Cât din „nivelul nostru de trai” este, de fapt, cumpărat pe datorie?
În România, nivelul de trai nu se vede doar în salarii, ci și în cât de mult din consum este susținut de credit, rate și alte forme de datorie. Întrebarea incomodă nu este dacă oamenii cheltuiesc mai mult, ci cât din această cheltuială este plătită, de fapt, mai târziu.
La suprafață, lucrurile pot părea simple: veniturile cresc, chiar dacă mai lent, magazinele sunt pline, iar concediul pe insulele grecești e un „must”.
Dar această imagine spune doar jumătate din poveste. Cealaltă jumătate este dată de credite de consum, carduri, descoperit de cont, refinanțări și împrumuturi care împing costul prezentului în lunile următoare. Într-o economie cu inflație, dobânzi ridicate și presiune pe bugetele familiilor, consumul pe datorie poate deveni o formă de protejare a aparențelor.
Valoarea creditelor de consum efectiv noi a continuat să crească anul trecut, dar ritmul de creştere anual a încetinit la 11%, după un salt de aproape 70% în anul 2024 faţă de 2023 . În ultimii 5 ani, numărul creditelor de consum efectiv noi, fără refinanţări şi rescadenţări, a ajuns să fie mai mult decât dublu comparativ cu nivelul de la finalul anului 2020, ajungând până la 880.556, iar valoarea acestor împrumuturi este triplă faţă de 2020, urcând anul trecut până la 46 mld. lei
Ce înseamnă „trai pe datorie”
Nu orice datorie este un semn rău. Un credit ipotecar sau un împrumut pentru educație poate fi o decizie rațională, dacă aduce un activ sau o șansă mai mare de venit în viitor. Problema apare când datoria este folosită pentru a acoperi cheltuieli curente: mâncare, facturi, haine, vacanțe, electronice, ieșiri. Atunci nu mai vorbim despre investiție, ci despre amânarea unei realități financiare care se strânge inevitabil.
De ce ajung oamenii aici
Primul motiv este evident: prețurile au crescut mai repede decât puterea de cumpărare. Chiar și atunci când salariul nominal urcă, el poate rămâne în urmă după ce sunt scăzute inflația, ratele și costurile fixe. Al doilea motiv este lipsa rezervelor: fără economii, orice cheltuială neprevăzută devine un mic șoc financiar. Al treilea este presiunea socială de a nu coborî standardul de viață vizibil, chiar dacă bugetul real s-a subțiat.
Datele Imobiliare.ro Finance din primul semestru din 2026 par să confirme povestea: mai mulți români au accesat credite de nevoi personale decât în 2025, iar suma medie împrumutată a crescut în majoritatea județelor analizate. Privite mai atent, însă, aceleași cifre spun o poveste diferită- și mai puțin liniștitoare decât un simplu „boom de consum pe credit”.
Numărul de credite intermediate de companie a crescut cu 20% față de anul trecut, iar volumul total al finanțărilor a avansat cu 25%. Valoarea medie a unui credit de nevoi personale a urcat cu 5%, ajungând la aproape 16.500 de euro.
Cele mai multe credite sunt folosite pentru a acoperi cheltuieli diverse, de la achiziția unei mașini, la finanțarea călătoriilor sau la plata lucrărilor pentru modernizarea locuinței.
Creditul de nevoi personale nu mai finanțează neapărat un salt în stilul de viață- ci, tot mai mult, pare să acopere golul lăsat de erodarea salariului real, într-un trimestru în care consumul gospodăriilor a scăzut deja cu 1% în termeni reali.
Geografia împrumuturilor adaugă un strat suplimentar de nuanță. Bucureștenii rămân, previzibil, cei care accesează cele mai mari sume- aproape 18.600 de euro în medie, cu 7% mai mult decât anul trecut- dar avansul cel mai abrupt vine din Timiș, unde valoarea medie a crescut cu 18% într-un an, depășind cu mult ritmul din Brașov sau Iași.
