Cum au construit elvețienii cel mai lung tunel din lume și uimitoarea rețea feroviară subterană din Alpi

Elvețienii au investit mult în trenuri și în tuneluri lungi care au fost terminate la timp și fără depășirea bugetului inițial, lucru rar în domeniu. Cel mai lung tunel din lume a fost terminat în 2016, are 57 de km și cele mai rapide trenuri îl străbat în doar 20 de minute. Elveția face tuneluri care bat recorduri încă de acum aproape 150 de ani, dar nu se oprește aici, iar mai jos puteți citi nu doar cum a fost construit uriașul tunel Gotthard Base, dar și cum vrea țara cantoanelor să mute pe tren marfa transportată cu sute de mii de camioane.

Tunelurile din Alpi – Greu de construit, dar uimitor de folositoare

Tunelurile feroviare au schimbat pentru totdeauna modul în care se călătorește în Alpi și peste tot în Europa. În 1853 un tunel feroviar de nici 4 km de lângă Geneva era cel mai lung din lume și constituia, fără exagerare, o minune a ingineriei din acele vremuri.

Foto SBB

Între orașe alpine situate la 200 km unul de altul drumul putea fi parcurs chiar și în peste 20 de zile înainte de apariția trenurilor. Primele trenuri permiteau o călătorie de 5 – 7 ore, iar în prezent se poate vorbi și de sub două ore.

Tuneluri precum Montcenis sau Simplon sunt intens folosite. Montcenis se află la granița italo-franceză, are 13 km și a fost construit între 1857 și 1870. Un alt vechi tunel celebru este Simplon, la granița dintre Elveția și Italia, primul fir fiind deschis în 1906, după nouă ani de lucru. Simplon 19 km și, timp de șapte decenii, a fost cel mai lung tunel feroviar din lume (19 km), fiind în 1982 detronat de un tunel japonez (Seikan).

Primul proiect uriaș de infrastructură feroviară din Elveția a fost tunelul Gotthard de 15 km, construit între 1871 și 1881. Lucrările au durat zece ani, din cauza geologiei complicate a locului, iar în construcție a fost folosită și dinamita, inventată în 1867 de Alfred Nobel. Tunelul a fost construit pe linia Luzern – Chiasso (225 km). Până la primul război mondial, în afară de Simplon, elvețienii au mai construit un alt tunel, Lotschberg. Existența acestor tunele elvețiene a avut impact și asupra tracțiunii feroviare, ”țara cantoanelor” fiind un pionier al tracțiunii electrice, fiindcă în tuneluri atât de lungi era extrem de periculoasă folosirea locomotivelor cu aburi.

Elveția – Locul unde trenul este la mare cinste

Elveția este celebră pentru trenurile sale, iar elvețienii sunt mereu în top când este vorba de numărul de călătorii făcute anual cu trenul. În timp ce la noi abia se repară câțiva km de cale ferată anual, în Elveția există prognoze clare despre cum va crește numărul de pasageri până în 2040 și sunt în lucru numeroase proiecte pentru ca această creștere chiar să aibă cum să se producă.

Tunelul Gotthard Base (foto SBB)

Țara nu este celebră doar pentru peisajele superbe care se văd de la geamurile vagoanelor, ci și pentru punctualitatea trenurilor și pentru curățenie. Mai mult, Elveția este printre țările care au făcut o excelentă sincronizare între tren, autobuz și tramvaie, pentru ca timpii de așteptare să fie minimi. În Elveția poți merge 300 km dintr-o parte în alta a țării schimbând, spre exemplu, patru trenuri, cu timpi de schimbare între 3 și 4 minute între conexiuni.

alptransit.ch

Revenind la tuneluri, Elveția are în prezent proiecte mai îndrăznețe decât cele de acum 150 de ani, mai ales că vechiul tunel Gotthard avea capacitate redusă de trenuri și permitea viteze mult prea mici. După o serie de referendumuri, în anii ’90, a fost aprobat un uriaș proiect de construcție a unor tuneluri feroviare care să mute o parte din marfa transportată cu camioanele pe șoselele alpine. Pentru acest plan au fost investiți peste 20 miliarde de dolari, în trei tuneluri ”de ultimul răcnet”

Acum mai bine de 20 de ani a început să fie derulat proiectul AlpTransit – Neue Eisenbahn Alpentransversale – care constă în câteva tunele uriașe care să permită trecerea trenurilor de mare viteză, dar și a celor de marfă, pentru ca șoselele alpine să aibă mai puține camioane. Deja au fost construite două tuneluri: cel mai lung din lume, Gotthard Base Tunnel și Lotschberg Base Tunnel (35 km între cantoanele Berna și Valois, deschis în 2006), dar și Ceneri Base Tunnel, care este aproape gata.

