Culisele inclestarii dintre DNA si CSM

Intre mesajele de la Bruxelles si evenimentele de la Bucuresti de pe taramul luptei anticoruptie se casca o prapastie larga, care poate fi umpluta cu sens doar accesand informatii din culisele razboiului in plina desfasurare care ii are ca tinta pe sefii procurorilor anticoruptie.

Stim ca ministrul justitiei, Tudor Chiuariu, este nemultumit de sefii DNA, ca vrea sa-i schimbe pe Daniel Morar si pe Doru Tulus, seful sectiei care ancheteaza oameni politici (Nastase, Voiculescu, Marko Bela, senatori si deputati de la PNL si PD). Asta e public.

Mai stim ca tanarul ministru cere eficienta si i se pare ca DNA-ul a cheltuit banii publici fara prea mult folos: prea putine dosare trimise in judecata, prea multe restante, prea mult timp pierdut. Chiuariu asteapta, pe scurt, rezultate cuantificabile in cifre. Vrea, altfel spus, cantitate. Stim de asemenea, ca oficialii Comisiei Europene au apreciat, in schimb, calitatea anchetelor DNA.

In raportul din iunie, Bruxelles-ul a vorbit, mai putin uzual, in superlative. A elogiat atunci „inaltul profesionalism al procurorilor anticoruptie” si a apreciat atacarea cazurilor de mare coruptie, intangibile sub guvernarea Nastase. Si asta e public.

Intre Bruxelles si Bucuresti exista o neintelegere. Ori anchetele impotriva coruptiei merg bine si atunci ele trebuie lasate in pace si incurajate, ori merg prost si atunci este nevoie de schimbari urgente.

Ce nu stie insa comisarul european pentru justitiei Franco Frattini sau ce ar trebui sa stie? Evaluarea cantitativa este, in Romania, o arma birocratica letala. Cu ea poti ucide orice functionar, orice demnitar, orice ministru sau, de exemplu, un procuror. Aflat intr-o criza acuta de procurori, sistemul judiciar romanesc se afla in contradictie flagranta cu aspiratiile ministrului Chiuariu.

Cu o mana de procurori, planul de dosare pare imposibil de realizat. De depasit, nici vorba. Si atunci, ai de ales: fie te ocupi de cazurile mari, fie te risipesti in zeci de dosare maruntele.

Or, oficialii de la Bruxelles s-au cam saturat de cifre si dosare mici, bune pentru statistica, si au cerut “cazuri de inalta coruptie”. Calitate, si nu cantitate. Or, DNA a produs si calitate si ceva cantitate, dar nu chiar snopuri de dosare, cum pretind acum CSM si ministrul Chiariu.

Cine este inspectorul Robu

Un amanunt care, desigur, domnului comisar pentru justitie Franco Frattini s-ar putea sa-i scape este profilul inspectorilor CSM. In cazul evaluarii DNA, au lucrat doi: Constanta Robu si Lita Marin. Sunt poate nume care nu spun mare lucru la Bruxelles. In Romania si, in special lumea magistratilor, aceste doua nume sunt asociate cu trecutul.

Constanta Robu, sotia fostului procuror general din 1990, trece drept unul dintre dinozaurii sistemului. A condus Parchetul de pe langa Curtea de Apel Bucuresti si a ocupat functii importante in sistem dupa 89.

Magistratii ii recunosc stilul executiilor publice, iar rapoartele “scurse” in presa inainte ca victima sa-si formuleze apararea par sa poarte semnatura ei. Are un precedent la Constanta, iar procurorul sef de acolo, recent schimbat in urma unui raport al doamnei Robu, a reclamat-o la CSM pentru inspectiile sale de tip stalinist, mirosind a executii la comanda.

Asa a procedat si in cazul sefului sectiei a II-a, Doru Tulus. Inainte ca procurorii de la DNA sa formuleze obiectii, concluziile preliminare au ajuns in doua ziare centrale.

