Comparatia Basescu-Putin (de Alina Mungiu-Pippidi)

Sorin Rosca Stanescu (SRS), unul dintre ganditorii aliantei „322”, mai inteligent ca altii, si un exponent de frunte al celor care se simt amenintati de consolidarea unui stat de drept la noi, pentru ca de mult a amestecat afacerile cu jurnalismul, cum nu e normal sa fie amestecate, lanseaza de cateva zile scenarii cu potential de a deveni realitate, asa cum au devenit cele privind suspendarea presedintelui in 2007.

SRS cere, nici mai mult, nici mai putin, ca majoritatea rezultata din alegerile din toamna acestui an sa dea o lovitura preemptiva suspendandu-l imediat dupa alegeri pe Traian Basescu.

Sau, speculeaza el, Basescu va monta el cateva cascadorii, de exemplu sa isi dea demisia ca sa fie numit prim-ministru (de cine?). El foloseste vocabularul tipic de analiza al editorialistului roman educat sub comunism, care crede ca singurul mod rational de a discuta despre politica este de a presupune ca toti actorii sunt deopotriva de lipsiti de scrupule si ca orice competitie este despre puterea pura si dura, fara ca societatea sa poata vreodata exercita vreo constrangere.

Faptul ca SRS da asemenea sfaturi in mod public inseamna ca nu e consultat in mod privat de toti cei pe care incearca sa-i mobilizeze. Argumentul fiind insa public, merita un raspuns la fel.

E Basescu un Putin? Nu putem raspunde la asta direct. Trebuie intai sa lamurim daca Romania e comparabila cu Rusia. A fost o vreme, cum stie bine SRS, mai ales datorita amestecului serviciilor secrete in politica, presa si afaceri, cand Romania semana ingrijorator cu Rusia. si azi, mai ales in presa de kompromat, gasesti trasaturi asemanatoare.

Dar proportia e diferita. Despre Rusia, prietenul meu Andrei Piontkovski poate sustine ca liberalizarea a avut loc pentru ca serviciile secrete se saturasera de comunism si isi dadusera seama ca prefera o democratie controlata, in care pot muta avutul statului in propria lor proprietate. Daca in Romania a existat vreodata un asemenea design, el a fost demult depasit de realitate si cine crede ca asa functionam si azi e paranoic.

In Romania, regulile economiei de piata sunt acum dominante si nici un grup, nici fostele servicii secrete, nici cele actuale, oricat ar mai fi de reformat la ele, nu controleaza viata societatii in ce are ea esential. Da, avem probleme, mai ales din cauza ca elitele politice au aderat la Europa numai din oportunism, si cauta o cale de mijloc intre coruptia lor si o existenta in UE, dar sa nu exageram problemele noastre. In mare, ne tinem angajamentele europene si democratia noastra functioneaza.

Ea l-a aparat anul trecut pe un presedinte nevinovat de acuzatiile care i se aduceau si a restabilit echilibrul vietii noastre publice. Presa sta mai rau decat societatea per ansamblu, dar, cum s-a vazut la referendum, societatea are propriul discernamant si nu mai e asa de manipulabila de catre presa. Nu exista nici o dovada ca Basescu ar fi controlat de servicii, ca Putin.

Pana una-alta, el ramane presedintele care a dat CNSAS arhivele, ceea ce Emil Constantinescu, prost sfatuit de oamenii cu totul incapabili pe care ii numise la serviciile secrete, nu reusise sa faca. In ce priveste performanta pe plan institutional (ca nu are rost sa discutam elemente de personalitate etc.), exista o cale foarte simpla prin care sa ne lamurim daca Basescu este un dictator si Parlamentul un templu al democratiei.

Pentru asta e destul sa luam legile intoarse de la promulgare pentru a fi reexaminate. Acesta e un drept constitutional al presedintelui, pe care il au chiar presedintii alesi de Parlament in democratiile parlamentare. Daca facem aceasta analiza, vedem ca, dincolo de scandaluri media, Presedintia a devenit, sub Basescu, un organism de verificare a calitatii legilor mult mai eficient decat Curtea Constitutionala sau Consiliul Legislativ.

Parlamentul a legislat foarte prost, trezind reactii negative la Comisia Europeana, ba chiar si in comunitatea internationala, si cel care a returnat la reexaminare toate legile cu probleme, fara gres pana acum, a fost seful statului, datorita si prestatiei foarte bune a consilierului sau juridic, stefan Deaconu. De la Agentia de Integritate la Codul Penal, lista de legi exista si poate fi consultata de oricine, Presedintia e cea care a avut constant pozitia principiala si europeana, nu Parlamentul, din pacate.

Si ca ideologie, si ca personalitate, Basescu si Putin sunt foarte diferiti – Basescu e un fost primar care crede in descentralizare. Putin e constient de coruptia din Rusia si a incercat sa o rezolve recentralizand, cu succes limitat. Basescu e incapabil sa se controleze, Putin e un robot perfect.

El intelege Occidentul, dar nu il simpatizeaza, exact invers decat Basescu. si asa mai departe. In afara de faptul ca au fost amandoi presedinti alesi direct, ca sunt barbati, heterosexuali, fosti capitani (la arme diferite) si insurati, nu reusesc sa vad vreo asemanare intre Basescu si Putin. Nici ei, nici situatiile in care se gasesc nu sunt comparabile. Suntem o tara europeana si din alegeri e bine sa rezulte un guvern, nu insurectii, suspendari si alte cascadorii. E iresponsabil sa le instigam.

Desigur, nu vreau deloc sa spun cu asta ca Basescu ar fi perfect. Dar criticii lui isi exagereaza asa de grotesc argumentul, ca obtin un efect invers celui cautat. Basescu m-a dezamagit si pe mine in doua domenii. Primul priveste conceptia lui referitor la cum functioneaza politica si institutiile.

Vad cu ingrijorare o anumita conceptie pre-moderna, care ar merge mai bine la un primar din Sicilia decat la un sef de stat in Noua Europa, de a investi atributii mai ales in familie si apropiati, atitudine care impiedica dezvoltarea unor institutii performante, fie administratie, fie partid, in jurul lui.

Al doilea motiv este prestatia lui externa, unde adesea mi se pare cam ne-occidental si periculos de apropiat de filosofia cu totul paguboasa a politicii noastre externe de la Ceausescu incoace, o politica de afirmare a identitatii (sa stam la masa cu cei mari!), in fond nationalista, si nu de atingere a unor obiective, care devin prea adesea contradictorii intr-o strategie nu tocmai coerenta. Circula, e adevarat, zvonuri ca Basescu ar fi pe aproape de punctul in care liderii incep sa se creada providentiali si o binecuvantare de la Dumnezeu pentru poporul lor.

Nu le pot verifica, fiindca nu sunt acasa, dar ma bazez pe umorul presedintelui sa nu treaca acest prag fara intoarcere. In orice caz, Basescu a fost si ramane un om al legii, singurul parlamentar care a renuntat de bunavoie la imunitate pentru a se pune la dispozitia justitiei. Riscul ca va face el ceva nelegal la alegeri sau dupa este zero.

Romanii nu voteaza automat cu cine vrea presedintele, ca in Rusia, si PD-L va trebui sa presteze foarte bine ca sa ia macar scorul din sondaje. Asta ar trebui sa ridice stacheta pentru celelalte partide. Hai sa ne concentram pe aspectele pozitive ale competitiei politice si sa lasam balta diversiunile astea de anii ’90! Vom avea stabilitate politica, totul este sa avem si calitate politica de nivel european.

Romania Libera