Ce dracu’ să faci cu trupșorul tău pe ploaie, vânt și fulguială? Îl duci la Sală să-l faci de râs, să-l faci de poveste​

Ce să faci? Să dai în cap la babe pe stradă? Nu. Mai bine mergi la Sală, nu? Mi-e pielea-purici pe mine de frig. Mi-e pielea zbârcită. Dar o pornesc spre Sală. Mintea îmi spune că-i curaj mare ce fac. Mă gratulează, sanchi. Dar stau juma de oră să dezgrop mașina din ninsoare. Mă ia cu puricare. Mă ating de stofa scaunului. Iar purici! Băi, ce am? Ce am e normal. Așa-ncepe povestea de Iarnă de la Sală.

Greu cu trupul iarna. Și uite că a venit iernuța.

Capul spune: stai acasă. Trupul cere: afară, afară! Mi-ai dat adrenalină zilnic, azi ce ai? Trupul cere: carne, carne! E iarnă, e frig! Capul zice: ce-ai înebunit? Ești urs? Ești subțirel, ține subțireala. Fiiii fitness. Sunt astfel de gândiri paralele. Credeți că-i normal? Este. Este iarnă. Ceva neașteptat și greu de spus scurt și pe-nțelesul trupului, capului mai ales în prima zi. E prima zi de adaptare la o nouă întâmplare a vieții.

Și, cum intri în sală, ce faci? Te dezbraci. Și nu-i căldură destulă pe culoare.

Și nici în Sală nu e așa ca acasă. Și ce faci? Faci piele de găină, produci purici pe mâini și picioare. Cici e semn de tăntălău. Nu este, e firesc. Că nu suntem șvarțenegări cu toții, suntem fragili ca niște oameni. Și când facem aparate, trebuie s-o luăm ușor. Ni s-au răcit oasele ca la morți, ușor frate, nu da cu gantera în mușchii mici. Nu da cu gantera în creier că creierul știe ce face! Știe că ai nevoie de o încetineală, de o lentoare a acțiunii.

Nu mai fi lacom când e iarnă, lasă obsesia mușchilor și lasă-te în lentoarea ta de trup ursesc, încetinit, în hibernare.

E natural, e frumos, e bine, e eliberator. Nu mai fugi după maimuța ta din cap care spune vreau performanță. Nu, las-o moale, las-o în lentoarea ei de savurat. Iarna e timpul să-ți savurezi mișcările, să privești la ele ca niște minuni de Crăciun. Uite, ce mișto fac, uite ce bine e! Uite, de ce sunt în stare să fac! Să fii urs! Da, urs leneș. Lasă frigul să guste cu purici din pielea ta. Și la sală mișcă-te încet ca un urs leneș. Nimic, nimic mai mult decât savurat voluptatea că ești în stare să te miști. Lasă trupul nu mai da cu zeci de mii de numere în el. Ia-l ușor ca pe un fulg.

Și eu mai fac una nefăcută: plec jegos de la Sală. Cu transpirația pe mine. Mă ia frigul rău, intră frigul în oase dacă fac duș. Mă duc acasă și fac duș. Da, nu știu dacă am apă caldă acasă…

UITE, povești de la Sală, să ai grijă de corpul tău:

Tatuajul. De ce ne chinuim trupul?

Antrenorul tău personal e măcelar? Sau e sadicul care-și varsă nervii pe tine? / Povestea de la Sală

Cum e corect? Umbli sau nu gol pușcă prin vestiar? / Povestea de la sală

Grave probleme psihice? Calci prosopul în picioare. După trasul rău de bare / Poveste de la sală