Cel mai grav insa este ca, odata cu ele, au ajuns si informatii despre anchete in curs. Ceea ce domnului Frattini ii este poate mai greu de imaginat. Dar se intampla la Bucuresti.

Din comunicatul DNA aflam ca inspectorii Robu si Marin au pus in raportul lor “informatii confidentiale, respectiv date despre interceptarea convorbirilor telefonice intr-o cauza concreta, in conditiile in care ancheta penala nu este finalizata, iar persoanelor interceptate nu li s-a adus la cunostinta acest lucru”.

Ceea ce deja pare extrem de grav si se poate traduce ca o avertizare, voita sau nu, a potentialilor infractori si o sabotare a luptei anticoruptie. Cata vreme raportul a ajuns in presa, nu mai exista garantii ca informatiile au ramas confidentaiale.

Astfel, domnul Voiculescu, Marko Bela sau alti lideri politici anchetati de procurorii DNA au putut afla, daca au facut rost de raportul publicat in fragmente generoase de unul din cele doua ziare, ce vor anchetorii de la ei si, mai ales, ce trebuie sa ascunda, daca au ceva de ascuns.

Poate domnul Frattini inca n-a aflat, dar tot raportul negativ intocmit de inspectorii CSM a devenit public (o alta coincidenta stranie) la cateva zile dupa ce un politician roman a dezvaluit ca insusi ministrul justitiei, Tudor Chiuariu, ar fi anchetat de procurorii anticoruptie condusi de Morar si Tulus pentru un aviz favorabil acordat unei hotarari de guvern care gireaza o afacere suspecta cu

terenuri in centrul Bucurestiului. Si un amanunt care s-ar putea sa-i scape comisarului european pe justitie: ministrul Chiuariu se numara printre cei cinci oficiali care au primit raportul anti-DNA. Ministrul Chiuariu a precizat insa oficial ca nu a furnizat informatii presei despre raportul in cauza.

Un adjunct pentru linistea ministrului Chiuariu

Cele de mai sus ar putea fi totusi cunoscute si la Bruxells. Dar ceea ce comisarul Frattini nu are cum sa stie se refera la mutari mai complexe, pregatite cu migala. La o adica, s-ar putea pacali. De exemplu:

Ministrul justitiei Tudor Chiuariu avea zilele trecute ceva urgent pe agenda: sa numeasca un fost consilier al Monicai Macovei pe post de adjunct la Parchetul General. A insistat, cerand raspunsuri grabnice, dar potrivit unor surse din CSM, ar fi fost refuzat.

La ce-i trebuia d-lui Chiuariu un adjunct la Parchetul General luat din fosta echipa de la justitie, s-ar putea intreba oficialii de la Bruxelles? Voia sa promoveze un procuror profesionist, din fosta garda reformista, la varful parchetului general?

Raspunsul va trebui, cautat, totusi in alta parte si conexat putin cu asaltul recent impotriva procurorilor DNA. Putem banui ca ministrul Chiuariu stia ca se apropie ziua esafodului pentru procurorii Morar si Tulus si incerca sa echilibreze efectul decapitarii unor procurori anticoruptie adusi la Bucuresti de Macovei prin promovarea unui om de incredere al fostului ministru.

Ca in asasinatele minutios pregatite, si-ar fi creat un alibi. Acuzatiilor de rafuiala cu oamenii pusi de Macovei ar fi raspus aratand cu degetul catre proaspatul adjunct de la Parchetul General. La Bruxelles ar fi dat foarte bine. Pare complicat, dar jocurile inselatoare de imagine se poarta la Bucuresti

Dar poate ca nu e asa, iar ministrul justitiei dorea sa promoveze un om de valoare ca sa aduca mai multa eficienta in sistem.

Dar daca e asa, atunci de ce parlamentarii de la Bruxelles transmit deja in tara, pe diferite canale (in special prin euroobservatori romani) ca ministrul justitiei nu va fi primit in cancelariile occidentale deoarece este perceput ca ar gira „o mafie de stat”, o posibila aluzie la grupurile de afaceri care l-au ajutat sa ajunga ministru la 30 de ani.