Ce urmează pentru SpaceX, Starship și visul lui Elon Musk – Lungul drum de la explozie către victorie?
Primul test complet cu Starship s-a terminat cu o explozie, dar și cu multe felicitări și sticle de șampanie deschise. SpaceX nu este o companie obișnuită și ambițiile ei sunt uriașe, așa că acest test nu a fost privit precum un dezastru. Ce urmează pentru mega-racheta lui Elon Musk? Ce etape trebuie depășite pentru ca omul să ajungă să locuiască și pe alte corpuri cerești?
Un eșec care poate fi interpretat drept o mică victorie
A fost pentru foarte multă lume ciudat faptul că, deși sistemul Starship a explodat la primul său test în formulă completă, angajații SpaceX s-au bucurat precum la o victorie și au fost numeroase mesaje de felicitare.
S-a insistat mult pe partea bună: racheta a putut fi lansată, a zburat aproape patru minute și „tone” de date pot fi analizate, pentru ca viitoarele prototipuri să fie mai bune și să zboare mai mult timp.
S-a spus și că un mare plus este faptul că nu a fost distrusă rampa de lansare, dar aici lucrurile nu au stat chiar așa de grozav, iar forța lansării a afectat rampa și a scos la iveală faptul că o serie de sisteme foarte utile lipsesc.
S-au spart geamuri într-un orășel situat la aproape 10 km de locul lansării și uriașe trombe de praf au fost generate. Autoritatea FAA a deschis o anchetă și viitoarea lansare va fi probabil pe la toamnă, după obținerea unor noi autorizații.
Ce urmează pentru SpaceX
Compania va trebui să repare stricăciunile apărute la rampa de lansare și va trebui să obțină aprobarea FAA pentru un următor test orbital, iar pentru asta trebuie să se determine exact ce nu a mers bine la testul din 20 aprilie (ce sisteme au cedat, ce nu a funcționat).
La următorul test, Elon Musk și oamenii săi speră că racheta Super Heavy și nava Starship vor sta și mai mult în spațiu. La nici trei minute de la lansare cele două mega-elemente ar trebui să se separe și să pornească pe căi diferite. Nici la următorul test, SpaceX nu va recupera vreunul dintre elemente, dar speră că se vor separa cu succes și că vor ajunge cu succes în ocean (Super Heavy la opt minute de la lansare, Starship la 90 de minute).
Treapta Starship, de 50 metri lungime și propulsată de șase motoare Raptor, ar trebui să ajungă pe orbita terestră la testul din toamna lui 2023 sau la cel care, foarte probabil. ar trebui să aibă loc la început de 2024. Dacă Starship va ajunge pe orbită, un alt „prag” esențial va fi ca scutul termic să reziste la temperaturile de mii de grade Celsius de la reintrarea în atmosferă.
Rachetele Falcon 9, care sunt lansate o dată la câteva zile, cu sateliți, revin și pot fi reutilizate, fiindcă aterizează cu ajutorul unor „picioare”. Racheta Super Heavy nu va putea folosi un sistem similar, pentru că este mult mai mare, picioarele ar adăuga mult la greutate și ar putea ceda la revenire. Pentru Super Heavy a fost gândit un altfel de mecanism de recuperare: racheta revine la rampa de lansare, încetinește aproape total și este apucată de un braț mecanic uriaș.
Va fi un moment plin de suspans după ce totul va fi decurs bine în tot testul Starship și vom ajunge în momentul în care vom privi cum brațul apucă racheta și o așază frumos pentru a fi folosită și pe viitor. Să sperăm că pe parcursul lui 2024 vom ajunge la un astfel de punct.
Mergând și mai departe în viitor va fi de referință momentul când se va efectua primul test de alimentare pe orbită. Când o rachetă este lansată, consumă în primele minute aproape tot combustibilul, așa că dacă este ca oamenii să fie trimiși în misiuni mai lungi pe Lună – și în viitor spre Marte – va fi nevoie de foarte mult combustibil.
