Cinci întrebări incomode despre fabricile Rheinmetall din Bulgaria
La sfârșitul lunii octombrie a anului trecut, liderul GERB, Boiko Borisov, l-a întâmpinat personal pe directorul general al concernului german de apărare Rheinmetall, Armin Papperger, la aeroport, scrie publicația bulgară SEGA.
În aceeași zi, compania de stat VMZ-Sopot (Uzinele pentru Construcții de Mașini Sopot, cea mai mare fabrică de tehnică militară și muniții din Bulgaria – n.trad.) a semnat la Consiliul de Miniștri un acord cu firma pentru înființarea unei întreprinderi mixte și construirea a două fabrici – pentru praf de pușcă și pentru muniție.
Investiția a fost estimată la 1 miliard de euro, iar conform structurii proiectului viitoarei societăți mixte, Bulgaria urma să participe cu 49% din acțiuni. Această veste bună a dat naștere unei dispute între președintele de atunci, Rumen Radev, și Borisov cu privire la cine a contribuit mai mult pentru atragerea investitorului cheie.
Aproape un an mai târziu, investiția nu a dus nicăieri. Atât Borisov, cât și Radev pot bea un pahar cu apă rece într-o altă competiție – cine este cel mai vinovat pentru întârzierea investiției. Guvernul lui Radev face în mod clar o întoarcere de 180 de grade, încercând să mascheze acest lucru cu reproșuri la adresa guvernului anterior pentru treaba neterminată. Cu toate acestea, din explicații reiese clar că problema nu este doar legată de moștenire.
A început cabinetul lui Radev de la zero?
O analiză a deciziilor oficiale luate de cabinetul lui Rosen Jeliazkov arată că guvernul a acționat foarte rapid în zilele din jurul încheierii acordului. Acesta a fost semnat pe 28 octombrie. Pe 29 octombrie, guvernul a emis un ordin pentru înființarea unei noi companii, Iganovo, cu un capital de 50.000 de leva și cu obiect de activitate – producția de muniții și explozibili.
Într-o altă decizie – tot din 29 octombrie, cabinetul a autorizat uzina VMZ-Sopot să stabilească un drept de construire în favoarea Iganovo pe terenul său după intrarea în vigoare a unui plan de dezvoltare detaliat sau eliberarea unei vize de proiectare. Pe 30 octombrie, Consiliul Municipal Karlovo a adoptat o decizie prin care aproba o sarcină pentru pregătirea unui proiect al unui plan de dezvoltare detaliat pe o proprietate cu o suprafață de 518 decari.
Acestea sunt de fapt acțiuni întreprinse în mod real și foarte urgent. Pe fondul procedurilor administrative obișnuite, se poate argumenta că toate acestea au fost pregătite în avans ca decizii.
Există finanțare asigurată?
Ministrul bulgar al Economiei, Alexander Pulev, a făcut o serie de declarații, sugerând că nu a fost asigurată nicio finanțare reală pentru uzină. Astfel, el a intrat într-o dispută directă cu guvernul anterior, iar fostul ministru de finanțe, Temenujka Petkova, a negat categoric că spusele sale ar fi adevărate.
Documentele confirmă versiunea lui Petkova. Notele explicative la proiectul de buget Jeliazkov precizează explicit că acesta include cheltuieli de 260 de milioane de euro pentru capitalizarea unei întreprinderi de producție din industria militară și alte 407 milioane de euro pentru crearea unei societăți mixte între VMZ-Sopot și Rheinmetall. După cum se poate observa, suma totală este de 667 de milioane de euro. Ceea ce îl face pe Pulev mincinos. El a explicat zilele acestea că investiția a crescut în mod neașteptat la 700 de milioane de euro în loc de 400 de milioane de euro planificate inițial. Cu toate acestea, cifrele arată că suma a fost mare de la bun început.
Pulev a criticat pe bună dreptate guvernul Jeliazkov pentru supraevaluarea capitalului VMZ, pe de o parte, precum și pentru încasarea unei sume mari ca dividend, pe de altă parte. Ca cifre, aceste afirmații sunt corecte, dar succesiunea acțiunilor și sugestia finală nu sunt corecte.
Decizia de a retrage un dividend de la VMZ-Sopot în valoare de 200.000.000 de leva este din mai 2025 – cu câteva luni înainte de semnarea acordului cu Rheinmetall. Această decizie nu este extraordinară, ci face parte din ordinul general al Consiliului de Miniștri pentru stabilirea dividendului cuvenit de la companiile de stat. Adică, mai întâi s-a luat decizia de a plăti un dividend, iar apoi – abia în noiembrie, s-a luat o nouă decizie de a mări capitalul uzinei VMZ pentru a finanța proiecte de investiții în sectorul apărării.
Este adevărat că cele două plăți au fost efectuate de fapt una după alta. Astfel, din punct de vedere al lichidităților, efectul este neutru – niște bani au intrat, alți bani au ieșit, dar capitalul companiei este practic de două ori mai mare decât cel inițial. La sfârșitul anului, compania nu a rămas fără bani – dimpotrivă. A raportat un profit de 160 de milioane de leva pentru 2025, există rezerve etc.
Așadar, din explicațiile date despre finanțare, un lucru este categoric adevărat – că în bugetul aprobat acum câteva zile de guvern, de data aceasta de Rumen Radev, nu există fonduri rezervate. Întrebarea dacă bugetul își poate permite o cheltuială atât de mare pe fondul deficitului deja uriaș este complet diferită. De asemenea, nu este foarte clar dacă afirmațiile conform cărora nu există nicio modalitate de finanțare a proiectului în cadrul instrumentului de împrumut SAFE sunt adevărate. Aici, cei de la GERB susțin că există o astfel de opțiune, de la cabinetul lui Radev – că se poate utiliza doar o finanțare parțială în valoare de 10-15%.