Gotthard Base – Un tunel ca de la București la Ploiești, dar cu viteze mai mari

Proiectul a primit aprobarea în 1992, după un referendum, ideea fiind de a muta cât mai mult pe calea ferată marfa transportată cu camioanele. Traseul exact al tunelului Gotthard Base a fost stabilit în 1995, iar primele pregătiri au început la Sedrun, un an mai târziu.

Costurile totale au fost de 12,5 miliarde dolari și lucrarea a fost complicată, fiindcă vorbim de un tunel super- adânc și de faptul că a fost săpat într-un peisaj geologic extrem de complicat, cu 73 de tipuri diferite de roci, de la unele dure precum granitul, până la unele moi precum zahărul. Nouă oameni au murit în timpul lucrărilor și 2.500 de oameni au lucrat. Schimbarea este uriașă, la calea ferată Semmering din Austria, acum mai bine 160 de ani, au lucrat 20.000 de oameni și au murit peste 700.

Tunelul Gotthard Base se întinde între localitățile Erstfeld și Bodio, iar după ce și alte tuneluri vor fi terminate, călătoria dintre Zurich și Milano va dura doar două ore și jumătate, față de 3 ore și 25 de minute în prezent. Între cele două orașe sunt 271 km, via Schwyz – Bellinzona – Lugano – Chiasso. Tunelul a scurtat distanța pe calea ferată cu 25 km între Zurich și Milano. Înainte de Gotthard Pass călătoria dura 4 ore.

Prin uriașul tunel trenurile de pasageri rulează cu până la 200 km/h, iar cele de marfă pot rula cu maxim 100 km/h. La teste, cele de pasageri au atins 250 km/h, iar cele de marfă, 160 km/h.

Au fost excavate 28 de milioane de tone de rocă la construcția uriașului tunel, cantitate ce ar încăpea într-un șir de vagoane de marfă ce s-ar întinde pe mai bine de 6.000 km. La construcția tunelul Ceneri Base care va fi gata la final de 2020, și care completează sistemul alpin de transport, au fost scoase la construcție 8 milioane de tone de rocă.

Tunelul ceneri Base (foto alptransit.ch)

Tunelul a reușit ceva rar: s-a încadrat în costurile inițiale, în timp ce mai toate ajung să coste chiar și dublu. Numele St Gotthard vine de la sfântul protector al negustorilor, iar trecătoarea din Elveția a fost mult timp impenetrabilă și primul serviciu poștal rudimentar s-a lansat în 1842. Din 1947 s-a vorbit despre un tunel feroviar direct în zonă, iar testele au început cu forezele în 1993, în timp ce lucrările propriu-zise au început în 1999 și s-au terminat 17 ani mai târziu. În 2011 au fost terminate cele două tunele de bază, dar a mai durat mult până la instalarea șinelor, a instalațiilor electrice și la construirea celor peste 150 de pasaje dintre cele două tunele principale.

Sute de mii de camioane mai puțin pe șoselele alpine

Obiectivul era inițial ca pe șoselele alpine elvețiene să nu treacă mai mult de 650.000 de camioane în 2018, dar ținta nu a putut fi atinsă, fiindcă au fost 941.000. Totuși, feroviarul a realizat un progres demn de toată lauda, fiindcă în 2000 treceau 1,4 milioane de camioane.

Tunelul este foarte adânc construit, la 550 metri altitudine peste nivelul mării, cu peste 2.300 metri sub piscurile alpine din zonă. În cele mai adânci zone s-a lucrat la peste +45 de grade Celsius. Sunt 307 km de linii și trenurile de viteză îl traversează în doar 20 de minute. Zilnic trec 50 de trenuri de pasageri și peste 250 de trenuri de marfă și sunt pasaje de legătură între cele două tuneluri la fiecare 300 de metri. Prin vechiul tunel Gotthard spiralat puteau trece 160-180 de trenuri.

Cum se vor reduce timpii de parcurs (foto SBB)

Ultima parte a proiectului este aproape gata, tunelul de 15 km Ceneri Base va fi deschis oficial traficului în decembrie 2020, iar lucrările au început la el în 2006. La final de februarie au început testele cu sisteme de management al traficului ETSC 2 și acestea vor permite trecerea a patru trenuri de marfă și șase de pasageri în fiecare oră.

Elveția face cele mai multe progrese pe așa-numitul coridor feroviar de marfă Rhin-Alpin, 1.500 km de la Rotterdam la Gonova, via Anvers – Koln – Frankfurt pe Main – Zurich – Milano. Elveția stă cel mai bine și, după noi investiții, unele camioane vor putea fi puse pe trenuri și nu vor mai polua și nici nu vor mai aglomera șoselele din Alpii elvețieni.

Surse: SBB, AFP, International Railway Journal, BBC, New York Times, CNN

Grupul Grampet nu a avut influență asupra conținutului acestui material sau în alegerea subiectului