Cele trei lecții despre taxarea populației pe care guvernul Ciolacu le-a uitat, dar care au dărâmat imperii

„Pe lumea asta nimic nu e sigur. Excepție fac moartea și taxele”. Este una dintre celebrele vorbe de duh ale lui Benjamin Franklin, unul dintre fondatorii Statelor Unite ale Americii, descoperite într-o scrisoare datată noiembrie 1789. Două secole mai târziu, unul dintre conaționalii săi, avocatul și specialistul în impozitare internațională Charles Adams, aproba afirmația, în tușele groase ale cernelii de tipar. În aproximativ 500 de pagini, acesta a scris despre efectul adesea devastator pe care l-au avut taxele și sistemele de impozitare asupra civilizației.

Pentru o națiune nimic nu e mai grăitor decât sistemul de impozitare. Aceasta este una dintre ideile de bază ale volumului lui Adams, „For Good and Evil: The Impact of Taxes on the Course of Civilization”.

Dacă sistemul nu e construit temeinic și guvernul suprataxează, de pildă, atunci pot apărea revolte sau clasice tertipuri, precum evaziunea fiscală. Ceea ce duce la tot soiul de efecte nefaste, printre care inflație cronică, productivitate scăzută sau o eroziune graduală a libertății individuale.

„Fără repartizare adecvată, uniformitate și egalitate în taxare, guvernele ar cheltui prea mult, ar impozita prea mult și ar suprasolicita pe unii și subîncărca pe alții. Acesta este, desigur, sistemul în care trăim acum”, scria Charles Adams, în volumul publicat în 1993.

ANAF-ul Egiptului Antic

Deși este despre taxe și impozite, cartea lui Adams este departe de a fi una aridă. O istorie globală a domeniului, începând din antichitate și până în vremurile moderne, este scrisă într-un stil antrenant și clar, care atrage și cititorii neexperimentați în ale economiei. Plină de exemple și anecdote, „For Good and Evil” te captează de la primele pagini, unde apare unul dintre primele sisteme de impozitare complexe, cel egiptean.

În civilizația întinsă de-a lungul Nilului, scribii erau cei care colectau taxele și cei care se asigurau că „evazioniștii” nu scapă. Condiția privilegiată a acestora este descrisă într-un papirus scris în jurul anului 1200 î.Hr., în care un profesor le răspunde elevilor cu privire la vocația pe care să o urmeze, mulți dintre aceștia dorindu-și să devină fermieri. Profesorul le vorbește despre condiția agricultorului a cărui recoltă de grâne este decimată de dăunători, de la hipopotami, șoareci și până la lăcuste…

Citește integral pe Panorama.ro