Complotul aproape reusit impotriva Americii

Cum ar fi fost daca F.D. Roosevelt ar fi pierdut alegerile in fata lui Charles Lindberg, aviatorul erou al Americii, decorat de Hitler si politician amator cu vederi antisemite? Si, mai ales, cum ar fi fost pentru un baietel din Newark, pe nume Philip Roth, crescut intr-o familie si intr-un cartier pur evreiesti?

Aceasta este intriga penultimei carti a lui Roth – “Complotul impotriva Americii”. Romanul a aparut in 2004 in SUA, dar asta-vara se mai gasea inca pe raftul cu best-seller-uri la libraria Borders din New York, asa ca Polirom merita o bila alba pentru traducere.

Philip Roth este acel gen de autor care a luat toate premiile prestigioase in America si figureaza in toate topurile serioase intre primii scriitori americani ai secolului (trecut).

Acel gen de autor care, desi refuza de obicei interviurile de promovare, iar atunci cind o face ii umileste deliberat pe ziaristi, totusi cind scoate o carte ea devine imediat cadoul preferat de dat si de primit la aniversarile publicului cu pretentii intelectuale.

Exista chiar un soi de fan club al scriitorului, dar, cum vorbim despre lumea buna, se numeste Philip Roth Society.

Pseudo-amintiri dintr-o aproape realitate

Cum spuneam, cea mai mare parte a volumului inseamna un fel de memorii ale copilului Philip Roth, care la cei sapte ani povesteste viata sa reala, cu familia sa reala dintr-un cartier real din Newark, intr-o istorie reala. Philip este pasionat de timbre si unul dintre eroii sai de pe timbre este Chalres Lindberg.

Istoria decurge cum o stim pina cind eroul Lindberg da peste cap conventia republicanilor, este desemnat candidat contra lui Roosevelt si incepe o campanie electorala mai mult in avion decit la sol, avertizindu-i pe americani ca Presedintele vrea sa ii implice intr-un razboi in care nu au ce cauta, impins de la spate de internationala evreiasca.

Fiecare pas al lui Lindberg este trait la maxima intensitate de familia Roth, cu urechile lipite de radio. Infrint in alegeri, Roosevelt se retrage la mosie si noul Presedinte semneaza in Islanda un acord cu Hitler si in Honolulu un acord cu printului Konoye al Japoniei. America recunoaste noua ordine din Europa si din Pacific.

Incet-incet si cu o cruditate de mare scriitor, Roth isi demoleaza propria copilarie si propria lume: America se intoarce impotriva familiei sale.

Cum sa-ti faci rudele tipuri umane

Roth reuseste sa faca din personajele copilariei sale tipuri umane, de parca familia i-ar fi fost data ca sa-i iasa romanul. Personajele sint complicate, nu sint nici bune, nici rele, se schimba. Poate doar mama ramine mereu egala cu sine si se chinuie sa tina familia la un loc si in siguranta, dar ce poate sa faca saraca mama impotriva Americii care se fascizeaza?

Fratele mai mare traieste deliciul puterii si intra in sistem, prin programul de trimitere a copiilor evrei la ferme din centrul tarii. Sandy devine astfel, din colegul de camera al naratorului, Evreul care se revolta impotriva evreitatii sale, impotriva familiei de „evrei de ghetou”.

Este acompaniat de matusa Evelyn si de amantul ei – apoi sot – rabinul Bengelsdorf care il sprijina pe Lindberg pentru a imblinzi furtuna, figura intelectualului machiavelic care oscileaza intre oportunism si prostie.

Sarmanul var Alvin este o vreme constiinta familiei si pleaca in Canada sa se inroleze pentru a lupta cu Hitler, dar se intoarce dezamagit, si devine constiinta rea a familiei.

Tatal micului Philip este cel mai impresionant personaj. Le aminteste copiilor de Constitutie si de primul evreu de la Curtea Suprema. Roth senior isi traieste visul american cu o incapatinare usor deplasata, desi tot primeste semnale ca evreii nu sint chiar americani.

