Cap de familie, la doar 9 ani

Pe o ulita din satul Lanurile, comuna Viziru, iti sare in ochi o casa amplasata pe un teren de 2.000 mp. O casa din chirpici, daca o camera cu un hol mic, la intrare, se poate numi „casa”.

Terenul nu este imprejmuit cu gard. A existat, la un moment dat, unul, dar, ulterior, am aflat, a fost distrus de proprietara .

De la sosea spre casa, inaintam pe o carare facuta printre buruieni. In loc sa hraneasca niste cartofi sau oricare alta leguma, ploaia care a cazut in ultimele zile a hranit buruienile. Daca, pe acel teren, s-ar fi cultivat cartofi, o familie de 5 persoane ar fi avut mincarea asigurata pentru citeva luni de zile.

Incetul cu incetul, ajungem la intrarea in casa. Nu exista usa, ci doar doua bucati de placaj, sprijinite de perete, despre care aflam ca tin loc de usa. In holul de la intrare, se afla un butoi gol, o masa si cite un morman de gunoi, in fiecare dintre cele patru colturi ale incaperii. De aici, intram in camera propriu-zisa, una cu gauri in pereti, un dulap si doua paturi.

Pe unul din paturi se afla o vana, iar pe celalalt, niste paturi. Atit. Ceea ce am descris pina aici nu este o casa dintr-o poveste de groaza, ci este locul in care traiesc, singuri, trei copii.

„Am avut si o cana, dar am spart-o azi dimineata”

Ionut si Petrus sint gemeni si au doar 6 ani, iar Ana-Maria este sora lor mai mare. Este doar cu 3 ani mai mare, dar, daca o auzi cum vorbeste, nu-i dai numai atit. Pe masa din hol, sint patru farfurii. Judecind dupa stratul de praf care s-a asezat pe ele, e clar ca acolo nu a mai fost demult mincare. Afara, am mai gasit si o galeata, cea cu care aduc apa, atunci cind se spala.

Haine nu exista nicaieri, probabil cele cu care sint imbracati sint singurele pe care le au.

Cel care ne-a povestit prima data despre conditiile in care traiesc acesti copii a fost bunicul lor, Vasile Cheles.

„Fata mea, Valerica, are cinci copii. Pe trei, i-a lasat singuri acasa, pe unul l-a trimis la oi, iar pe fata cea mare, mi-a luat-o acum trei saptamini, dupa ce am crescut-o eu, 15 ani. A lasat-o, la doar citeva saptamini dupa ce o nascuse, unor necunoscuti din Bariera Calarasilor.

Atunci, la revolutie, am mers cu Politia si-am cautat-o.

Am gasit-o cu greu, iar de atunci, am crescut-o noi, bunicii. Fata mea a apucat-o pe un drum gresit si, acum, mi-a luat-o pe Cristina si o invata numai prostii”, ne-a spus bunicul copiilor.

Cristina are acum 15 ani si este in clasa a VII-a, iar Marius are 12. Valerica nu l-a mai lasat pe baiat sa mearga la scoala si l-a trimis paznic la oi, in Tibanesti. Femeia locuieste cu fata cea mare, la un fost cafe-bar din sat, desi, atunci cind a fost intrebata unde doarme, a zis ca acasa.

Acasa insa nu dorm decit cei trei copii, singuri, fara sa aiba nimeni grija de ei. „Mama doarme cu Cristina, in alta parte, noi sintem singuri aici. Nu avem ce minca. Ne mai trimite, din cind in cind, parizer si piine, dar, cind nu ne trimite, nu mincam nimic”, ne-a spus Ana-Maria.

Valerica a avut si un barbat, dar a plecat la Braila si i-a lasat singuri. Casa au ridicat-o acum 11 ani, dar, nemaifacind nimic la ea, de ani de zile, a inceput sa se deterioreze. Are deja citeva gauri in pereti, prin care intra lumina de afara, de altfel, singura sursa de lumina, existenta in locuinta.

In curte, au existat un grup sanitar si o fintina, ambele distruse de Valerica. Linga casa, am gasit o vatra improvizata (citeva caramizi asezate una peste cealalta), unde copiii au facut focul intr-o seara, ca sa se incalzeasca. Iarna trecuta, acolo au dormit si au inghetat de frig. S-au invelit cu cele 5 paturi pe care le aveau.

„Nu avem nici perne si ne spalam in vana. Am avut si o cana, dar am spart-o azi dimineata”, ne-a spus Ionut.

Cristina va fi „educata” de mama ei

Vecinele ne-au confirmat faptul ca Valerica nu doarme acolo, ci vine doar din cind in cind. In ziua in care am ajuns noi la Lanurile (n.r. – joi, 27 mai), femeia nu mai trecuse de duminica pe acasa. In dimineata aceea, a fost, impreuna cu Cristina, la Directia Generala pentru Protectia Drepturilor Copilului (DGPDC).

