Care este pentru un membru din conducerea BNR problema mai mare decât deficitul bugetar cu care se confruntă România și care depășește zona economică
S-ar putea crede că bugetul public este exclusiv responsabilitatea politicienilor: dacă ei l-au dezechilibrat, tot ei ar trebui să-l corecteze. Realitatea este, însă, mult mai complexă, scrie Csaba Balint, membru în boardul Băncii Naționale, pe blogul BNR. El face o analiză a cheltuielilor Statului, analizând când am putea discuta despre un stat prea mare
Atunci când finanțarea bugetului devine dificilă, efectele se transmit inevitabil către sectorul privat. Dacă statul se împrumută la costuri ridicate, asta va antrena o creștere a costurilor de finanțare pentru gospodării și companii. „Nu există excepții: este o povară colectivă serioasă”, spune bancherul central.
Balint, care înainte de a fi membru în CA al BNR a fost analist macroeconomic la OTP Bank, crede că, dincolo de deficit, se conturează o problemă mai profundă, care depășește sfera strict economică. „O dublă criză de încredere. Pe de o parte, una internă – slăbirea încrederii societății în instituțiile statului; pe de altă parte, una externă – erodarea credibilității României în fața partenerilor internaționali”
Pe baza experiențelor – reale sau percepute – din ultimele decenii, s-a conturat o imagine nefavorabilă asupra modului în care funcționează instituțiile statului: un „sac fără fund”, gestionat ineficient, spune Balint. El resimte nevoia unor noi abordări, chiar dacă nu este clar încă ce alternativă ar fi cu adevărat viabilă. Paralele similare pot fi observate și în alte democrații, adaugă el, unde idealul democratic însuși pare să fi obosit odată cu trecerea timpului.
Criza externă de încredere este alimentată de faptul că România se confruntă cu un deficit bugetar cronic, agravat și de accentuarea dezechilibrelor externe.
„Discutăm despre deficite gemene de 8–9% din PIB, imposibil de acoperit exclusiv din surse interne. Anul 2024 a afectat sever credibilitatea țării: deficitul estimat inițial la circa 6% din PIB a urcat la 9,3 % până la sfârșitul anului într-un context electoral prelungit și deosebit de zgomotos. Piețele prețuiesc predictibilitatea, însă în ultima vreme au avut la dispoziție puține repere clare”, scrie bancherul central.
Deficitul bugetar și criza de încredere pot fi simultan gestonate printr-un parcurs în trei etape, crede el. Primul pas: creșterea substanțială a eficienței cheltuielilor publice – inclusiv închiderea „găurilor” bugetare evidente.
Al doilea pas: consolidarea veniturilor, unde sRomânia înregistrează un decalaj considerabil în ceea ce privește eficiența colectării – TVA-ul fiind un exemplu emblematic. „Într-o societate funcțională, evitarea contribuției la povara comună nu poate fi acceptată, iar nivelul evaziunii trebuie redus substanțial.
Dacă, după parcurgerea acestor două etape, resursele rămân insuficiente pentru furnizarea de servicii publice de calitate sau pentru gestionarea unor crize colective, abia atunci devine justificabilă a treia etapă: majorarea taxelor și a impozitelor”, scrie Balint.
Din graficul de mai susse poate vedea că o parte substanțială a veniturilor publice este direcționată către plata pensiilor și a altor transferuri sociale. O a doua categorie importantă este reprezentată de salariile din sectorul public, iar o a treia – de consumul intermediar. Acesta reflectă cantitatea de resurse consumabile necesare pentru furnizarea serviciilor publice.
„Imaginea consolidează percepția potrivit căreia statul nu este un bun administrator și „aruncă bani” publici, existând astfel spațiu considerabil pentru reducerea cheltuielilor – o percepție care, de altfel, are o bază reală. Există un consens larg, atât în plan social, cât și profesional, că statul ar trebui să devină considerabil mai eficient”, spune Csaba Balint.
Când putem vorbi de un stat prea mare? Depinde…
Dacă analizăm cheltuielile publice la nivel global, România pare să aibă un stat relativ mare, iar dimensiunea acestuia a crescut notabil în ultimii ani. Totuși, în comparație cu modelele europene, nivelul de redistribuire rămâne în continuare redus.
Este important de subliniat, adaugă bancherul, că un stat de dimensiuni reduse nu garantează, în mod automat, prosperitatea.„ La scară globală, se observă mai degrabă că economiile cu cheltuieli publice foarte scăzute tind să fie mai puțin dezvoltate – cu doar câteva excepții notabile și specifice”, explică acesta
Studiile empirice nu indică un consens clar. Cele mai multe estimări plasează nivelul optim al cheltuielilor publice undeva între 15% și 30% din PIB. Totuși, există cercetări – precum cea realizată de Facchini și Melki (2013) – care sugerează că dimensiunea statului poate atinge și 40% din PIB fără a afecta semnificativ ritmul de creștere economică, cu condiția unei guvernanțe eficiente. Literatura de specialitate este însă aproape unanimă în a susține că nu dimensiunea în sine este decisivă, ci eficiența instituțională.
INTERVIURILE HotNews.ro