Ce face cetateanul american Roth dupa ce antisemitul Lindberg cistiga alegerile democratice? Isi ia familia si o duce la Washington, sa le arate simbolurile democratiei. De fapt, nu familia e tinta, vrea sa se convinga pe el insusi ca America mai este si a lui, a agentului de asigurari din Newark care crede in Constitutie. Iar acolo, lumea lui este facuta tandari.

Nu sint primiti intr-un hotel, unde aveau rezervare, pentru ca sint evrei. Desi nimeni nu le-o spune direct, ei stiu ca asa este, cei de la hotel stiu ca ei stiu, ca si publicul care asista la scena facuta de Tatal care nu vrea sa inteleaga. Mama a inteles de mult si incearca sa-l calmeze.

Dupa alte incidente dureroase, Presedintele Lindberg zboara cu avionul peste oras, oamenii aclama incintati si Roth senior intelege si el: „ei traiesc un vis, noi traim un cosmar”. De atunci incolo nu mai este cetateanul american Roth, ci evreul Roth care incearca sa-si salveze familia.

Iar fiul sau, Philip Roth, scrie un extraordinar roman psihologic despre o familie reala prinsa intr-o drama care nu s-a intimplat niciodata.

Ce agenda politica are Roth?

Are Roth o agenda politica la zi in aceasta carte? Comentatorii americani nu au scapat legatura cu anul politic 2004. Probabil criticii literari care vorbesc despre autonomia esteticului vor strimba din nas la intrebarea de mai sus. Dar eu nu sint critic literar si acesta este un jurnal despre politica in carti.

Cred deci ca agenda lui Roth este evidenta: America de pe cele doua coaste, urbana, sofisticata si toleranta, este dintr-o data zdruncinata de trezirea celeilalte Americi, cea a cefelor rosii si a bisericilor frecventate cu asiduitate. Paralela este evidenta, avertismentele la fel.

Modul in care o societate care isi respecta in continuare, la suprafata, simbolurile democratiei si parintii fondatori devine intoleranta si paranoica spune multe despre opinia lui Roth jr. despre epoca lui Bush jr.

Intre cei doi exista o prapastie culturala. Bush este un „born again Christian”, Roth se autodeclara anul trecut intr-un interviu un anti-religios, care crede ca oamenii religiosi sint „hidosi”.

Comentatorii de dreapta au criticat romanul ca fiind neplauzibil, dar aceasta este o disputa a lor, americana adica, in care nu am chef sa intru. Cea mai mare parte a cartii se citeste cu placere indiferent de opinia ta despre Bush.

AVERTISMENT – fragmentul de mai jos, cuprins intre cele doua anunturi, este interzis celor care nu au citit cartea, dar au de gind sa o faca

Am pus avertismentul de mai sus pentru ca sint eu insumi enervat de recenzentii sau de criticii de film/carte care anunta finalurile si iti strica surprinza. Dar cum un comentariu despre „Complotul impotriva Americii” este incomplet fara referire la final, nu puteam sa las lucrurile balta.

Asa ca luati in serios avertismentul: daca vreti sa cititi cartea, paragraful care urmeaza dauneaza grav nervilor dumneavoastra si il cititi pe proprie raspundere. Sa nu ziceti ca nu v-am spus! (va puteti intoarce sa-l cititi in arhiva Hotnews.ro dupa ce lecturati romanul).

Bun, acum ca am ramas intre noi, cei care am citit cartea, sa birfim finalul. Spuneam mai sus ca cea mai mare parte a cartii se citeste cu placere si asta nu era o referire la politica, ci la finalul dezamagitor. Sintem deci in interiorul povestii familiei Roth si totul tinde sa o ia razna. Familia tocmai se face tandari, Tatal decazut din job-ul sau de birou se incaiera cu varul Alvin. STOP.

