Cinci obiceiuri care sabotează capacitatea intelectuală. Mulți le practică zilnic

Avem impresia că multitasking-ul înseamnă că suntem mai productivi, că dacă dormim mai puțin avem mai mult timp pentru activitățile zilnice și că dacă nu ne ridicăm de pe scaun ne putem concentra mai bine asupra sarcinilor de la job. De fapt, toate acestea pot scădea capacitatea intelectuală.

• Potrivit studiilor, aceste comportamente sunt asociate cu performanțe reduse la teste de atenție, memorie de lucru și gândire critică și chiar cu un risc mai mare de demență.  

Deși nicio generație nu a avut acces la atâta informație ca în prezent, acuzele legate de pierderi de memorie, dificultăți de concentrare și oboseală mentală cresc de la un an la altul. Datele Eurostat pentru 2025 arată că 94% dintre europeni au folosit internetul în ultimele trei luni, iar aproape nouă din zece se conectează preponderent de pe telefon. Dintre tinerii între 16 și 29 de ani, 89,3% folosesc rețele sociale, față de 67,3% în rândul populației generale. Așadar, tulburările cognitive nu țin de cât consumăm, ci de cum consumăm și, mai ales, de ce anume facem cu restul timpului. Iată, mai jos, care sunt cele mai distructive obiceiuri pentru capacitatea intelectuală, conform studiilor.

1. Consumul pasiv de informații reduce capacitatea de memorare și de a gândi rațional

Între a citi ceva și a procesa cu adevărat informația există o diferență majoră. La fel, între a privi un material video și a reflecta asupra lui. Pe rețelele sociale și în aplicațiile de streaming această distincție tinde să se estompeze.

Ecosistemul digital este proiectat pentru un consum fără efort. Videoclipurile pornesc automat când se termină cele de dinainte. Algoritmii livrează exact postările care rețin atenția. Opiniile ajung deja formulate sintetic, cu titlu și concluzie incluse. În acest regim, este posibil să petreci o oră întreagă absorbind conținut fără să faci practic niciun efort mental. La final, rămâne o senzație difuză de informare, dar puține fragmente care pot fi reproduse.

Un studiu publicat în 2023, în Frontiers in Cognition, a analizat cercetările privind efectele tehnologiei digitale asupra atenției, memoriei, gândirii critice și proceselor decizionale. Concluzia a fost că persoanele expuse frecvent la conținut selectat algoritmic își pierd din capacitatea de a evalua credibilitatea informațiilor. Participanții cărora le-au fost arătate postări cu informații false au ratat, ulterior, semnalele de alarmă și în cazul altor materiale, chiar fără legătură cu cele inițiale.

Review-ul discută și despre un mecanism numit cognitive offloading, adică tendința de a transfera sarcini mentale către dispozitive sau aplicații. În doze moderate, este o strategie utilă, deoarece nu mai este necesar să ții minte numere de telefon sau drumul spre o adresă. Problema apare atunci când transferul devine reflex. Cercetările coordonate de Adrian Ward de la Universitatea din Texas, citate în sinteză, arată că prezența permanentă a telefonului la îndemână reduce, în timp, capacitatea proprie de memorare și raționament independent. Aceleași date asociază utilizarea intensă a smartphone-ului cu o toleranță mai mică la așteptare și cu decizii luate impulsiv.

În plus, consumul pasiv are un efect mai subtil decât simpla pierdere a timpului. Reduce sau elimină situațiile care solicită gândirea analitică, cum sunt cele în care petreci câteva minute cu o întrebare fără să cauți răspunsul imediat, încerci să îți formezi o opinie înainte de a o consulta pe a altuia, lucrezi la o problemă fără să cauți direct soluția.

Schimbarea utilă nu presupune neapărat un consum mai mic, ci unul mai atent. De exemplu, un minut de pauză după lectura unui articol, petrecut încercând să reformulezi ceea ce ai înțeles cu propriile cuvinte.

2. Multitasking-ul, eficient în aparență, reduce materia cenușie

Ideea că o minte bine antrenată reușește să răspundă la mail-uri, să urmărească o ședință online și să verifice notificările în același timp este destul de răspândită. Însă cercetările din ultimele două decenii au contrazis-o sistematic.

