Cristian Mungiu invitat la celebrarea a 140 de ani de Mercedes-Benz: „Nu cred că AI-ul va produce niște filme mai proaste decât se produc acum”
Puțini cineaști au reușit să schimbe imaginea cinematografiei românești în lume așa cum a făcut-o Cristian Mungiu. Regizor, scenarist și producător, el este una dintre figurile definitorii ale noului val românesc, un autor care și-a construit un stil cinematografic inconfundabil, apreciat de public, dar și de criticii de pe toate continentele.
Consacrarea internațională a venit în 2007, când filmul 4 luni, 3 săptămâni și 2 zile a câștigat prestigiosul Palme d’Or la Festivalul de Film de la Cannes, o premieră pentru cinematografia românească. Au urmat alte producții remarcabile, precum După dealuri, Bacalaureat și R.M.N., selecționate și premiate la cele mai importante festivaluri internaționale, confirmând statutul lui Mungiu ca unul dintre cei mai respectați autori ai cinemaului european contemporan. Cea mai nouă creație a sa, Fjord (2026) reprezintă încă un motiv de mândrie națională și încă o recunoaștere a viziunii sale: al doilea Palme d’Or și începutul unui nou dialog cu publicul.
Dar, dincolo de trofee și recunoaștere, filmele sale se disting prin profunzimea cu care explorează dilemele morale, relațiile dintre oameni și realitățile societății românești, transformând povești locale în experiențe cu rezonanță universală.
Invitat în cadrul unui eveniment care celebrează 140 de ani de inovație a Mercedes-Benz, Cristian Mungiu a vorbit cu cu jurnalista Alexandra Tănăsescu despre performanță, despre cinema, despre responsabilitatea artistului, dar și despre provocările de a spune povești autentice într-o lume aflată într-o continuă schimbare.
Filmul, ca invitație la dialog
Întrebat cât de importante i se par întâlnirile în care artiștii pot sta față în față cu publicul lor, Cristian Mungiu declară: „Deocamdată, în România, nu pot să măsor reacția directă pentru că e prima oară cand discut fără să fie o discuție după film ca să putem porni de acolo. Am avut deocamdată trei sesiuni de Q&A în Franța cand am fost acolo. A fost foarte interesant pentru că sunt foarte diferite, în funcție de cine e publicul. La Rochelle a fost un public preponderent francez, mai conservator, la a doua întâlnire, la Paris a fost complet altfel. Primii care vin la proiecții sunt expații români care locuiesc acolo și stau cu bucurie în timpul filmului pentru că cineva, iată, spune care este frustrarea lor dintotdeauna. Trăind în această perioadă, iar acesta e unul dintre comentariile colaterale ale filmului, este destul de complicat să exprimi, fără restricții, în public, ceea ce gândești. Oamenii sunt foarte precauți. Observăm cu cine vorbim ca să vedem în ce coordonate ne exprimăm. Sigur, o parte ține și de politețe socială, dar de la un punct încolo chestiunea nu mai este sănătoasă social.”
Cristian Mungiu a răspuns franc și direct și când a venit vorba despre oamenii alături de care lucrează. Selectarea lor se face evident, în primul rând, după aspectul profesional, dar contează în egală măsură și caracterul celor alături de care muncește. De ce? Pentru că sunt multe situații limită, în care caracterul, entuziasmul și asumarea responsabilității sunt elementele care fac diferența în reușita unui proiect, așa cum o face și alianță între analog si digital, între cei mai tineri și mai în vârstă.
Povești versus AI
Întrebat dacă are frici sau cum simte frica, Cristian Mungiu mărturisește că se bucură, evident, de al doilea Palme d’Or, chiar dacă nu se aștepta. „Ce vreau să zic e că toate lucrurile acestea se referă la ce ai făcut înainte. Dar tu trăiești de aici înainte, nu de aici înapoi. Mă bucur că am făcut lucrurile astea, dar nici una dintre recompensele publice pentru lucrurile astea pe care le-am făcut anterior, nu mă ajută să fiu creativ pentru ce am de făcut mai departe. Dimpotrivă, adaugă un fel de presiune. Am mai povestit despre asta, dar prima întrebare pe care am primit-o cand m-am întors de la Cannes, cu R.M.N., a fost „Dacă filmul a fost așa de bun, de ce nu ați luat Palme d’Or?”. Așa că fricile mele cele mai mari, profesional vorbind, sunt legate de irelevanță. Nu-i nicio garanție că următorul meu film va avea vreo relevanță, pentru că el va fi comparat cu cel de acum, performanțele lui vor fi comparate cu cele de acum.”
Una dintre întrebările din public a fost cu adevărat provocatoare: cum ar fi fost scenariul filmului Fjord scris de AI, iar regizorul a răspuns direct: „Nu mă laud și nici nu vreau să mă repet, dar știți cum se spune, fiecare trebuie să lupte cu datele pe care le-a primit. Datele pe care le-am primit eu au fost că am fost născut înainte să fiu suficient de matur la revoluție și am făcut parte dintr-o generație cu avantajele și dezavantajele ei. Am încercat să folosesc pentru mine contextul prin care am trecut, care m-a învățat să muncesc destul de mult, să fiu încăpățânat, să încerc să nu ratez șansele pe care le-am avut. Si, într-adevăr, lucrurile acestea ne dau un anume fel de posibilitate de a avea mai multă cunoaștere, înțelegere și distanța față de multe lucruri.”
„Eu nu-mi doresc să fiu standardizat”
În opinia sa, Cristian Mungiu consideră că provocarea viitorului nu este existența inteligenței artificiale, ci modul în care oamenii aleg să o folosească. Creativitatea, diversitatea de idei și capacitatea de a spune povești autentice nu pot fi înlocuite de un algoritm, iar tocmai aceste diferențe dau valoare artei și identității umane. Din această perspectivă, tehnologia ar trebui să rămână un instrument aflat în slujba creatorului, nu un factor care uniformizează gusturile, opiniile și felul în care oamenii se exprimă.
„Mă uit la felul în care e privit filmul de exemplu, în țări din est sau din vest. Diferența de perspectivă este foarte mare. Avantajul este că noi avem acces la ambele puncte de vedere. Admit, copiii noștri vor trăi cu digitalizarea, AI-ul și telefonul în mână și e o limită atunci când noi le dăm sfaturi lor, pentru că nu înțelegem pe deplin ce se va întâmpla. AI-ul este până la urmă, tot un instrument. Instrument care va da niște rezultate spectaculoase dacă îl folosește cineva creativ și inteligent. Sau, va da niște rezultate mediocre, dacă îl folosește cineva care își bazează succesul pe algoritm. Nu cred că AI-ul va produce niște filme mai proaste decât cele care se produc acum. Se produc atâtea filme proaste încât AI-ul va fi cel puțin la acel nivel și nu va fi nicio diferență.
Întrebarea cea mare este dacă ne ținem întotdeauna de algoritm, care înseamnă media a aceea ce e mai eficient să vinzi, căci despre asta e vorba. Algoritmul însă distruge un anume fel de diversitate pentru că nu are rost să produci pentru o nișă de 3 – 5 %. Dar acolo intervine factorul uman, că oricât suntem într-o nișă, noi trebuie să continuăm să producem pentru fiecare ceva care să-i vorbească omului, în sufletul și aspirațiile lui. Altfel, vom ieși și noi standardizați ca în filmele SF despre viitor. Eu nu-mi doresc să fiu standardizat. Îmi doresc să rămân așa, individual, cu defectele mele și mi-aș dori ca și copii noștri să rămână la fel.”
Articol susținut de Mercedes-Benz România