Comuna anti-Base

Aer proaspat si piine pe vatra

Foto Marius RUS

Taranii din Sacuieu dau un vot de blam intregii clase politice

In urma firului de asfalt care curge lin dinspre Cluj spre Oradea, printre dealurile pictate de primavara in verde crud, la 22 de kilometri de Huedin, gasesti Sacuieul, cochet, pitit printre inaltimi, asezat discret intr-un loc din care padurea s-a retras cu o reverenta absolut naturala.

Carunt inca dupa iarna, Masivul Vladeasa se impune in peisaj undeva in continuarea vaii pe care zace, de veacuri bune, lungita sub soare, asezarea de 700 de suflete.

Pe drumul flancat de copaci batrini, zgircit in hirtoape, drum ce leaga Sacuieul de restul lumii, putinele masini ruleaza parca pe virful cauciucurilor, intr-un peisaj in care zgomotul orasului se limiteaza la a fi o amintire neplacuta. Subit, prin mirosul de iarba si de frunze se amesteca mirosul de fin cosit si caldura delicioasa a unei piini facute pe vatra.

„Basescu ii de vina pentru scumpiri“

Pasind soting, pe marginea drumului, o baba care tocmai se intoarce de la oras de la piata, cu plasele ticsite de legume si verdeturi. Ea spune aprinsa ca a votat impotriva lui Basescu. „Pensiile is mici si numa’ noi stim cum ne descurcam aici la munte!“.

Se plinge ca nu mai poate vinde brinza, ca „acuma o folosesc numa’ pentru ei“, ca plateste 70 de lei pe luna curentul si ca „numa’ Basescu ii de vina pentru scumpiri. El ii presedintele, el trebuie sa cirmuiasca tara asta“. Vorbeste putin fisticita, recunoscind ca nu prea o intereseaza politica, dar stiind clar ce anume si unde o doare.

Gindeste si graieste ca orice om simplu, raminind neclintita in crezul sau. Satula, la un moment dat, isi ia plasele si paseste rar si apasat pe potecuta ce serpuieste prin padure. Mai are de mers 2 kilometri pina acasa.

Rogojelul si Visagul l-au condamnat pe presedinte

Aceasta farima de Ardeal de la poalele Vladesei ar fi ramas in continuare in conul de umbra al frumusetilor caste de munte daca mireasma pitei calde de vatra nu ar fi fost alterata zilele trecute de mirosul imbicsit de politica: Sacuieu e singura comuna din Cluj in care oamenii s-au prezentat simbata la urne, dar au decis, majoritar, pentru demiterea presedintelui Basescu.

Primarul din Sacuieu, Aurel Patra, „om de omenie“, cum il lauda cei de-ai locului, recunoaste ca rezultatele voturilor il surprind. La sectia de votare 526 din Cluj, amenajata la Caminul Cultural, cei care s-au prezentat au spus in majoritate „NU“.

„Cu siguranta, situatia voturilor a fost contrabalansata de cei din celelalte doua sate ale comunei, Rogojel si Visagu“. Barbatul, in virsta de 51 de ani, a ajuns si el de tinar in sat, mai exact cu 30 de ani in urma, ca asistent veterinar. E de loc din comuna Poieni si are un baiat in ultimul an de liceu si o fata care tocmai termina masteratul la Drept.

„Mai are un examen de dat“, spune mindru tatal. Pe un ton amabil, povesteste despre greutatile locului, cit de greu se primesc banii pentru bugetul local si cum reuseste, cu cit are, sa schimbe fata comunei in bine. A fost la vot si si-a exprimat parerea, dar nu s-a implicat in campania electorala. E membru PSD.

„Politicienii is prea buni de gura…“

„Intr-o localitate in care un primar PSD isi face bine treaba si e iubit, se prea poate ca lumea sa vada bine si partidul“, spune pe un ton glumet, dar cu o oarecare farima de adevar, Gheorghe Briciu, stind pe banca din fata curtii. E un „Moromete“ veritabil, un batrinel sfatos si inca lucid, trecut prin doua razboaie si 89 de primaveri.

Ochii mici, albastri, ascunsi in spatele unor transee de riduri sapate de ani si greutati, scormonesc la rindul lor prin amintirile unor vremuri pe care putini mai traiesc sa le povesteasca. Tine alaturi o cirja pe care se sprijina apasat. Se ajuta de ea sa umble. Se ajuta de ea sa faca fata trecutului care acum se grabeste sa il ajunga din urma. 7 ani de zile a luptat pe front, in prima linie.

Isi aminteste cum a dormit pe gheata, prin noroi, cum a trait sa il vada pe Antonescu si cum a ajuns sergent si comandant de grupa in razboi. Se mindreste ca, acum 4 ani, inca mai tinea coasa in mina, taind cu ea fineturile celor peste 2 hectare pe care le are. A adus pe lume doua fete si doi baieti si recunoaste neputincios ca nu a reusit sa ii convinga sa mearga sa voteze.

Isi aminteste ca, dintotdeauna, politicienii au fost buni de gura, ca, de fapt, „is prea buni de gura, buni de depasesc limita, asa cum o depasesc in mai multe chestii…“.

Presedintele nimanui

„Slava Domnului ca is inca lucid! Cei mai multi, la anii mei, sint dusi“, glumeste batrinul. Continua rizind pe seama virstei sale inaintate. Vizavi cu primaria e asezat Monumentul Eroilor din Sacuieu, cazuti pe front in al doilea razboi mondial. Gheorghe Briciu isi aminteste cum a fost luat de acasa si trimis pe front si cum a ajuns cu trupele pina in Cehoslovacia.

Dupa terminarea razboiului, a fost numit presedintele veteranilor din comuna Sacuieu, 76 la numar pe „vremea aia“. A ramas, insa, numai el… „Restu’ s-o dus toti si am ramas numa’ io, presedintele.

Si in sat, is cu 10 ani mai batrin decit ceilalti“, ride mosul plecat cu 60 de ani in urma din Cimpeni – pe vremea cind era in floarea virstei – si ajuns in Sacuieu, unde s-a indragostit de loc si de femeia care a ajuns sa-i fie nevasta.

„Basescu si cu Geoana n-o invatat nimic“

„Am spus DA!“, dezvaluie mindru, tinind fruntea sus si argumentind cu vocea-i ragusita de virsta: „Nu pot sa spun ca mi-o facut rau Basescu, da’ nici bine nu mi-o facut“. Zice ca „Basescu nu-i bun de presedinte!“, ca a vorbit „cum nu se cade cu ziarista aia“ si e convins ca „ceva aranjamente tot o fost“.

Priveste scrutator cerul pe sub cozorocul palariei de paie graind rar, ardeleneste, cuvinte simple, dar intelepte. „Io zic ca o mers la vot numa’ oamenii care o vrut sa zica «NU». Restu’ o ramas acasa. Da’, ce-i drept, putea sa nu fi fost cheltuiala asta cu referendumu’. Puteau sa faca altceva cu banii.

Sper sa fi invatat si Basescu, si Geoana, si toti ceva din toata treaba asta“. Face o pauza, incheind, dupa citeva clipe: „Da’ nu cred c-o invatat…“.