Cum măsoară inflația țările lumii: UK ia în calcul prețul plăcintelor cu fructe și cel al gogoșilor, iar Franța e atentă la prețurile melcilor, ale gărzilor de corp și cel al serviciilor sexuale

Atunci când măsoară scumpirile, Institutul Național de Statistică nu se uită doar la mărfurile de pe rafturile magazinelor, ci și la cât de mult contează acestea în consumul nostru. Iar în ultimii 10 ani, perioadă pe care HotNews a cercetat-o, acest consum s-a schimbat radical. De pildă, UK ia în calculul inflației prețul plăcintelor cu fructe și cel al gogoșilor, iar Franța atunci când măsoară inflația se uită atent la prețurile pulpelor de broască, al melcilor dar și al serviciilor sexuale.

Cele mai mari schimbări cu privire la importanța pe care o acordăm elementelor din lista INS sunt: plata hotelurilor în vacanțe (care a crescut de 72 de ori în 10 ani), urmate de îmbrăcăminte (în special țesături, unde ponderea cheltuielilor în coșul de consum a crescut de 8 ori), mașini de spălat și lapte (ponderi mai mari cu de peste 3 ori).

La polul opus, cele mai mari scăderi ale ponderilor în coșul de consum sunt la zahăr, pâine, călătorii cu trenul al căror impact în consum s-a redus la aproape jumătate față de 2013.

Vezi aici schimbările în cei 10 ani ale ponderilor produselor în consum

Ponderile utilizate pentru calculul IPC sunt obţinute din Ancheta Bugetelor de Familie (ABF) şi rezultă din structura cheltuielilor medii lunare efectuate de o gospodărie pentru cumpărarea bunurilor şi pentru plata serviciilor necesare satisfacerii nevoilor de trai. Anual se analizează și actualizează structura cheltuielilor efectuate de populaţie.

UK include gogoșile și plăcinta cu mere când calculează inflația

Coșul se schimbă în fiecare an, eliminându-se articolele care nu mai sunt reprezentative pentru consum și intră altele, care au devenit relevante- în special din segmentul IT&C.

Regatul Unit ia în calcul prețurile la purres-ul de cartofi, la plăcintele cu fructe și cel al gogoșilor, atunci când măsoară inflația din Regat. Purrees-ul de cartofi a fost introdus pe lista în 2018.

De asemenea, se calculează separat prețurile unei vacanțe cu rulota sau cel al lichidelor pentru țăgările electronice.

Franța se uită atent la prețurile pulpelor de broască și al melcilor, iar la capitolul „carne” are capitole dedicate pentru carnea de cocoș, prepeliță sau fazan.

Afinitatea Germaniei pentru carne se vede și în lista pe baza căreia se măsoară inflația. Contează mult prețul la bratwurst și cel de la șnițel. De asemenea, a intrat pe listă și ketchup-ul picant .

Italia confirmă pasiunea pentru gătit, măsurând separat uleiuri comestibile și uleiul de gătit. De asemenea, tot separat sunt luate prețurile la „roșiile de sos” – distincte de roșiile „de gătit”. De asemenea, peștii sunt împărțiți în cei de crescătorie și de apă dulce.

Când vine vorba de prețurile la mașini, Țările de Jos măsoară separat „clasa mini”, „clasa compactă”, „clasa de mijloc compactă”, „ gama medie”, „Midi-MPV” și SUV-uri”.

Franța în mod specific și unic include prostituția- asta înseamnă „tariful” prostituatelor ca indicator al inflației

În septembrie, indicele armonizat al inflației era aproximativ la același nivel în România, Slovacia, Croația și foarte aproape de cel din Belgia. Cu toate acestea nivelul de trai din aceste țări e complet diferit.

Diferența dintre inflație și costul vieții

Oamenii folosesc adesea expresiile „inflație” și „costul vieții” ca și cum ar fi sinonime. Ele nu exprimă același lucru, deși sunt strâns legate între ele.

Inflația este imaginea de ansamblu. Pe măsură ce costul alimentelor sau hainelor sau reparației mașinii în service crește, puterea de cumpărare scade. Rata inflației este calculată lunar de Institutul Național de Statistică pe baza unui coș de bunuri și servicii care reflectă obiceiul de consum dintr-o țară.

