Cum le-am putea oferi extratereștrilor cele mai bune indicații ca să găsească Pământul

Universul este uluitor de mare și de vechi. Având în vedere tot acest timp și spațiu, pare probabil ca undeva, cândva, să fi apărut o altă scânteie de inteligență. Dar dacă există ființe inteligente pe undeva în spațiu, cum am putea să ne conectăm cu ele și, presupunând că ne-am dori să fim prieteni, cum le-am da indicații către planeta noastră?

Există mai multe tehnici pe care oamenii de știință le-ar putea folosi pentru a trimite indicații către extratereștrii îndepărtați, dar, mai important, cercetătorii ar trebui să găsească o modalitate de a trimite o hartă galactică lizibilă oaspeților noștri – ceea ce este o problemă dificilă, scrie Live Science.

„Dacă încerci să spui cuiva unde ești, trebuie să ai niște referințe comune, nu? În mod ideal, referințe fixe”, a spus Héctor Socas-Navarro, astrofizician la Institutul de Astrofizică din Insulele Canare, un arhipelag spaniol din Oceanul Atlantic. „Dar nimic nu este fix în galaxie”. Stelele și planetele sunt în mod constant în flux, mișcându-se una în jurul celeilalte într-un vals cosmic lent. Dar chiar și în interiorul galaxiei noastre în continuă schimbare, oamenii de știință au venit cu câteva modalități de a transmite locația noastră oricui altcineva ar putea fi acolo în imensitatea spațiului.

„Majoritatea oamenilor ar spune: „Apelăm la o transmisie puternică de unde radio”, a declarat Martin Rees, astronomul regal al Regatului Unit, pentru Live Science.

Radiația electromagnetică, care include totul, de la lumina vizibilă la unde radio și la infraroșu, a fost din istorie alegerea numărul unu pentru difuzarea informațiilor despre Pământ în cosmos. Modulând subtil frecvența unei unde electromagnetice, oamenii de știință pot extrage mesaje complexe într-un cod binar simplu. Și pentru că undele electromagnetice sunt direcționale, orice extraterestru inteligent care interceptează un astfel de semnal ar putea pur și simplu să-l urmărească înapoi pe Pământ.

Dintre toate tipurile diferite de unde electromagnetice, undele radio sunt soluția obișnuită pentru o astfel de comunicare. Asta pentru că frecvența undelor radio umple un gol convenabil în spectrul electromagnetic, cunoscut sub numele de „gaura de apă”, potrivit NASA. La această frecvență – între 1420 și 1720 megaherți – moleculele de hidrogen și hidroxil acționează ca un fel de „izolație fonică” chimică, absorbind vibrațiile din ce în ce mai mari și lăsând canalul relativ liber de zgomotul cosmic de fundal. Frecvențele de deasupra și de sub gaura de apă sunt relativ „zgomotoase”, deoarece sunt pline de vibrații cuantice și radiații rămase de la Big Bang.

Oamenii de știință au folosit undele radio pentru a încerca comunicarea extraterestră în trecut. În 1974, cercetătorii au transmis un mesaj cu frecvență radio de la telescopul Arecibo din Puerto Rico către clusterul de stele M13, aflat la aproximativ 21.000 de ani lumină distanță. Mesajul a fost un pictograf binar simplu care conținea o reprezentare a ADN-ului uman, a sistemului nostru solar și a unei figuri umane, printre altele, conform Căutării Inteligenței Extraterestre (SETI). De atunci, numeroase mesaje radio au fost lansate în spațiu, inclusiv semnalul NASA „Across the Universe” în 2008, care a constat în întregime din cântecul Beatles.

Cu toate acestea, o problemă potențială a undelor radio este că ele difractează sau se lărgesc pe măsură ce călătoresc, la fel ca o undă care se extinde în apă. Aceasta înseamnă că pot deveni prea difuze pentru a transmite un mesaj perceptibil până ajung într-o galaxie îndepărtată, potrivit Laboratorului Lincoln al MIT.

Pentru un mesaj mai direct, a spus Svetlana Berdyugina, astrofizician la Institutul Leibniz pentru Fizică Solară din Germania, ar trebui să difuzăm folosind lumină laser vizibilă.

Un mesaj țintit format din lumină laser polarizată sau lumină ale cărei vibrații au loc pe un singur plan, are potențialul de a călători mult mai departe decât un semnal radio fără a se degrada. Cu toate acestea, undele optice sunt sunt foarte înguste, iar oamenii de știință ar trebui să aibă o precizie incredibilă atunci când le trimit. Cu alte cuvinte, ar trebui deja să știm unde sunt extratereștrii noștri înainte de a le putea trimite direcții laser.

Unii oameni de știință au adoptat o abordare diferită a comunicării interstelare, una mai asemănătoare cu un „mesaj într-o sticlă”, a spus Socas-Navarro. Cea mai faimoasă este „Placa Pioneer” de aur, pe care astrofizicienii Carl Sagan și Frank Drake au atașat-o sonda Pioneer 10 în 1972, conform Planetary Society. O a doua placă identică a fost montată pe Pioneer 11 în anul următor. Aceste plăci sunt inscripționate cu două figuri umane – un bărbat și o femeie – precum și o „hartă” care arată calea către sistemul nostru solar folosind o serie de 14 repere cosmice ciudate: pulsari. (integral pe Live Science)