Concordski: Cum au încercat sovieticii să fure drumul spre Mach 2
În februarie 1965, Serghei Pavlov, șeful biroului Aeroflot de la Paris, avea o problemă. Francezii îl urmăreau.
Oficial, Pavlov reprezenta compania aeriană sovietică în Franța. Neoficial, serviciul francez de contraspionaj DST îl suspecta că era interesat de unul dintre cele mai ambițioase proiecte tehnologice europene ale epocii: Concorde. Iar suspiciunile nu erau lipsite de temei.
O relatare PBS bazată inclusiv pe mărturiile foștilor ofițeri francezi de contraspionaj spune că Pavlov fusese urmărit în timp ce încerca să obțină până și resturi de cauciuc lăsate pe pistă de pneurile avionului aflat în teste. Când francezii au decis să intervină, în februarie 1965, asupra lui au fost găsite planuri ale trenului de aterizare al Concorde, precum și informații privind frânele și structura avionului. Pavlov a fost expulzat.
Povestea însă nu s-a terminat cu el. Concorde era unul dintre marile trofee tehnologice ale Războiului Rece. Britanicii și francezii încercau să construiască un avion comercial capabil să transporte pasageri cu aproximativ de două ori viteza sunetului. Sovieticii lucrau la propriul lor avion supersonic, Tupolev Tu-144. Iar Moscova voia să știe ce descoperiseră occidentalii.
Documente britanice despre vasta operațiune de contraspionaj „Foot” arată că serviciile sovietice vizau nu doar ministerele, ci și proiecte comerciale precum Concorde. În 1971, britanicii estimau că în țară activau cel puțin 120 și posibil până la 200 de ofițeri sovietici de informații.
Aici puteți vedea un raport al CIA pe aceeași temă.
Povestea de spionaj devine o poveste despre economie
Pentru că întrebarea interesantă nu este doar ce au furat sovieticii, ci și cât valorează cercetarea pe care nu mai trebuie s-o faci dacă furi planurile concurentului?
În 1962, costurile de dezvoltare ale Concorde erau estimate la numai 150–170 de milioane de lire sterline.
Șase ani mai târziu, estimarea ajunsese la 450 de milioane. În 1972, la 970 de milioane. În 1973, la 1,065 miliarde de lire.
În 1981, Parlamentul britanic consemna că dezvoltarea avionului și a motoarelor ajunsese în final la aproximativ 1,126 miliarde de lire sterline.
Banii se duceau în cercetare, nu pe materiale. Cum construiești un avion care rezistă perioade îndelungate la viteze de Mach 2? Ce materiale folosești? Cum proiectezi frânele? Cum rezolvi încălzirea structurii? Ce formă trebuie să aibă aripa? Ce soluții funcționează și, la fel de important, ce soluții nu funcționează?
Inovația este scumpă și pentru că presupune foarte multe eșecuri și reluări de la zero ale testelor.
Iar dacă poți vedea caietul de răspunsuri al celui care a făcut deja experimentul, nu trebuie neapărat să-i copiezi produsul. Este suficient să afli pe ce drumuri nu mai are rost să mergi.
A furat URSS Concorde?
Există dovezi serioase că URSS a desfășurat operațiuni de spionaj pentru obținerea tehnologiei Concorde. Dar de aici nu rezultă că Tu-144 era pur și simplu un Concorde sovietic.
Cele două avioane aveau asemănări evidente, dar și diferențe tehnologice importante. O analiză CIA desecretizată descrie Tu-144 drept un program sovietic de prestigiu național și subliniază problemele proprii ale industriei sovietice cu materialele și tehnicile avansate de fabricație.
Iar istoria celor două aeronave avea să fie foarte diferită.
Tu-144 a zburat pentru prima dată pe 31 decembrie 1968, înaintea Concorde, care avea să facă primul zbor în martie 1969. Sovieticii câștigaseră cursa simbolică.
Dar nu și pe cea tehnologică.
Tu-144 a întâmpinat probleme de fiabilitate și nu a ajuns niciodată la succesul operațional al rivalului său occidental. Specialiști citați într-o analiză BBC subliniază tocmai această ironie: spionajul a contribuit la dezvoltarea avionului sovietic, dar Tupolev a trebuit totuși să rezolve singur numeroase probleme inginerești, iar aeronava era substanțial diferită în multe detalii.
De ce merită povestea spusă astăzi
La mai bine de șase decenii distanță, miza economică este aproape identică, doar tehnologiile s-au schimbat.
Astăzi nu mai este vorba în primul rând despre forma unui avion supersonic. Este vorba despre semiconductori, inteligență artificială, baterii, biotehnologie, software sau procese industriale.
Într-o economie în care o parte tot mai mare din valoarea unei companii se află în proprietate intelectuală, know-how și date, furtul unei informații poate elimina ani de cercetare pentru un competitor.
De fapt, Uniunea Sovietică avea să transforme această practică într-un sistem. Dosarul „Farewell”, ajuns în 1981 la serviciile franceze prin colonelul KGB Vladimir Vetrov, a dezvăluit amploarea programului sovietic de achiziție clandestină a tehnologiei occidentale. Vetrov a furnizat aproximativ 4.000 de documente KGB despre acest sistem, potrivit unei istorii publicate de CIA.