Care au fost cele mai grave accidente feroviare din ultimii ani și câteva cauze șocante

În Taiwan s-a petrecut vineri unul dintre cele mai grave accidente de tren din acest an și numărul decedaților este mai mare de 48. Interesant este că în general accidentele de tren cu număr mare de morți s-au petrecut în țări care nu au investit prea mult în rețeaua feroviară, în timp ce Taiwanul are chiar și trenuri ce rulează cu 300 km/h. Când este vorba de cele mai grave accidente din ultimul deceniu, ele s-au întâmplat în țări precum India, Pakistan, Camerun sau Congo, dar pe listă sunt și țări precum Spania sau Argentina. Printre cauze se numără: oameni care găteau în tren sau care stăteau pe șine să se uite la artificii.

Vineri, un tren expres a lovit la ieșirea din tunel un camion și cel puțin 48 de oameni au murit în cel mai grav accident feroviar din istoria Taiwanului. Se pare că acel camion fusese parcat lângă o pantă într-un șantier de lângă linie, dar fiindcă șoferul a uitat să tragă frâna de mână, camionul a alunecat pe șine fix înainte ca trenul să vină cu viteză.

Trenul era un Expres ce rula pe o linie unde viteza maximă este de 130 km/h. În trenul cu opt vagoane erau 500 de oameni și se presupune că unii stăteau în picioare, fiind o perioadă foarte aglomerată.

Taiwanul a mai avut accidente feroviare grave în ultimele decenii: în 1981 au murit 30 de oameni, în 1991 au murit tot 30, iar într-un accident feroviar din 2018 și-au pierdut viața 18 oameni. În decembrie 1990 un tren a lovit un autobuz și au murit 25 de pasageri din autobuz. În 1976 două trenuri s-au ciocnit și 29 de oameni și-au pierdut viața, iar trei ani mai târziu o ciocnire a dus la moartea a 12 oameni.

Cel mai grav accident feroviar petrecut în lume în ultimul deceniu a fost pe 20 noiembrie 2016 când 150 de oameni au murit și alți 150 au fost răniți după ce un tren a deraiat în India, la Pukhraya.

Pe 21 octombrie 2016 au murit 79 de oameni și 550 au fost răniți când un tren a deraiat la Eseka, în Camerun.

În vara lui 2011, în India au murit 70 de oameni și peste 300 au fost răniți când un tren a deraiat lângă Fatephur. În țara vecină, Pakistan, cel puțin 64 de oameni au murit în octombrie 2019 din cauza unui incendiu într-un tren în zona Rahim Yar Khan. Se pare că focul a pornit de la o sobă portabilă care a explodat pentru că oamenii găteau mâncare în tren, deși acest lucru este ilegal.

Un accident celebru este cel petrecut în 2013 în Spania, lângă Santiago de Compostela: un tren de mare viteză a ieșit de pe șine într-o curbă. 79 de oameni au murit și 140 au fost răniți.

Alte accidente grave din ultimii 10 ani (sursa – Reuters)

Octombrie 2018, Amritsar, India, peste 58 de oameni au fost uciși în timp ce stăteau pe șine pentru a celebra un festival și nu au auzit trenul, fiindcă asistau la un foc de artificii.

Februarie 22, Buenos Aires, Argentina, 51 de morți.

Septembrie 2019, provincia Tanganyika, Congo, peste 50 de morți.

Noiembrie 2012: Manfalut, Egipt, 50 de copii au murit după ce autobuzul școlar a fost lovit de tren.

Noiembrie 2013, Semnan, Iran, 49 de morți.

Cel mai grav accident feroviar din istorie a fost cel din Sri Lanka, în decembrie 2004 când a lovit uriașul tsunami în Asia de Sud-Est, făcând 230.000 de morți. Un tren a fost lovit de două valuri uriașe și 1.700 de oameni au murit după ce trenul a fost aruncat de pe șine.

Despre trenurile de mare viteză din Taiwan

Taiwanul este o insulă de șase ori mai mică decât România, dar cu 23 de milioane de locuitori și cu mult know-how tehnologic. Teritoriul a reușit să-și păstreze independența față de China care o vede precum o zonă ”rebelă” care trebuie reunită cu țara cu orice preț. Deși la început părea greu de realizat, Taiwanul a reușit să construiască o cale ferată de mare viteză de la nord la sud, cu fonduri private, lungimea traseului fiind cam ca de la București la Mediaș. Chiar dacă lucrurile au început cu stângul și chiar dacă și statul a trebuit să intervină, mai jos puteți citi de ce calea de mare viteză ce a costat 18 miliarde dolari este dată ca exemplu de bune practici mai ales în SUA.

