Cristi Săpunaru, nu-i nimic! Rapidul a fost arogant și înfrânt. Unde? la Iași

Și a venit și-nfrângerea! Nu orice înfrângere. Ne-am înfrânt singuri. Săpunaru face gafa secolului, ca apoi Bergodi să facă transferuri adormite și-n final Iașiul lui Roman și Harrison să ne cumințească. Da, adio șanse pentru titlu, spun unii. Tragedie! Eu zic că nu-i nimic atât de grav. Am fost prea aroganți la Iași! Peste măsură suntem vrând obsedați titlul. Obsesia titlului se cheamă aroganță și duce la gafe de copil. Săpunaru a gafat și ne-a ucis. Dar înainte de asta Șucu și aroganța titlului ne-a narcotizat. Pe Săpunaru îl adorăm în continuare. Cronica meciului Iași – Rapid 3-1.

Orice am spune, partida a-nceput în repriza a doua.

Nici Grădinescu n-a avut albine să-l piște pe limbă o repriză. Minutul 1 al partidei era minutul 52. Papeau fantastic îl găsește pe Burmaz. Burmaz alunecă, mingea se lovește de el. Krasniqi o preia și o plasează în mațele porții. Goool! Gata, suntem campioni! – ne-am bătut cu bocancul în piept! Dar mingea e rotundă. Nu e arogantă. În aerul acestei partide s-a simțit aroganța. Îi facem pe ieșeni. Cine sunt ei să ne înfrângă? Într-o secvență tv transmisă din tribuna oficială a Rapidului lumea acolo se bătea cu limba pe burtă. Era arogantă. Băi, noi suntem în lupta pentru titlu, ceva mai mare ca Iașiul.

Eh, doar în 2 minute, mingea se rotunjește periculos, aerul vieții se răzbună. Deci, minutul 54, mingea țopăie lângă Săpunaru. Adversarul, unul fără nume, pierduse speranța că va prinde mingea. E Cristi Săpunaru, cum să mă bag eu să-l deranjez? Săpunaru însă vrea să dea o degajare peste cap, o forfecuță. Mingea sare nefericit și-n gamba lui Săpunaru și-n teren. De nefericit ce-a căzut mingea ajunge la Buș. Buș sare peste portar, îl depășește ca pe un fulg pe Aioani. Mingea e luată necruțător de Bettaieb. Șut mortal în poarta Rapidului. Săpunaru degeaba aleargă, mortul e răcit în poarta noastră. Gol Iașiul prin Bettaieb. Săpunaru se-nchină, face cruce mică în minutul 55.

Restul a fost făcut de Bergodi, zic eu, cu transferuri adormite. Bergodi n-a simțit că 1 la 1. Că atâta putem.

Dovadă golurile fără istorie, cu o apărare bâlbâită. Golurile lui Roman și Harrison date de Iași. Apărarea noastră nu prea merge și asta am mai spus-o. E fragilă ca o zambilă. Toată stă în mâna lui Săpunaru. Săpunaru are momente în care greșește. Dar restul? Portarul nostru nu mai e demult Moldovan. Braun, Iacob nu-s decât niște Brauni și Iacobi. Par că sunt în teren pentru că nu-i altă soluție. Și nu este altă soluție. Nu e nicio tragedie. Săpunaru e mare, dar n-are cum să le facă pe toate. În spatele lui e un gol de valori și goluri! Inclusiv 3 Goooluri de la Iași. Urmează UTA lui Puriu și Universitatea Craiova. Dar mai ales marea înfruntare cu Steaua lui Gigi. Ce facem? Mariane, tu ești în poartă? Braune, trezește-te frate! Iacobe, cască ochii! Albule, nu te mai preface, intră la joc, te rog eu!

A treia repriză: declarațiile

Îl aud acum câteva ore, după înfrângere, pe patronul Șucu că noi nu suntem echipă de titlu. Păi, cine a zis că am fi? Doar domnul patron Șucu! Acest tip de presiune pe echipă. Această obsesie a eficienței ne halește. „SUNTEM CAMPIONI!” nu duce decât la concluzia: Suntem aroganți, nu ne pasă de Iași. Domnul Șucu, schimbați mobila, vă rog, în sufrageria mentalității. Săpunaru nu este fotoliu.