Realimentarea este o chestiune foarte complicată și pe Terra, așa cum s-a văzut și la încercările de lansare a rachetei SLS a NASA, din misiunea Artemis 1. Ne putem imagina ce super-reușită tehnologică va fi când se va realiza o alimentare pe orbită a rachetei de la un rezervor cu combustibil și cu oxidanți (un „fuel depot”).
Aceste tehnologii pentru „on-orbit refuelling” vor însemna că o rachetă Starship va trebui lansată pe orbită și plasată acolo pe post de „rezervor” de combustibil. Apoi, o altă mega-rachetă, gândită pentru o misiune complexă, va trebui să se cupleze la acea primă rachetă.
Andocări între module spațiale se fac de ceva timp și lucrurile merg în general bine, dovadă fiind misiunile pe SSI. Mult mai greu va fi ca între vehicule spațiale să se transfere pe orbită sute de mii de litri de combustibil lichid.
Acest sistem de alimentare în spațiu va fi esențial pentru misiunile gândite după 2026 când astronauții ar trebui duși pe orbita Lunii cu o rachetă și apoi să ajungă pe suprafața selenară cu un modul de aterizare. Vor fi necesare multe stații de alimentare și ne putem imagina cât de densă va trebui să fie rețeaua de „benzinării„ spațiale, când va fi ca primii oameni să fie trimiși către Marte.
Trei misiuni cu oameni la bord
Starship a explodat la acest prim test și nu avea echipaj la bord. După ce problemele tehnice vor fi înlăturate în mare parte sistemul Starship va duce oameni la bord și sunt programate trei misiuni cu echipaj uman: „dearMoon”, prima misiune din programul Polaris și încă o misiune ce ar trebui să se lanseze spre 2030, misiune despre care știm foarte puține (a cumpărat bilet pentru el și pentru soție Dennis Tito, cel care în 2001 a devenit primul turist spațial).
Prima va fi „dearMoon”, misiunea finanțată de miliardarul japonez Yusaku Maezawa. În cel mai bun caz misiunea de opt zile va fi lansată în 2024 și nouă oameni vor petrece opt zile la bord, dintre care trei zile în jurul lunii. Capsula se va apropia la cel mult 200 km de suprafața Lunii. Zborul va fi primul care va duce oameni în jurul Lunii, după 1972. NU va exista și o aselenizare.
Un alt capitol interesant va fi, dacă se va concretiza, programul denumit Polaris. Jared Isaacman, miliardarul care a petrecut trei zile pe orbita terestră în capsula SpaceX Dragon, va finanța un program numit Polaris care va consta în trei zboruri, în primul fiind în plan și o activitate extravehiculară, adică o ieșire în premieră a unui astronaut amator la o ”plimbare” prin spațiu. Va fi cel mai riscant lucru pe care un turist spațial l-a încercat până acum. Programul va fi derulat împreună cu SpaceX, iar în cel de-al treilea zbor, peste câțiva ani, se va folosi mega-racheta Starship. SpaceX va efectua trei zboruri, dintre care două cu capsula Dragon și una cu Starship.
De ce SpaceX are de ce să fie optimistă
SpaceX are o mulțime de motive să fie optimstă și compania este în „pole position” la capitolul explorare spațială pentru următorii ani. Și cu Falcon 9 au fost probleme la început, dar SpaceX lansează des sateliți și face bani cu asta. Au fost multe îndoieli legate de capsula Dragon, dar a reușit deja de câteva ori să ducă astronauți pe SSI.
SpaceX are cea mai mare experiență în zboruri spațiale dintre toate companiile private, fiind la mare distanță de Blue Origin-ul lui Bezos.