Povestea familiei se intrerupe. Roth redevine mare si incepe un fel de cronica istorica cu evenimentele politice care au „urmat”.

Avionul lui Lindberg dispare, durii noii administratii dau vina pe evrei si asmut masele asupra lor, dar doamna Lindberg (care brusc devine o figura pozitiva fara sa fi dat semne inainte) scapa din ospiciul unde o internasera baietii rai si se adreseaza poporului, care sub conducerea unor oameni de treaba repune istoria pe sinele adevarate.

Roovelt redevine presedinte dupa criza, America intra in razboi de partea care trebuie, de parca isteria anti-razboi presupusa de Roth nici nu ar fi existat etc. E patetic, un final nemeritat si prost croit. Roth pare ca s-a plitisit, ca tocmai scria o epopee si nu a stiu cum sa scape mai repede de ea. Pare ca ii trebuia un happy-end si nu s-a priceput sa-l faca mai bine.

Apoi incearca sa explice evenimentele atit de complicat si vintura un scenariu absurd, parca pentru a-si salva eroul copilariei dupa ce tot el il facuse de tot risul (germanii care rapisera bebelusul real Lindberg si ii santajasera pe soti, etc). E doar o varianta a cuiva, dar fiind singura expusa pe larg si cu amanunte, se retine.

Daca tot sintem la capitolul istorie schimbata, poate ar fi necesar un fel de concurs pentru tinerii scriitori: dati-i lui Roth un final demn de aceasta carte.

FINAL AVERTISMENT – aici se termina partea interzisa viitorilor cititori ai cartii

As mai avea de remarcat documentarul de la sfirsit, care expune povestea reala a personajelor istorice din carte, de la Lindberg si Roosevelt la feluriti politicieni, ziaristi, afaceristi cu destinele carora se joaca autorul cind romanul iese din istoria reala. Un glosar de persoane cu efect terapeutic: hai, calmati-va, nu s-a intimplat asa, va speriati ca niste copii mari.

RECOMANDARI

Daca v-a placut cartea asta, cititi si:

1. Romanul “M-am maritat cu un comunist” tot de Philip Roth, scoasa de Polirom in 2004. O poveste despre anii `50 si vinatoarea de comunisti in America.

Unii cititori norocosi care au cumparat primul numar din Dilemateca au gasit in pachet aceasta carte. Pentru cei care ati nimerit alte carti, inca se mai gaseste prin librarii sau se poate comanda pe site-ul editurii la link-ul din titlu.

2. Criticii au comparat “Complotul impotriva Americii” cu alte romane care descriu cursuri alternative ale istoriei. La noi, Humanitas a publicat in 2000 cartile lui Robert Harris, “Vaterland” si “Arhanghelsk”. Nu stiu daca se mai gasesc prin librarii, eu le-am vazut acum ceva vreme la un anticariat de la Universitate.

“Vaterland” este o poveste politista palpitanta care se petrece prin anii saizeci intr-o Europa dominata de al Treilea Reich, cu un Hitler imbatrinit si devenit dictator aproape respectabil dupa ce a incheiat pace cu englezii si americanii (este angrenat intr-un razboi rece cu SUA) si duce prin Urali un razboi de uzura cu ce a mai ramas din Rusia.

Intriga povestii politiste pleaca de la modul in care nazistii au ascuns Holocaustul. “Arhanghelsk” este ceva mai slaba si spune povestea cam prea fantezista a unui presupus fiu-copie a lui Stalin care e crescut in secret in Siberia pentru a se intoarce ca un fel de Mesia sovietic.

3. Aceasta recenzie la ultima carte a lui Roth – “Everyman”, publicata in 2006 in America. Recenzia a fost scrisa (in engleza) pe propriul blog de Cristi Lupsa, colaborator la Dilema veche si la Hotnews.ro.

Din pacate, nu o vad printre cartile in pregatire la Polirom.