Copilul meu nu vorbeste. Rolul decisiv al familiei in dezvoltarea limbajului. Cand trebuie sa mergi la medic

„Am un copil de 3 ani si o luna care nu vorbeste. Spune foarte rar da, nu, se exprima mult prin gesturi, intelege tot, dar nu vrea sa vorbeasca. Daca il pun sa zica apa el spune ap ap, in loc de tata spune nana dar nu foarte clar… Ce ar trebui sa fac? Sa merg cu el la un logoped? As vrea sa il duc la gradinita, dar doar eu inteleg ce vrea sa spuna si nu stiu daca se va descurca…”, povesteste Ticuta, cititor MedLive.ro. Rolul familiei in dezvoltarea limbajului este foarte important. Poate parintii nu discuta suficient cu cel mic, sau dimpotriva, au avut atat de multe de spus, incat el nu mai are nimic de adaugat. Daca ei intreaba si tot ei raspund, fara a astepta un „raspuns” din partea copilului, sau daca pur si simplu nu stiu ce si cum sa comunice cu el, dezvoltarea vorbirii poate avea de suferit.

Citeste tot articolul si comenteaza pe MedLive.ro.

Daca te confrunti cu aceasta situatie, incearca sa observi cu atentie comportamentul celui mic in relatie cu tine, ca parinte, cu alti copii, adulti, in diferite situatii, ca si in momentele in care ramane singur.

Raspunsul specialistului

Dr. Simona Sicoe, medic primar pediatru:„Nivelul de dezvoltare a limbajului la prescolarul mic (3–4 ani) difera mult. Faptul ca intelege tot ce ii spuneti este bine. Trebuie insa apreciat deficitul in dezvoltarea vorbirii. Ar fi util intai un consult ORL, pentru a-i masura acuitatea auditiva, apoi mergeti la logoped. Marea majoritate a acestor probleme pot fi corectate, iar rezultatele sunt cu atat mai bune cu cat mergeti mai repede la specialist.

Cateva sfaturi pentru dvs:

• Vorbiti-i cat mai mult si clar copilului, cititi-i povesti;
• Oferiti-i ocazia de a relationa cu alti copii. Gradinita, cu o educatoare avizata asupra acestei probleme, abila si rabdatoare, l-ar ajuta foarte mult.
• Nu-l fortati sa vorbeasca si nu-l criticati, dimpotriva, incurajati-l. O buna colaborare logoped – educator – parinti poate da rezultate foarte bune.”

Alte cauze posibile ale tacerii micutilor pot fi de natura psihologica: un soc, o trauma puternica; sau faptul ca asista la certuri intre parinti, scene de natura violenta sau care blocheaza exprimarea verbala. In acest caz, este necesara interventia unui psiholog.