Compania lui Elon Musk este indispensabilă pentru NASA, fiindcă va trebui să furnizeze modulul cu care oamenii vor reveni pe Lună, iar racheta Starship are un rol esențial în misiunile viitoare. SpaceX are, dacă totul va merge bine, speranțe mari să obțină noi contracte de la autoritățile americane.
Rămâne însă de văzut când va rezolva SpaceX toate problemele tehnice ale Starship, fiindcă de asta depinde întreg „calendarul” de lansări și ar putea apărea multe amânări.
Apoi, SpaceX are de ce să fie optimistă, fiindcă dispune de o linie de asamblare funcțională unde sunt în pregătire cinci boostere Super Heavy și opt nave Starship.
Merită să fie făcute cât mai multe încercări, fiindcă „marele premiu” este o rachetă care poate fi reutilizată, poate duce la o scădere drastică a costurilor de lansare și a costurilor de trimitere a diverselor încărcături pe orbită.
Marea promisiune este că Starship va putea duce 100-150 de tone de încărcătură pe orbită, în timp ce Falcon Heavy poate duce maxim 64 de tone, iar naveta spațială a NASA ducea maxim 24 de tone.
Ar mai fi un capitol unde SpaceX ar putea să aibă un rol important în ceea ce se numește „space economy”, mineritul spațial de metale rare. Este un subiect despre care s-a vorbit încă de acum zeci de ani, dar este încă departe de a deveni realitate.
Peste câteva decenii ar putea fi un business extragerea apei înghețate de pe Lună, procesarea ei în oxigen și hidrogen care apoi pot fi folosiți tot acolo pentru a produce combustibil pentru rachete. Ar fi o extraordinară reducere de cost ca o rachetă să poată fi realimentată pe Lună pentru misiuni îndepărtate.
Au fost publicate studii despre cum s-ar putea face mineritul pe Lună cu tehnologiile pe care le avem în prezent, dar adaptate la condițiile selenare. Mai repede de 10-15 ani nu se vor porni astfel de operațiuni.
Momentul Guadalajara și omul ca „ființă interplanetară”
Elon Musk exagerează de multe ori, spune uneori aberații, dar un lucru este clar: SpaceX este un proiect de suflet pentru el, după cum arată numeroasele lucruri pe care le-a spus despre companie de-a lungul anilor. Musk a investit mult în SpaceX, dar vrea să facă bani cu această companie și izbutește asta cu lansările tot mai dese de sateliți.
Dezvoltarea SpaceX are importanță simbolică și financiară pentru Elon Musk și a dovedit asta de multe ori. Înainte de acest ultim test s-a petrecut un lucru mai rar întâlnit la Elon Musk: în postările sale și în interviuri a ținut să tempereze optimismul legat de încercarea cu Starship. Tot el a spus și că o explozie este foarte posibilă.
În septembrie 2016, la Guadalajara, în Mexic, Musk a ținut o conferință care a stârnit un uriaș interes și nici nu este de mirare, fiindcă prezenta viziunea lui despre cum vor ajunge oamenii pe Marte și cum vor putea să întemeieze colonii.
Musk spunea că pentru început SpaceX va lansa racheta Heavy Falcon, un mastodont cu 27 de motoare care va putea să ducă primii oameni pe Marte și apoi va fi lansat un „transportor” uriaș de 120 metri înălțime, 42 de motoare și capacitatea de a duce 100 de oameni cu o viteză de 101.000 km/h. Era o primă referire la ceea ce în 2018 va primi numele Starship.
Musk spunea atunci că ar vrea ca primele nave cu încărcături și provizii să fie trimise către Marte în 2022 sau 2023, iar primii oameni să fie trimiși în 2024. Musk a fost mereu „generos” când este vorba de termene și putem presupune că primii oameni vor ajunge pe Marte mult după anul 2035.
Surse: Yhe Economist, New york Times, Reuters, AFP, TechCrunch, BBC, Le Monde, CNET, Financial Times, Washington Post
INTERVIURILE HotNews.ro