice timiditate, promite savoarea tainelor bârfei și poate aduce o nesperată reconciliere. Buenos Aires, orașul poluat al cărui nume – subliniază câte un observator ironic – înseamnă, în traducere literală, „aere bune”, poartă azi moștenirea splendorii unei arhitecturi care în epoci trecute îi dăruise numele Parisul sudului. Înălțându-se deasupra celui mai lat bulevard din lume, 9 de Julio, un obelisc alb preia din aroganța domolită a celor cunoscuți drept porteños. Fizionomia socio-culturală a acestor oameni am privit-o cu un ochi clinic, nu însă fără tandrețe, iar analiza ei s-a potrivit unor pagini străine de rigoarea ghidului turistic sau de subiectivitatea jurnalului de călătorie.

Ultimul tango la Buenos Aires – O metropolă exotică pe înțelesul tuturor, Justina Irimia, ed. Eikon, 2023, 208 pag.

ARHIVĂ COMENTARII
INTERVIURILE HotNews.ro