Cronica unui spectacol mincinos si scarbos

„Daca n-as fi avut proasta inspiratie sa sacrific 200 de lei pe 4 bilete, as fi ramas si astazi cu ideea preconceputa ca teatrul este un izvor de cultura si un mijloc de a te refugia de asaltul prostului gust si al marlaniei. Daca n-as fi vazut aseara piesa „Mincinosul” […], as fi fost suparat ca nu mi-am putut aduce copiii la un teatru adevarat, cu actori de prima mana, precum Claudiu Bleont, Sebastian Papaiani, Valentin Uritescu”, spune epigramistul Laurentiu Ghita pe blogul sau, amintind cateva dintre rimele spectacolului de miercuri, 4 noiembrie: „Sora mea e o rapandula, si tanjeste dupa…Lelio” si „Papagalul meu vrea sa stea cu pasarica ta”.

„Degeaba actori mari, degeaba piesa clasica si autor medieval! Regizorul sa traiasca, ca e baiat de-al nostru, din popor si raspunde comandamentelor epocii actuale. Vrea boborul murdarie? Sa-i dam murdarie. Vrea aluzii scarboase? Vrea sex explicit? Asta sa-i dam!

Ce mai conteaza ca il balacim pe Goldoni in jeg? Bosorogul e mort, taticu’! De muuult!

Aseara aveam senzatia ca nu joaca Bleont si Papaiani, ci Tociu si Palade, iar restul era trupa Vacanta Mare! Replicile curgeau una dupa alta, din ghena mahalalei si a „umorului” de satra”, mai spune epigramistul.

Continuarea cronicii o gasiti aici.