Taiwanul are suprafața cam cât șase județe de la noi și insula are 400 km lungime și 144 km lățime. Insula are aproape 24 de milioane de locuitori și s-a numit în trecut Formosa (insula frumoasă), având munți ce culminează la 3.952 metri, izvoare termale, 15.000 de temple, mâncare excelentă și multe festivaluri.

Încă din anii ’70 în Taiwan a început să se discute despre ideea unei linii de mare viteză, dar mulți s-au opus spunând că ar fi mult prea scump. În a doua parte a anilor ’80 s-au făcut studii de fezabilitate și în 1991 lucrurile chiar s-au mișcat și decizia a fost clară: se va construi o cale ferată de 345 km în vestul insulei unde locuiește 70% din populație și această cale ferată va lega Taipei (în nord) de Kaohsiung (sud). Proiectul a primit în 1992 aprobarea executivului și în 1993 pe cea a legislativului.

Taiwanul avea atunci peste 2.500 km de cale ferată și peste 200 de gări. Taiwanul a decis că această linie de mare viteză se va construi în concesiune și consorțiul care va câștiga va avea și dreptul de a gestiona și opera calea ferată după deschidere și își va recupera banii, totul ca bugetul țării să nu fie pus ”la pământ”.

Construcția liniei a durat șase ani și au fost multe porțiuni complicate, inclusiv construcția unui viaduct de 157 km care, în 2004 când a fost gata, era cel mai lung din lume. Urma să fie depășit în lungime un deceniu mai târziu de un viaduct din China. Aproximativ 300 din cei 350 km sunt pe viaducturi sau în tunele și au fost aduși 2.000 de ingineri din 20 de țări. Primele trenuri de test au ajuns în 2004. Costurile totale au ajuns la 18 miliarde dolari.

Trenurile au fost furnizate de Kawasaki Heavy Industries, Nippon Sharyo și Hitachi, au maxim 12 vagoane, 989 de locuri, viteză maximă de 300 km/h și accelerație de până la 2 km/secundă.

Sunt 12 gări pe traseu și cele mai rapide trenuri opresc în doar 6 gări și făceau 99 de minute pe cei 345 km. Cele care opresc în toate gările făceau 134 de minute.

În mai 2007 au început trenurile să circule cu călători, dar problema a fost numărul acestor călători, fiindcă estimările date de consorțiul care a construit linia indicau 100.000/zi în primele luni, când de fapt realitatea indica 50.000.

Nu doar că numărul de călători a fost mic, însă consorțiul THSRC acumulase deja datorii mari fiindcă se împrumutase mult pentru a construi linia și avea acum datorii de 14 miliarde dolari. Compania nu a obținut profit din cauza numărului mai mic de călători dar și din cauza unor probleme de contabilitate.

Guvernul a trebuit să intervină, a ajutat la refinanțarea împrumuturilor și a preluat și o parte din consorțiu. Însă proiectul s-a dovedit a fi un succes și numărul de călători a crescut de câteva ori în ultimul deceniu și numărul scepticilor a scăzut, linia de mare viteză dovedindu-se foarte utilă. Mai mult, din nord în sud trenul face de două ori mai puțin decât mașina și de trei ori mai puțin decât autobuzele.

În primele zile călătoreau 40.000 de pasageri pe zi, în 2012 s-a ajuns la 130.000, iar în prezent media este cam 200.000, cu maxime de peste 300.000/zi. La aproape un an de la deschiderea liniei erau 87.000 de pasageri/zi, puțin față de estimările total nerealiste ale autorităților: 275.000.

În 14 ani sistemul s-a extins: la deschidere erau doar șase gări intermediare, acum s-a ajuns la 10. În primele zile erau 19 trenuri/zi pe sens, acum sunt cam 80.

Taiwanul a investit și într-o legătură feroviară de 51 km între Taipei și aeroport (35 minute) și într-un fel de mini-metrou de 15 km în celălalt capăt al liniei, la Kaoshiung.