Cel mai important factor de risc pentru cancer nu este fumatul, alcoolul sau obezitatea
Pe lângă fumat, alcool, obezitate și expunerea excesivă la radiațiile ultraviolete mai există un factor de risc pentru cancer despre care se vorbește mai puțin și care nu poate fi modificat: îmbătrânirea. Cercetările au arătat că probabilitatea de a dezvolta un cancer invaziv este de aproape zece ori mai mare la persoanele de 70 de ani și peste decât la cele de 49 de ani și mai tinere.
Legătura dintre vârstă și cancer ține în mare parte de modificările care se acumulează în celule de-a lungul vieții. Odată cu îmbătrânirea, capacitatea de reparare a ADN-ului scade, iar sistemul imunitar devine mai puțin eficient în depistarea și eliminarea celulelor anormale. De aceea, National Cancer Institute consideră vârsta cel mai important factor de risc pentru cancer în ansamblu.
Totuși, aceeași vârstă cronologică nu înseamnă și aceeași stare biologică. Două persoane de 60 de ani pot prezenta diferențe mari în privința metabolismului, inflamației, funcției organelor sau a sistemului imunitar. Tocmai această variație este explicată prin conceptul de vârstă biologică, folosit tot mai des în cercetare pentru a estima cât de mult a îmbătrânit organismul în raport cu numărul anilor trăiți.
De ce crește riscul de cancer odată cu vârsta
Transformarea unei celule normale într-una canceroasă este, de obicei, rezultatul unui proces care durează câțiva ani. La fiecare diviziune, ADN-ul trebuie copiat, iar uneori apar erori. Organismul reușește să corecteze o mare parte dintre ele sau să elimine celulele prea afectate. Pe parcursul vieții, însă, unele scapă sistemelor de control, iar peste ele se adaugă efectele fumatului, alcoolului, radiațiilor ultraviolete, anumitor infecții și altor expuneri cancerigene.
Îmbătrânirea reduce și capacitatea organismului de a ține sub control celulele anormale. O analiză publicată în 2025 în Nature Reviews Cancer descrie modificări ale sistemului imunitar care apar odată cu vârsta și care îi pot reduce eficiența în recunoașterea și eliminarea celulelor cu potențial tumoral. În timp, astfel de schimbări pot favoriza apariția și evoluția unor neoplasme.
În țesuturile îmbătrânite devin mai numeroase și celulele senescente. Acestea au suferit suficiente leziuni încât să nu se mai dividă, o reacție care protejează inițial organismul, deoarece împiedică multiplicarea unei celule cu ADN afectat.
Dacă rămân în țesuturi, celulele senescente pot elibera substanțe inflamatorii și semnale chimice care modifică mediul din jur. O altă revizuire publicată în 2025 în Nature Reviews Cancer asociază acumularea lor cu apariția unui mediu care poate susține dezvoltarea și progresia tumorilor.
Ce indică vârsta biologică
Vârsta biologică încearcă să estimeze cât de mult a îmbătrânit, de fapt, organismul. Unele metode folosesc analize uzuale de sânge, precum glicemia, creatinina sau markerii inflamatorii, iar altele urmăresc modificări epigenetice ale ADN-ului, proteine ori metaboliți. Nu există însă un test unic și nici o definiție clinică standard a vârstei biologice. În plus, metodele existente măsoară aspecte diferite ale procesului de îmbătrânire. O lucrare publicată în 2024 în Nature Aging, pe date de la 15.900 de persoane, a arătat că estimările unor ceasuri epigenetice pot fi influențate și de factori care nu țin exclusiv de vârsta cronologică, ceea ce complică interpretarea lor ca măsură exactă a „vârstei organismului“.
Legătura cu riscul oncologic a fost analizată recent într-un studiu publicat în 2026 în Nature Medicine, pe 154.169 de adulți din UK Biobank. Persoanele cu semne de îmbătrânire biologică accelerată au dezvoltat mai multe cancere cu debut precoce, în special pulmonare, gastrointestinale și uterine. Asocierea s-a menținut și atunci când cercetătorii au folosit metode diferite pentru estimarea vârstei biologice.
În aceeași analiză, generațiile născute mai recent prezentau, la aceeași vârstă cronologică, semne de îmbătrânire biologică mai rapidă decât cele anterioare. Rezultate asemănătoare au apărut și la vârste mai înaintate. O cercetare publicată în 2026, în npj Aging, cu urmărire de peste 20 de ani, a descoperit o incidență mai mare a cancerului la persoanele cu o vârstă epigenetică mai avansată sau care creștea mai rapid în timp. Deocamdată, aceste teste sunt utile mai ales în cercetare.
Pentru evaluarea riscului individual, sunt în continuare de folos informațiile cunoscute și validate clinic, cum ar fi vârsta, istoricul familial, fumatul, consumul de alcool, greutatea, bolile existente, expunerile profesionale și participarea la programele de screening recomandate în funcție de vârstă și sex.
Unele dintre obiceiurile care accelerează îmbătrânirea predispun și la cancer
Fumatul, consumul de alcool, excesul de grăsime corporală și lipsa mișcării sunt factori cunoscuți pentru creșterea riscului de dezvoltare a unor tipuri de cancer. O parte apar și în cercetările despre vârsta biologică, unde au fost asociați cu modificări care indică un ritm mai rapid de îmbătrânire.
Fumatul este unul dintre exemplele cel mai bine studiate. Potrivit unei cercetări publicate în 2024 în Nature Aging, diferențele unor markeri epigenetici ai vârstei la fumători sunt compatibile cu o îmbătrânire biologică mai accelerată.