Creierul uman nu procesează două sarcini cognitive solicitante în paralel. Trece rapid de la una la alta, iar fiecare alternare are un cost. Sarcina tocmai abandonată rămâne activă în fundal și concurează cu cea nou-abordată, iar rezultatul este o pierdere constantă de acuratețe și timp.

Un studiu publicat în Proceedings of the National Academy of Sciences (PNAS) a construit un indice al multitasking-ului media și a comparat două grupuri: cei care jonglau frecvent între ecrane și cei care foloseau mediile pe rând. Prima categorie ar fi trebuit să se descurce mai bine la testele de comutare între sarcini, din moment ce asta face zilnic. Rezultatul a fost invers. Persoanele care practicau multitasking intens filtrau mai greu informația fără legătură cu subiectul și aveau performanțe mai slabe chiar și la alternarea între sarcini.

„Aceste rezultate arată că multitasking-ul media, un fenomen cu o răspândire tot mai mare, este asociat cu un mod distinct de a procesa informația”, au scris autorii în articol.

O sinteză publicată în 2018, tot în PNAS, a reunit studiile făcute timp de un deceniu. Concluzia autorilor a fost că dovezile înclină în direcția aceleiași idei. Persoanele care jonglează cu mai multe sarcini odată obțin rezultate mai proaste la testele care cer memorie de lucru și atenție susținută. Nu a fost identificat niciun studiu care să descrie o asociere pozitivă clară între multitasking intens și capacitatea memoriei de lucru.

Există și un corespondent neurologic al acestor rezultate. Un studiu publicat în PLOS One a analizat imagini ale investigațiilor RMN cerebrale de la 75 de adulți. Persoanele cu scoruri ridicate la indicele multitasking-ului media aveau o densitate mai mică a materiei cenușii în cortexul cingulat anterior, regiunea implicată în concentrare, reglarea atenției și detectarea erorilor. Diferența se păstra independent de trăsăturile de personalitate. Autorii au precizat că studiul nu permite stabilirea direcției cauzale, adică nu se poate spune cu certitudine dacă multitasking-ul modifică această regiune a creierului sau dacă persoanele care au deja această particularitate tind să facă mai multe lucruri deodată. Asocierea în sine rămâne însă documentată.

În plus, persoanele care practică multitasking-ul cel mai mult nu își percep propria scădere de performanță: în chestionarele de autoevaluare se consideră eficiente, în timp ce testele obiective arată contrariul. Senzația că se descurcă face parte, de fapt, din problemă.

Recomandarea cercetătorilor nu este aceea de a lucra fără distrageri, un obiectiv oricum imposibil. Ci de a aborda, atunci când este posibil, o singură sarcină odată. Capacitatea de a rămâne pe un singur gând se antrenează, la fel ca orice altă deprindere.

3. Fuga de efort mental scade profunzimea gândirii

Dintre cele cinci obiceiuri, acesta este cel mai greu de acceptat. Pare logic să alegi varianta mai scurtă a unei explicații, rezumatul mai limpede, răspunsul deja formulat. După mai bine de 40 de ani de cercetări în psihologia învățării, se știe însă că această preferință, repetată constant, reduce profunzimea gândirii.

Robert Bjork, profesor la Universitatea California din Los Angeles, a studiat ani la rând ceea ce el numește „dificultăți dezirabile”. Este o idee potrivit căreia condițiile care fac învățarea să pară grea pe moment construiesc cunoștințe care se rețin mai mult timp și se transferă mai ușor în situații noi. Testarea periodică, repetiții la distanță unele de altele și alternarea mai multor subiecte într-o sesiune de studiu par mai solicitante decât simpla recitire. Pe termen scurt, produc o senzație de performanță mai slabă. Pe termen lung, retenția este semnificativ mai bună.

Cercetările lui Bjork și ale echipei sale au arătat că studenții se lasă frecvent înșelați de senzația de fluență. Recitirea unui text de mai multe ori lasă impresia că materialul a fost asimilat. Însă rezultatele testelor sunt de obicei mult mai slabe decât în cazul auto-chestionarelor.

Cercetătorii au observat o creștere de aproximativ 50% a capacității de reamintire atunci când o parte din timpul de studiu este dedicată testării, nu recitirii.

