Cum ar vrea trei mici țări să se conecteze cu rețeaua feroviară din UE – Un drum neașteptat de lung

​Cele trei state baltice – Lituania, Letonia și Estonia – sunt membre ale UE din 2004, dar din punct de vedere al trenurilor, integrarea nu s-a produs. Cele trei țări au puține linii de cale ferată, ecartamentul este cel rusesc și, la capitolul transport în comun, autobuzul s-a dezvoltat mult în ultimele două decenii. Dar în 2026, după un proiect de 6 miliarde euro, ar trebui să fie gata linia ferată de aproape 900 km care să lege aceste trei țări de restul statelor UE. Cum de stau țările baltice atât de rău și cât de complicat este drumul spre Rail Baltica puteți citi mai jos.

Toate liniile duceau spre Moscova

Cele trei țări baltice – Estonia, Lituania și Letonia – au în total 6 milioane de locuitori și suprafața lor cumulată este cu 30% mai mică decât România. Cele mai mari orașe sunt Riga, Vilnius, Tallinn, Kaunas și Klaipeda (împreună au 40% din populația celor trei țări. Vilnius, Kaunas și Klaipeda sunt în Lituania, Tallinn este capitala Estoniei, iar Riga, cea a Letoniei. Lituania este cea mai populată dintre statele baltice, iar Estonia este celebră pentru nivelul ridicat de digitalizare din economie și învățământ.

Toate cele trei țări sunt mai prospere decât România, PIB-ul mediu pe locuitor fiind clar mai mare decât la noi (iar în Estonia aproape dublu). Cele trei țări au însă rețele feroviare puțin dezvoltate față de țările din Vest și legăturile feroviare dintre ele sunt foarte slabe, la fel și cu Polonia.

Explicația ține de faptul că, după căderea URSS, cele trei țări au devenit independente, iar autoritățile nu au investit în căi ferate și pe fondul faptului că în cele trei țări au fost respinse sau chiar îndepărtate multe lucruri ce aveau legătură cu fosta URSS și cu Rusia. Sovieticii au întreținut bine trenurile, au investit în calea ferată, considerând-o esențială din punct de vedere militar. Însă moștenirea sovietică a lăsat legături feroviare ce nu se încadrau în noua geografie, fiindcă rușii au construit linii de la porturi și de la orașele mari, către Moscova. Totul ducea către est și spre est se îndreptau uriașele trenuri de marfă cu materie primă din țările baltice.

Tren din Esotonia (foto Eesti Raudtee)

Însă marea diferență, care complică legăturile feroviare ale celor trei țări cu UE, ține de faptul că liniile construite de ruși au ecartament larg (1,52 m), diferit față de cel din restul țărilor UE. Acest lucru complică mult conexiunile de graniță între Lituania și Polonia.

Trenurile au decăzut după independență în cele trei state baltice și pe fondul schimbărilor: a crescut puternic numărul celor care au mașină, iar la capitolul transport în comun s-au dezvoltat puternic autobuzele. În cele trei țări circulă printre cele mai moderne și confortabile autocare din UE. În plus, între marile orașe sunt și 20-30 de curse de autobuz pe zi, mult peste numărul de trenuri.

Cum merg trenurile în cele trei țări

Legăturile feroviare sunt așa de slabe încât nu există aproape deloc trenuri între cele trei capitale. Doar între Riga și Vilnius circula o dată la patru zile un tren direct de lungă distanță (Riga – Kiev). Pe de altă parte, Riga și Vilnius sunt legate de peste 20 de autobuze pe zi.

Cea mai utilizată linie feroviară din țările baltice este Vilnius – Kaunas (104 km, trenurile fac între 66 și 95 minute).

De la Vilnius la Klaipeda sunt 376 km, iar trenurile fac aproape 4 ore. De la Vilnius la Daugavpils sunt 174 km și trenurile fac aproape trei ore, în timp ce Riga are două legături principale: cu orașul Rezekne (224 km, 2 ore 50 minute) și cu Valga, în Estonia (168 km, 2 ore și 48 minute)

Conexiunile internaționale feroviare sunt chiar mai bune decât cele interne, când este vorba de țările din est

Există o singură legătură cu Polonia, între Bialystok (Polonia) și Kaunas, un tren direct introdus acum câțiva ani face șase ore pe 290 km

De la Vilnius la Minsk sunt 193 km, dar trenurile fac și patru ore din cauza controalelor de la graniță. De la Vilnius la Moscova sunt 950 km și trenurile fac 13-15 ore. Până să fie întrerupte legăturile, exista un tren pe zi, însă acum zece ani erau și cinci trenuri pe zi.

