Cele doua Americi

Doua Americi s-au infruntat in alegerile din noiembrie 2004: o America urbana si liberala, si alta rurala si conservatoare, iar ultima a devenit, in urma votului, majoritara. Una a fost dominata de teama, alta a fost interesata de drepturi. Doua cimpuri valorice s-au infruntat, iar reconcilierea nu va mai fi doar o simpla operatiune de marketing politic.

Oricare dintre cei doi candidati va fi invingatorul, el nu va putea eluda cealalta America ce i se opune.

De la razboiul civil incoace, nu a mai existat un asemenea clivaj radical centrat pe valori. Atunci, tot doua etici, etica drepturilor (eliberarea sclavilor in virtutea dreptului la viata si la libertate) si traditia rurala a Sudului sclavagist (ce urmarea conservarea status-quo-ului) se infruntau, si daca prima a invins, traumele acelei confruntari nu s-au sters nici astazi.

SUA, in viziunea parintilor fondatori, nu trebuie sa devina victima tiraniei majoritatii, ci un stat capabil sa asigure dreptul minoritatilor. Constituita dintru inceput ca un conglomerat de minoritati, America a acceptat diversitatea.

In alegerile din 2000, majoritatea nu a contat, votul marilor electori, dar mai ales decizia Curtii Supreme de Justitie fiind determinante. Este teoretic posibil ca nici in 2004 majoritatea voturilor sa nu dea candidatul. Oricum, ceea ce unii anticipau s-a produs, rezultatul oficial al alegerilor va intirzia cel mai probabil 11 zile, iar lupta va fi foarte dura.

Cursa pentru Casa Alba din 2004 s-ar putea transforma astfel intr-o batalie juridica ca si in urma cu patru ani. Desi este inca o ipoteza, decizia lui John Kerry de a nu ceda statul Ohio face posibila o asemenea abordare. In 2000, in cazul alegerilor din Florida, a fost nevoie de 36 de zile pentru ca Bush sa poata fi proclamat presedinte.

Devenit cheia alegerilor din 2004, acest stat din Midwest va desemna cistigatorul. Rezultatul dupa numararea a 99% din sufragii din Ohio indica un avantaj de 140.000 de voturi pentru presedintele in functie. George Bush a reusit sa isi asigure votul popular, obtinind 58,06 milioane de voturi (51%) contra 54,5 milioane in cazul lui John Kerry (48%). Dar cele 1% din buletine ar putea face diferenta.

Este vorba de voturile de precautie introduse dupa alegerile din 2000. Acestea permit electorilor ce au indoieli asupra inscrierii lor pe listele electorale sa poata vota prin precautie, iar voturile sa fie numarate ulterior verificarii validitatii lor.

In cimpul republican, victoria lui Bush a fost deja anuntata, apropiatii sai afirmind ca exista un avantaj statistic pe care Kerry nu il va putea surmonta. De cealalta parte, democratii asteapta numararea tuturor voturilor „provizorii”, al caror numar este estimat la 200.000.

Daca suspansul continua in statul Ohio, termenul legal de incheiere a numaratorii voturilor fiind cu 11 zile dupa scrutin, victoria republicanilor in alegerile pentru Congres este clara. Dominind cele doua camere, republicanii vor putea impune, in conditiile realegerii lui Bush, un program conservator.

In eventualitatea recistigarii mandatului, George Bush va fi mult mai preocupat de influentarea politicii americane pe termen mediu sau lung. Dupa 70 de ani, conservatorii au sansa de a-si lua revansa istorica asupra liberalilor. In 1932, victoria lui Franklin Roosevelt transforma politica americana, iar suflul viziunii s-a resimtit pina in anii ’70 ai secolului trecut.

Al doilea mandat al lui George Bush va fi unul ideologic. Viziunea sa, impartasita de o America, va deveni prioritara. Paradoxal, Bush este mult mai ideologizat decit Kerry, de unde si succesul sau electoral.

Cu toata mobilizarea fara precedent a electoratului, nimic surprinzator nu s-a intimplat in alegerile americane. Cu exceptia statului New Hampshire, care a basculat la Kerry, nici un alt stat nu a schimbat optiunea majoritara din 2000, ceea ce reflecta marea stabilitate politica a Americii dincolo de efectele psihologice ale atacului terorist din 11 septembrie 2001 si a conflictului din Irak.

Ceea ce a constituit noutatea a fost, insa, rata de participare la vot. Deja foarte importanta in 2000 (51,3%, respectiv 105,6 milioane de votanti), participarea la vot a atins in 2004 aproximativ 120 milioane de electori, deci aproape 70%.

Interesul alegatorilor pentru scrutin a fost consecinta confruntarii de valori; dincolo de programe, cei doi candidati reprezentau doua optiuni valorice diferite, iar pentru a-si apara perspectivele, votantii s-au mobilizat exemplar. Marea efervescenta cetateneasca va obliga partidele americane la o noua abordare. Cu 12 ani in urma, deceptia americanilor facea posibila surpriza Ross Perot.

Astazi, ei dau o noua sansa partidelor clasice. Depinde de politicienii de cariera, reticenti si birocratizati, sa fructifice aceasta oportunitate. Altfel, fractura dintre cele doua Americi se va adinci, iar consecintele se vor simti in afara, in primul rind in relatiile transatlantice.