De asemenea, nu este clar de ce guvernul intenționează să închidă compania special creată Iganovo, din moment ce firma a efectuat deja o plată mare. Capitalul firmei Iganovo a fost majorat prin creșterea participației statului de la 23 decembrie 2025 cu suma de 82.144.900 de leva, iar după conversia valutară suma se ridică în prezent la 42,3 milioane de euro.
Compania a publicat deja primul său raport trimestrial, din care reiese că a fost efectuată o plată de 36 de milioane de euro pentru achiziționarea de active pe termen lung. De asemenea, au fost plătite și impozite.
Astfel, disponibilitatea de numerar la sfârșitul trimestrului este de 2,3 milioane de euro, față de 42,3 milioane de euro la început. Ce se va întâmpla cu aceste active în cazul unei posibile închideri a companiei nu este clar.
Cu atât mai mult cu cât în informațiile inițiale despre investiție se susținea că era o practică obișnuită pentru Rheinmetall să separe construcția de uzine de activitatea de producție propriu-zisă, deoarece nu dorea, în principiu, să își asume riscuri cu deținerea de proprietăți în străinătate.
Există probleme cu terenul fabricilor planificate?
O altă sugestie a viceprim-ministrului Pulev nu este de asemenea adevărată – aceea că nici măcar nu există teren pentru fabrici. A fost evident de la bun început că terenul este disponibil și au fost demarate imediat activități pentru pregătirea unui Plan Detaliat de Construcție pentru acesta. Nu există nicio posibilitate ca acest teren să nu fi fost coordonat cu partea germană, deși proprietatea asupra acestuia în acest moment nu este în niciun fel legată de compania germană. Cert este că terenul se află într-un masiv forestier și acest lucru este clar vizibil pe hărți, dar este de asemenea un fapt că este proprietatea exclusivă a VMZ și face parte din complexul industrial, departe de o așezare. Nu este clar ce anume a prevăzut guvernul Jeliazkov pentru a accelera procedurile și a scoate terenul din fondul forestier, dar aceste proceduri au fost activate.
În fiecare joi dimineața jurnalistul Dan Popa trimite newsletterul Economix. Dacă ești pasionat de economie, finanțe personale sau comportamentale. poți să te abonezi aici la newsletterul EconoMix.
În rest, au existat și probleme juridice legate de imensa proprietate – mai întâi, a fost intentat un proces împotriva deciziei de pregătire a unui Plan Detaliat de Construcție de către Krastio Vrachev, în calitatea sa de deputat, iar această contestație s-a încheiat fără succes, iar apoi a existat și o încercare de a programa un referendum local. Conform deciziei Consiliului Municipal Karlovo, referendumul ar fi trebuit să conțină trei întrebări, inclusiv dacă locuitorii orașului sunt de acord să se interzică construirea unei fabrici de praf de pușcă în Karlovo.
Decizia parlamentului local a fost în cele din urmă declarată nulă la data de 7 iulie 2026 de către Curtea Administrativă din Plovdiv. Conform argumentelor instanței, întrebările ridicate nu sunt de importanță locală și afectează relații de importanță națională legate de un proiect de investiții de interes fundamental pentru securitatea țării.
Nu este clar dacă guvernul lui Radev va căuta într-adevăr un alt teren în cadrul complexului și dacă există unul disponibil în afara proprietății deja identificate.
Au fost stabiliți executanții „pe întuneric”?
Potrivit viceprim-ministrului Pulev, pentru construcția fabricii de la Iganovo, ei au intrat în negocieri directe cu anumite companii – Hydrostroy și Glavbolgarstroy, ceea ce este prezentat ca fiind scandalos. Nu este vorba că nu am observat o încălcare gravă a Legii achizițiilor publice în mai multe cazuri, dar nici aici nu există detalii, astfel încât acuzațiile de abuz să fie dovedite – cel puțin datorită faptului că o serie de achiziții publice din sectorul apărării sunt excluse din domeniul de aplicare al Legii achizițiilor publice.
Va exista vreo fabrică Rheinmetall în Bulgaria?
Explicațiile date de guvernul lui Rumen Radev cu privire la viitorul proiectului sunt de asemenea foarte ciudate, vorbind despre o schimbare serioasă a interesului investițional al Bulgariei în mod concret. Ministrul Economiei a declarat pentru postul BNT că este nevoie de producție de praf de pușcă și cartușe de 155 de milimetri conform standardelor NATO, dar a existat o dublare și cu producțiile existente, iar guvernul revizuiește în prezent întregul portofoliu Rheinmetall. În acest sens, cabinetul revizuiește de asemenea echipamentele logistice și de transport, dronele, pentru a evalua ce produse pot fi implementate cel mai rapid și eficient în Bulgaria.
Prin urmare, nu este clar care va fi domeniul de aplicare exact al proiectului și dacă Rheinmetall va fi măcar de acord cu ideile cabinetului. Compania germană desfășoară în prezent o expansiune agresivă în multe țări din Europa și este puțin probabil să facă față capriciilor fiecărui nou cabinet din Bulgaria.
În ce privește termenele limită, este mai mult decât clar că acestea nu vor putea fi respectate. În ciuda „fanfarei” din jurul atragerii acestui investitor cheie, investiția este de fapt învăluită în ceață în prezent.(Material realizat cu sprijinul Rador Radio România)