Cine il protejeaza pe consumatorul de presa?

Saptamina trecuta a fost anuntata aparitia unui nou trust de presa care va reuni radiourile Total, Kiss si Star, televiziunile Prima, Realitatea si Alpha, plus ziarul Ziua (ultimele trei detinute de sindicatul din Petrom). Pentru presa din Romania, acest eveniment inseamna consolidarea unei noi structurii de tip trust.

Concentrarea de proprietate in media a inceput sa fie un factor care apasa asupra libertatii presei, mai ales ca exista deja indiscutabile precedente de cointeresare intre mediile politice si patronii acestor trusturi.

In saptamina in care la Bucuresti se anunta noul si ciudatul melanj intre politica, presa, afaceri si sindicalism, Peace Institute, o organizatie din Slovenia, lansa la Ljubljana raportul ”Media ownership and its impact on media independence and pluralism” (http://www.mirovni-institut.si/media_ownership). Raportul analizeaza problema proprietatii asupra presei in Europa de sud-est.

Tablourile din fiecare tara se aseamana izbitor, pina la detalii. In Slovacia, ministrul Economiei, lider al unui partid de orientare liberala, a detinut cel mai important post de televiziune, un saptaminal, un ziar si un post de radio, pe care le-a vindut unui prieten, cind a intrat in guvern.

Apar adevarati moguli de presa care isi extind permanent afacerile: Ninoslav Pavic in Croatia, Adrian Sirbu in Romania, Zelijko Kopanja in Bosnia, si lista ar putea continua: ei detin retele de radio, televiziune, publicatii si tipografii.

Sectiunea romaneasca a raportului, scrisa de jurnalista Manuela Preoteasa, documenteaza proprietatea asupra principalelor canale media din Romania, pune cap la cap ce s-a scris si merge mai departe cu informatiile.

Schema de finantare a Prima TV de catre Ministerul Transporturilor, vinzarea in mai multe etape a Mediafax (monopol de facto pe piata stirilor) catre o firma ramasa necunoscuta, vinzarea in trepte a Realitatii TV. O harta destul de completa a presei centrale care ar trebui inclusa in manualul de liceu pentru imunizarea impotriva manipularii, pe care il pregateste Agentia de Monitorizare a Presei.

Raportul reflecta discutia la nivel european privind interventia pentru limitarea concentrarii de capital in domeniu. In aprilie acest an, problema a devenit acuta dupa ce Parlamentul European a discutat un raport care critica dur situatia din Italia. Este foarte probabil ca viitoarea reglementare din UE sa aiba un impact major mai ales in tarile din Est.

Din pacatre, noile democratii au preluat mai degraba modelul italian, cel mai prost dintre cele vestice. Sint sigur ca domnii Nastase si Aghaton vor zimbi superior: ”dar asa se intimpla si in Italia, ce aveti cu noi?”.

Cazul romanesc arata ca o presa concentrata este mult mai usor de dominat politic. Premierul Nastase este o adevarata vedeta a stirilor, cum nu s-a mai vazut de la Nicolae Ceausescu. Cu deosebirea ca acum este vorba (si) despre televiziuni private si comerciale.

Bruma de credibilitate a PRO TV este risipita de zvonurile nedezmintite de prin ziare ca Adrian Sirbu este omul din spatele candidaturii lui Mircea Geoana. Prima TV are deja o traditie de propaganda pro-PSD, iar la Realitatea TV in curind ministrii si seful lor vor prezenta si buletinul meteo. Antena 1 a devenit mai critica dupa ce PUR a iesit de la guvernare.

Orientarile patronatului sint transparente. Nu exista despartirea dintre politica editoriala si afacere. Ziaristii sint un bun mobil al patronilor, care isi extind sau isi restring permanent afacerile.

Pe linga prevenirea concentrarii, este necesara transparentizarea proprietatii. Oamenii trebuie sa stie, atunci cind consuma informatii, cine le vinde. Este o regula elementara de protectie a consumatorului. Publicatiile si televiziunile ar trebui sa anunte proprietarul din proprie initiativa. Dar nu proprietari de gen S.C persoanainterpusa S.R.L sau MiamiBeach INC, ci chiar proprietarul ultim.

Din raportul Manuelei Preoteasa se poate constata imaginatia de invidiat prin care mari si respectabili patroni de presa deruleaza tranzactii intre firme fantoma, inregistrate in paradisuri fiscale, pentru a masca participarea unor politiceni la aceste societati si pentru a evita datoriile. Datorii aminate tot de politicieni.

Pentru credibilitatea presei este vitala aceasta transparentizare. Singurele televiziuni de stiri (Realitatea si OTV) au trecut prin schimbari stranii de proprietate si nu se stie foarte clar cui apartin. Nu se stie foarte clar nici cui apartine cel mai important cotidian (cum ii suna sloganul si cum chiar este Adevarul).

Jurnalismul de investigatie practicat de Adevarul si pozitia generala verticala a echipei editoriale sint subminate de zvonurile privind modul in care fostul director Dumitru Tinu a obtinut banii pentru cumpararea pachetului majoritar. Ar trebui ca echipa redactionala sa faca primul pas in a demonta aceste zvonuri.

Cel mai influent dintre editorialistii critici la adresa PSD, Cornel Nistorescu, si-a anuntat pina acum de doua ori cititorii ca ziarul nu a fost cumparat de interpusi PSD si el nu va fi dat afara. De altfel, zvonurile ca ”gata, Nistorescu zboara” circula aproape saptaminal in lumea presei, ceea ce spune multe despre atmosfera.

Ce s-ar putea face? Legea audiovizualului are prevederi care limiteaza detinerea a mai mult de 30% din piata. Oricum statul roman nu are nici un fel de politica pentru a urmari aceste fenomen. Presa scrisa este reglementata ca orice alta afacere, ca si vinzarea de gogosari, de legea concurentei din 1996.

Lege care este prea vaga chiar si in cazul in care cineva ar monopoliza piata de castraveti acri. Ar trebui limitate formele de proprietate: cine are televiziuni sa nu mai poata detine si posturi de radio, agentie de stiri, ziare, tipografii, agentie de publicitate. Adica exact tipul de trusturi pe care deja le avem. Pentru o asemenea politica e nevoie de curaj.

Ce inalt functionar i-ar putea urmari si amenda pe patronii de trusturi sau pe seful celor 70.000 de sindicalisti Petrom care tocmai au deveni proprietari de trust media?.

Si cine ar crede ca acest proces nu este politizat, cind guvernul a schimbat brutal Consiliul Concurentei pentru ca nu i se parea suficient de obedient? Cineva propunea infiintarea unei asociatii pentru protectia comsumatorului de presa. Ar avea multi si puternici adversari.