Cine a inventat de fapt termenul de „recesiune tehnică”? Povestea unei definiții scrise pe un plic, care a devenit dogmă

Deocamdată nu e foarte clar cine a fost cel care a dat definiția „recesiunii tehnice” ca fiind două trimestre consecutive de scădere a PIB‑ului. 

Unele surse serioase spun că autorul definiției a fost Julius Shiskin, șeful  agenției de statistică a Departamentului Muncii din SUA – Bureau of Labor Statistics (BLS), care a scris un articol în 1974 în New York Times, în care propunea „reguli de bun‑simț” pentru identificarea recesiunilor.

Alte surse– la fel de serioase-  îl dau ca autor pe Arthur Melvin Okun, care îl consilia pe Lyndon Johnson, al 36-lea presedinte al Statelor Unite (1963 – 1969).

Cine a fost Arthur Okun

Okun este, într‑adevăr, creditat în unele surse (inclusiv presă economică și analize academice) cu definiția „scrisă pe spatele unui plic” a recesiunii: două trimestre la rând de scădere a PIB‑ului/PNB.

Okun devine cunoscut pentru „legea lui Okun” (relația dintre șomaj și creșterea PIB), care spune că atunci când PIB‑ul crește peste ritmul „normal”, șomajul scade, iar când creșterea încetinește sub acest ritm, șomajul crește.

În forma populară, legea lui Okun este adesea redată așa: o creștere cu aproximativ 2% a PIB‑ului peste ritmul „normal” se asociază, cam, cu o scădere de 1 punct procentual a ratei șomajului. Valorile exacte (2 la 1, sau 3 la 1 etc.) diferă de la țară la țară și de la perioadă la perioadă, fiind estimate din date.

Cine a fost Julius Shiskin

Julius Shiskin a fost un economist și statistician guvernamental american care a devenit una dintre figurile centrale ale statisticilor economice americane din secolul al XX-lea.

Născut în 1912 la New York, a studiat economia și statistica la Universitatea Rutgers (licență și masterat) și a făcut studii postuniversitare la Columbia.

A predat economie și statistică la Rutgers în anii 1930, apoi a lucrat la Biroul Național de Cercetări Economice (NBER) ca asistent de cercetare și economist de personal.

În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, a fost economist șef la Consiliul pentru Producție de Război, lucrând la statistici de planificare și producție.

Din 1945 până în 1969 a fost director adjunct la Biroul de Recensământ al SUA, unde a contribuit la modernizarea statisticilor economice.

În 1969 a devenit statistician șef la Biroul de Management și Buget (OMB), iar din 1973 până la moartea sa, în 1978, a ocupat funcția de al 9-lea comisar al Biroului de Statistică a Muncii.

A fost autorul influentei lucrări „Semnale de recesiune și redresare” (1961), care a pus bazele indicatorilor economici lunari și ale Business Conditions Digest.

Multe instituții oficiale și articole (inclusiv ONS UK, Deloitte etc.) spun explicit că „definiția îngustă de două trimestre la rând a fost introdusă de Julius Shiskin.

Cum se împacă cele două afirmații

Okun pare să fie originatorul informal al regulii (consiliere la Casa Albă, anii ’60), fără o codificare oficială publică la acea dată.

Shiskin este cel care o pune „negru pe alb” în spațiul public și statistic, în New York Times 1974, de unde devine definiția populară, preluată apoi în mass‑media și manuale.

Cum ar suna formularea mai corectă

Okun este, probabil, primul care a folosit intern regula „două trimestre negative = recesiune” ca heuristică.

Shiskin este cel care a formulat și popularizat public această definiție „tehnică” în NYT în 1974.

Noi, dacă luăm criteriul acesta o să vedem că ratăm unele recesiuni evidente, spune un important economist român

„În SUA există o instituție care se cheamă National Bureau of Economic Research Bureau Național de Cercetări Economice care datează recesiunile. Adică ei sunt instituția oficială care spun a fost sau n-a fost recesiune și o fac asta expost. Ei se uită la mai mulți indicatori, nu numai la PIB”,spune Ionuț Dumitru, consilier onorific al premierului Bolojan și economist șef al unei bănci comerciale la podcastul „Spiritul timpului”, realizat de Curs de Guvernare.

Americanii se uită la piața muncii, la veniturile populației, la vânzările cu amănuntul, la producție șamd. „Și nu întotdeauna când au fost două trimestre consecutive de scădere a fost și recesiune declarată de aNBER”, spune Dumitru, care a făcut o paralelă cu România.

„La noi, dacă am luat criteriu acesta două trimestre consecutive de scădere, o să vedem că ratăm unele recesiuni evidente, cum ar fi recesiunea din 2009-2010, când am trecut printr-o recesiune cruntă,dar în care nu am avut două trimestre consecutive de scădere, a fost doar câte unul. În 2009 a fost doar un singur trimestru în care economia a scăzut foarte mult, dar doar un singur trimestru!. În 2010 au fost două trimestre, dar nu erau consecutive. Pe definiție, nu îndeplineam criteriul… Pe de altă parte, am avut, spre exemplu, două trimestre consecutive de scădere în 2015, dar economia a crescut cu peste 3% în acel an. Și nu poți să spui că ai avut un an de recesiune în 2015 cu o creștere economică destul de bună”, explică Dumitru.

El e convins că pentru a proclama o recesiune, ar trebui să mai așteptăm să vedem dacă se reflectă aceste scăderi și la nivelul pieței muncii sau la nivelul veniturilor pulației ori în producție