Aplicarea acestei idei în viața de zi cu zi este mai accesibilă decât pare. Poate însemna o carte care contrazice, nu una care confirmă ceea ce știi deja. Câteva minute de reflecție asupra unei probleme înainte de a deschide motorul de căutare. O discuție serioasă cu cineva care are un alt punct de vedere, în locul unui scroll mai departe. O sesiune de debate, în care fiecare participant la discuție alege o poziție față de un subiect anume și caută argumente care să-i susțină poziția. Fiecare dintre aceste gesturi repetate săptămână după săptămână construiește ceea ce neurocercetătorii numesc un creier antrenat.

4. Somnul insuficient, cel mai subestimat obicei

Puține obiceiuri au un efect atât de rapid și atât de ușor de verificat asupra capacității intelectuale ca privarea de somn. O meta-analiză publicată în Psychological Bulletin a reunit 70 de studii și 147 de teste cognitive pentru a evalua impactul privării de somn pe termen scurt. Rezultatele au arătat că atenția este funcția cognitivă cel mai grav afectată, cu o dimensiune a efectului de 0,776 (echivalentul unei scăderi semnificative de performanță). Memoria de lucru, viteza de procesare și memoria de scurtă durată au scăzut, la rândul lor, dar într-o măsură mai mică. Autorii au subliniat că privarea de somn nu încetinește doar reacțiile, ci produce pauze de atenție, momente scurte în care creierul pur și simplu nu mai procesează informația primită.

O altă analiză mai recentă, publicată în Neuroscience & Biobehavioral Reviews, a examinat 39 de studii cu peste 1.200 de participanți și a arătat că o restricție de somn între 3 și 6,5 ore pe noapte față de cele 7-9 ore recomandate, afectează formarea memoriei într-o măsură comparabilă cu privarea totală de somn. Cu alte cuvinte, câteva nopți cu somn redus produc aproximativ aceleași efecte asupra memoriei ca o noapte întreagă nedormită. Autorii menționează că, în prezent, un sfert dintre adulți și jumătate dintre adolescenți dorm mai puțin decât numărul minim de ore recomandat.

Rolul somnului în consolidarea memoriei este unul dintre procesele din neuroștiință cel mai bine documentate. În timpul fazelor de somn profund, creierul reia experiențele din ziua precedentă și le transferă din memoria de scurtă durată în cea de lungă durată. O noapte redusă la patru sau cinci ore de somn scurtează tocmai aceste faze, iar materialul învățat cu o zi înainte nu se consolidează. Efectele nu sunt dramatice după o singură noapte, dar se cumulează.

5. Orele petrecute pe scaun, asociate cu un risc mai mare de demență

Relația dintre mișcare și sănătatea creierului a devenit, în ultimul deceniu, una dintre cele mai studiate zone ale neurologiei preventive. Iar timpul petrecut pe scaun, în sine, a fost asociat cu un declin cognitiv accelerat și cu un risc mai mare de demență.

Un studiu publicat în 2023, în JAMA – Journal of the American Medical Association, a analizat date de la aproximativ 50.000 de adulți de peste 60 de ani din cadrul UK Biobank. Participanții au purtat accelerometre, dispozitive care măsoară obiectiv mișcarea, și au fost urmăriți în medie șapte ani. Concluzia a fost că persoanele sedentare mai mult de zece ore pe zi, care stau pe scaun, privesc la televizor sau conduc mult, au un risc mai mare de a dezvolta demență. La 12 ore pe zi de sedentarism, riscul crește cu 63% față de persoanele cu o rutină activă.

Mecanismele biologice identificate sunt mai multe. Fluxul sangvin cerebral scade, este afectat metabolismul glucozei și al lipidelor și este întreținută o stare cronică de inflamație ușoară, toate fiind factori asociați, la rândul lor, cu riscul de demență. În plus, activitatea musculară, chiar și cea ușoară, eliberează molecule numite miokine, care traversează bariera hematoencefalică și stimulează producerea de BDNF (factorul neurotrofic derivat din creier), o proteină cu rol important în formarea conexiunilor neuronale noi.

De menționat că nu toate comportamentele sedentare au același efect. O meta-analiză care a analizat datele a peste 4,5 milioane de participanți a constatat că folosirea activă a calculatorului nu crește riscul de demență, spre deosebire de privitul pasiv la televizor. Așadar, creierul reacționează diferit la sedentarismul cognitiv activ față de cel complet pasiv.