Când ANAF adună pere în loc de mere și îți emite decizie de impunere, e bine să mergi până la capăt. Cazul prețurilor de transfer și cum a pierdut Fiscul
O firmă s-a trezit cu o inspecție fiscală în urma căreia inspectorii au emis o decizie de impunere. Este vorba despre prețuri de transfer. Prețurile de transfer nu sunt o știință exactă, dar în cazul acesta, inspectorii Fiscului au exagerat și nu și-au făcut nici treaba bine. Explicăm pe înțelesul tuturor ce s-a întâmplat. Să spunem că eu am nevoie de mere pentru activitatea mea și singura firmă care le produce este X, care face parte din filiala proprie. Așadar, în mod normal, cumpăr de la X. ANAF a venit și mi-a zis că mai sunt 5 firme care au fructe, știe că ele nu au mere, dar au pere. În concepția ANAF, a fost același lucru: mere = pere. Tot fructe sunt și ar fi trebuit ca tranzacția să se desfășoare la prețul pieței. Dar și firmele alea din eșantion au fost luate în considerare din piața locală, uitând să extindă aria de căutare pentru comparații mai bune.
Revenind, cazul acesta s-a tranșat în justiție. AJFP Bihor a avut o inspecție fiscală la o firmă, potrivit clujjust.ro. În opinia organelor fiscale, prețurile de transfer pe care societatea le-a practicat în relația cu cea afiliată din Belgia nu s-au derulat la prețul pieței. A fost inițial formulată o contestație împotriva deciziei de impunere și a raportului de inspecție fiscală, care a fost respinsă de Direcția de Finanțe Publice Cluj-Napoca.
Mai departe, firma a mers în justiție. În prima instanță, Tribunalul a ignorat apărările avocaților, dar ulterior Curtea de Apel Oradea, în recurs, a decis că este necesară rejudecarea deoarece în prima instanță a fost ignorat, printre altele, raportul de expertiză.
Instanța de rejudecare a specificat că prețurile de transfer nu sunt o știință exactă și trebuie să se țină cont de fluctuațiile pieței, iar peste asta, compania lucrează în domeniu de nișă pentru care a fost nevoie de investiții în utilaje și personal pentru obținerea unor standarde înalte și performanță.
ANAF luase în calcul un eșantion de 5 societăți comparabile, dar ar fi trebuit ca inspectorii să ia în calcul profilul similar de risc al clientului. Deși baza de date a oferit un număr similar de 5 companii comparabile, la o verificare atentă a rezultat că 4 dintre ele au o activitate diferită, deoarece codul CAEN nu relevă întotdeauna activitatea efectivă. De asemenea, 2 din ele erau problematice din punct de vedere al independenței și trebuiau eliminate din eșantion.
Ar fi trebuit ca ANAF să țină cont de toți factorii determinanți ai comparabilității, nu doar parțial.
Conform clujjust.ro, Fiscul a susținut că nu există în UE nicio societate cu tranzacții independente care să aibă o activitate productivă similară, iar instanța de rejudecare a constatat că „susținerea că nu există posibilitatea de a identifica astfel de companii în UE nu reflectă propria căutare și evaluare, inspectorii fiscali acceptând afirmațiile contribuabilului”.
Ar fi trebuit ca ANAF să facă o verificare extinzând aria geografică pentru a lua în calcul un eșantion de companii, lucru constatat de instanță. Astfel, compania a câștigat și au fost anulate decizia de soluționare a constației, decizia de impunere și raportul de inspecție fiscală în totalitate.