Fata a fost luata de mama ei de la bunici, iar Comisia Judeteana pentru Protectia Copilului a hotarit ca, de la acea data, Cristina sa fie crescuta de Valerica. „Este strigator la cer ce s-a intimplat la Comisie. Eu am crescut-o pe Cristina, 15 ani, am educat-o si am trimis-o la scoala. Ea o duce la discoteca si cine stie ce alte prostii o invata sa faca.

Ce educatie poate sa-i dea o femeie care face bani numai prin metode necinstite si neortodoxe?”, se intreaba bunicul.

Valerica lucreaza pe unde apuca, iar majoritatea satenilor cu care am stat de vorba a refuzat sa comenteze ocupatia pe care o are. O singura femeie s-a dovedit a fi mai curajoasa si a spus lucrurilor pe nume: „Face trotuarul, iar de copiii aia, n-are nimeni grija. Doar pe Cristina o tine cu ea, o imbraca si-i da de mincare. Va puteti da singuri seama de ce”.

De cind a plecat de la bunici, Cristina nu a mai fost la scoala. Prin metode numai de ea stiute, mama ei a reusit sa o convinga sa nu se mai intoarca la bunici. Legal, acestia au luat-o in plasament pe fata, din 1998, beneficiind astfel de un salariu pentru cresterea copilului.

Pentru ca fata nu mai vrea sa locuiasca cu ei si mama doreste sa o creasca, cazul a ajuns la DGPDC. Deoarece nu mai putea beneficia de salariul pentru cresterea fetei, Comisia a hotarit revocarea masurilor de protectie, iar Cristina este acum cu mama ei. Decizia nu este definitiva, ci este doar prima masura care a trebuit sa se ia in cazul fetei.

De aici incolo, urmeaza o ancheta sociala, care va hotari soarta Cristinei. Vor fi verificate conditiile in care traieste si, ulterior, se vor lua niste decizii. Urmatoarea intilnire a Comisiei va avea loc saptamina viitoare. Pina atunci, Cristina va locui cu mama ei”, a declarat Alecsandrina Broasca, director general al DGPDC.

Nici pe Ana-Maria nu a mai lasat-o mama sa sa mearga la scoala. Desi a fost citeva zile, la inceputul anului scolar, Valerica i-a dat foc ghiozdanului si cartilor. Nici la bunici nu-i lasa sa mearga, desi acestia le-ar da, de fiecare data, sa manince cite ceva. „Nu ne-a facut nimic bunicul, dar, daca aude mama ca am fost acolo, ne bate”, ne-a soptit Petrus.

„Du-te, fa, ca-i rup parul din cap”

Am plecat apoi in cautarea Valericai, pe care am gasit-o exact acolo unde ne-a indrumat toata lumea: la un fost cafe-bar din sat.

Cind si-a vazut tatal, femeia a inceput cu amenintari: „Taci, bre, din gura, ca-ti dau foc la casa. Ce treaba ai tu cu copiii mei? Fac ce vreau cu ei si cu viata mea”, zbiera cit o tinea gura Valerica.

La vederea mamei, copiii nu prea au mai stat de vorba cu noi, iar daca ne-au mai zis ceva, a fost cu totul diferit fata de ce am auzit prima data. Au fost „educati” bine si asta s-a putut vedea din felul in care au inceput sa vorbeasca.

„Mama pentru noi munceste, ca sa avem ce minca si cu ce ne imbraca”, a incercat sa ne convinga Ana-Maria.

Cristina nu era acolo, dar am rugat-o pe Valerica sa mearga sa o caute. „E plecata la Florica. Du-te, Ano, si ad-o”, dar fata a ezitat putin. „Du-te, fa, ca-i rup parul din cap!”, a insistat femeia.

Vazind-o pe Cristina, am ramas putin surprinsi.

Fata avea haine noi si curate pe ea, in comparatie cu imbracamintea fratilor sai mai mici, care nu mai fusese spalata de multa vreme. Am rugat-o pe Valerica sa ne lase singuri cu Cristina, iar fata a afirmat ca doarme cu mama ei, in alta parte, si ca nu a mai fost la scoala.

La apropierea mamei, Cristina ne-a prezentat o varianta care ne-a lasat cu gura cascata. „Nu mai vreau sa stau la bunicu’, pentru ca ma bate. Sta si unchiul meu acolo si m-a batut odata, cu coada de la ciocan, de m-a invinetit toata”, a spus Cristina.

Am sfatuit-o pe Valerica sa-si incredinteze copiii unui centru de plasament, unde cineva va avea mai multa grija de ei decit are ea acolo. „Sa-i ia la camin pe aia trei, ca pe astia doi nu-i dau, ca-s buni de munca”, a zis femeia.

DGPDC a deschis o ancheta si in cazul celor trei copii pe care Valerica nu ii mai vrea. Angajatii Directiei vor verifica situatia in teren, iar la urmatoarea intilnire a Comisiei, vor lua o hotarire si cu privire la ei.

Pina atunci, copiii va mai trebui sa rabde de foame citeva zile si sa doarma fara perna sub cap. Singuri…