Cum arată mecanismul
O gospodărie intră treptat într-un cerc ușor de recunoscut. La început folosește economiile. Apoi apare cardul de credit sau descoperitul de cont. Mai târziu vin ratele, refinanțările și tăierea unor cheltuieli esențiale pentru a face loc altora. La exterior, viața pare în continuare normală. În interior, însă, fiecare lună devine o negociere între venit și scadențe.
Ce spune această situație despre economie
Consumul susținut din datorie poate ține în viață aparența unei economii rezistente. Magazinele vând, serviciile merg, indicatorii de consum nu se prăbușesc imediat. Dar această stabilitate este fragilă. Dacă dobânzile rămân sus, dacă veniturile reale stagnează sau dacă apare un șoc de piață a muncii, gospodăriile îndatorate sunt primele care resimt presiunea. Cu alte cuvinte, datoria poate masca temporar slăbiciunea economiei, dar nu o rezolvă.
Nu orice credit este un semn de fragilitate. Un împrumut pentru locuință sau pentru investiții care aduce venit viitor poate avea logică economică. Dar atunci când datoria ajunge să finanțeze cheltuieli curente — mâncare, facturi, haine, vacanțe, electronice — vorbim deja despre o economie a amânării. Prezentul este consumat integral, iar costul este împins în lunile următoare.
Cum apare capcana
Mecanismul este simplu. Mai întâi dispar economiile. Apoi apare cardul de credit sau descoperitul de cont. După aceea vin ratele, refinanțările și, uneori, împrumuturile informale de la familie sau prieteni. Din exterior, viața poate părea neschimbată. Din interior, fiecare lună devine mai strâmtă, iar bugetul se transformă într-un exercițiu de supraviețuire financiară.
Aici intervine și presiunea socială. Puțini oameni vor să-și reducă standardul de viață vizibil. Nu e vorba doar de lux, ci de a păstra aparența unei normalități: aceleași cumpărături, aceleași ieșiri, aceeași vacanță, aceeași mașină, aceeași imagine de stabilitate. Datoria devine, astfel, o metodă de a amâna recunoașterea unei realități mai puțin confortabile.
Ce spun datele
Conform celui mai recent val al studiului MKOR Consumer Sentiment România, doar 8,7% dintre români au reușit să pună bani deoparte în ultimul an. Restul au acoperit strict cheltuielile de bază, au apelat la economii ori s-au împrumutat.
Presiunea se vede direct în ce cumpără românii și în ce amână: mai puține mașini, mai multă valută cumpărată ca refugiu, taxe tot mai simțite. Pentru companiile care vând către consumatorul final, înseamnă bugete mai mici pentru tot ce nu e strict necesar.
Ce mai rămâne la sfârșitul lunii
La finalul lunii, doar 8,7% dintre români reușesc să pună ceva bani deoparte, arată cel mai recent val al studiului. Pentru 25%, veniturile acoperă doar cheltuielile de bază. 25% au apelat la economii ca să treacă luna, iar 23% au făcut datorii pentru aceleași cheltuieli.
Contractarea unui credit rămâne stabilă de trei ani, între 10% și 12% dintre respondenți la fiecare val: presiunea nu se traduce automat în împrumuturi noi. Pe de altă parte, încrederea în Banca Națională a scăzut de la 4,1 la 3,8, pe o scală de la 1 la 7..
De ce contează pentru economie
La nivel de economie, consumul pe datorie poate arăta bine pe termen scurt. Susține vânzările, menține rulajul și dă impresia că cererea este solidă. Dar este un sprijin fragil. O creștere sănătoasă a nivelului de trai se bazează pe venituri mai mari, productivitate și economisire, nu pe împingerea cheltuielilor în viitor.
De aceea, întrebarea din titlu merită pusă direct: cât din traiul de azi este efectiv plătit din bani câștigați, și cât este doar finanțat temporar? Cu cât răspunsul înclină mai mult spre a doua variantă, cu atât mai puțin vorbim despre prosperitate și mai mult despre o iluzie scumpă.
În loc de concluzie
Nivelul de trai nu se măsoară doar în ce poți cumpăra, ci și în cât de ușor poți plăti fără să te împrumuți pentru consumul curent. Datoria nu este periculoasă fiindcă există, ci fiindcă poate face o familie să creadă că stă pe picioare, când de fapt stă pe scadențe.