De la Riga la Moscova sunt 922 km, iar trenul face 16-17 ore. Riga – St Petersburg este un drum de 14 ore (838 km).

De la Tallinn la St Petersburg sunt 380 km, iar trenurile fac 6 ore.

Rail Baltica – Un proiect despre care se vorbește de aproape 30 de ani

Despre integrarea feroviară europeană a celor trei țări a început să se vorbească din 1992, proiectul fiind să se construiască o linie de cale ferată cu ecartament standard UE care să lege Tallinn de granița polono-lituaniană și să facă posibilă o călătorie feroviară de 1.600 km de la Tallinn la Berlin în 10 ore. Mai mult, dacă se va construi după 2030 și tunelul Helsinki – Tallinn, legăturile feroviare dintre nordul Europei și centru se vor îmbunătăți simțitor și pentru pasageri și pentru marfă.

Însă lucrurile nu sunt simple, fiindcă este vorba de costuri și de trei țări destul de mici care trebuie să se înțeleagă la capitolul împărțirii cheltuielilor și responsabilităților și să considere că investiția chiar merită.

Proiectul Rail Baltica a fost aprobat de UE în 2004 și, pe scurt, este vorba de construirea unei linii de viteză pe teritoriul celor trei țări baltice, în total 870 km de la granița poloneză, până la Tallinn. Costurile estimate sunt 5,8 miliarde euro, UE finanțează cu 85%.

Estimările sunt că în anii în care se va construi masiv: 2022 – 2025, proiectul va crea 13.000 de locuri de muncă în construcții și alte 24.000 în domenii conexe. O altă prognoză este că, dincolo de costurile de 5,8 miliarde euro, proiectul va aduce beneficii totale de peste 16 miliarde euro în cele trei țări.

Viteza maximă va fi de 240 km/h pentru trenurile de pasageri și 120 km/h pentru cele de marfă și 392 km de linii vor fi pe teritoriul Lituaniei, 265 km în Letonia și 213 km în Estonia. Linia pornește de la Tallinn via Pärnu – Rīga – Panevėžys – Kaunas – granița polono-lituaniană și se va adăuga și o conexiune Riga – Vilnius. Totul ar trebui să fie gata în 2026. Promotorii spun că va fi impulsionat și traficul feroviar de marfă din alte părți ale Europei, iar noile linii vor permite circulația unor trenuri super-lungi, de până la 1.050 de metri.

Promisiunile sunt mari:

– Patru trenuri pe zi între Tallinn și Varșovia și între Tallinn și Vilnius

– Zece trenuri pe zi pe ruta Vilnius-Kaunas-Varșovia

– Două trenuri de noapte între Tallinn și Berlin, atât prin Riga, cât și prin Vilnius

railbaltica.org

Ideea Rail Baltica a prins contur în 1994, iar miniștrii transporturilor au semnat una cord preliminar în 2011. Trei ani mai târziu, UE includea proiectul în lista de priorități pentru coridoarele comerciale TENT-T. În 2004 se spera că lucrările vor începe în 2010 și vor fi gata în 2016. Nu a fost să fie așa, studiile de fezabilitate au început să fie realizate abia în 2011 și analiza costuri – beneficii a fost gata în 2017. În 2015 s-a modernizat un mic tronson între Bialystok (Polonia) și Kaunas (Lituania) și s-u introdus două trenuri pe zi, însă a fost doar o mișcare simbolică, traficul de pasageri fiind scăzut.

railbaltica.org

Un audit din ianuarie indica faptul că există riscul ca proiectul să coste mai mult și să depășească termenul de 2026, iar între cele state sunt și neînțelegeri la nivel de gestionare a proiectului. În plus, politicieni din Estonia spun că proiectul este inutil și cer să fie stopat, unii susținând și că pot face asta. Alți critici spun că autobuzele sunt super-confortabile și trenurile nu vor atrage prea mulți pasageri.

Se lucrează la documentația pentru proiectarea a 643 km dintre cei 870 km, iar anul acesta cele trei țări baltice vor folosi 200 milioane euro și proiectul Rail Baltica a obținut 941 milioane euro finanțare de la autoritățile naționale și europene și a fost depusă documentația pentru alte 781 milioane euro care să fie investite până la final de 2023. Se vor construi și mai multe gări noi, inclusiv în două dintre cele două capitale. Coordonatorii proiectului spun că pandemia nu a afectat mersul lucrurilor.

Așadar, trei dintre țările prospere ale Europei încearcă să modernizeze unul dintre domeniile în care nu stau prea bine, cel feroviar.

Grupul Grampet nu a avut influență asupra conținutului acestui material sau în alegerea subiectului.