Costul vieții e puțin diferit. Noțiunea e cel mai frecvent utilizată atunci când vrei să compari venitul minim care îți acoperă nevoile în diferite locuri din țară sau din lume. De pildă, costul vieții e mai mare în București decât în Teleorman sau Giurgiu.

Revenind la inflație și la coșul de consum pe baza căruia se calculează, acesta variază foarte mult de la țară la țară.

Folosind datele Fondul Monetar Internațional, ne-am uitat la cât de diferit e consumul oamenilor din mai multe state. Cu alte cuvinte, la cât ponderează în coșul de consum diferitele cheltuieli.

Diferitele ponderi ale coșului de consum îți arată modelul cultural de consum sau nivelul de dezvoltare economică.

O țară poate modifica ponderile atribuite diferitelor categorii pentru a reflecta schimbările survenite în modul în care consumatorii își cheltuiesc bugetele de-a lungul timpului.

Articolele din coșul unei țări și ponderile atribuite categoriilor de bunuri și servicii ale coșului ne pot dezvălui ce anume prioritizează consumatorii, sau ce anume au în mod particular economiile lor naționale. Un instrument util pentru compararea ponderilor este cunoscut sub numele de Legea lui Engel. „Cu cât o familie este mai săracă, cu atât ponderea cheltuielilor cu alimentele e mai mare”. Ernest Engel a fost un statistician german, care a prelucrat date privind cheltuielile gospodăriilor din Regatul Saxonia în timpul secolului al XIX-lea.

Franța: În distribuția ponderilor IPC, categoria „diverse bunuri și servicii” include: plăți pentru sex, gărzi de corp, sau astrologi

Alcool, tutun- 4,5%

Îmbrăcăminte, încălțăminte- 3,7%

Alimente, băuturi- 15,8%

Locuințe, utilități- 15,3%

Sănătate- 11,2%

Recreere, cultură- 8,4%

Restaurante, hoteluri- 6,0%

Transport- 13,3%

Hong Kong- în calculul inflației, locuințele și utilitățile reprezintă peste o treime din cheltuielile totale

Piața imobiliară rezidențială din Hong Kong este faimoasă și incredibil de scumpă. Anul trecut, a ocupat al treilea loc din lume în topul chiriilor celor mai scumpe și pe primul loc al prețului la imobiliare. Așa că nu este surprinzător că în calculul inflației din Hong Kong, locuințele și utilitățile reprezintă peste o treime din cheltuielile totale.

Alcool, tutun- 0,5%

Îmbrăcăminte, încălțăminte- 3,2%

Educație- 3,4%

Alimente, băuturi- 9,6%

Locuințe, utilități- 36,9%

Sănătate- 3,0%

Restaurante, hoteluri- 17,8%

UK: Tiparul cheltuielilor britanicilor se potrivesc cu cele ale Germaniei în foarte mare măsură

Alcool, tutun- 3,5%

Îmbrăcăminte, încălțăminte- 6,1%

Educație- 3,0%

Alimente, băuturi- 8,9%

Locuințe, utilități- 32,8%

Sănătate- 2%

Restaurante, hoteluri- 7%

Mexic: Familiile cheltuiesc o parte mai mare din bani pe alimente decât cei din țările bogate

Pentru calculul inflației, s-a observat că gospodăriile mexicane cheltuiesc o parte mai mare din bani pe alimente decât cei din țările cele mai bogate, cum ar fi SUA, Marea Britanie și Canada, dar mai puțin decât cei din cele mai sărace, cum ar fi Etiopia și Nigeria.

Alcool, tutun- 2,7%

Îmbrăcăminte, încălțăminte- 4,8%

Educație -3,5%

Alimente, băuturi- 25,8%

Locuințe, utilități- 19,6%

Recreere, cultură- 4,9%

Restaurante, hoteluri- 9,5%

Transport- 13,8%

Italia- Cheltuieli mici cu educația

Alături de Franța și Germania, colegii săi membri ai UE, educația reprezintă foarte puțin atunci când vine vorba de calcularea inflației în Italia: aproximativ 1% din măsură, rezultat al învățământului gratuit și ieftin subvenționat de stat disponibil în toate cele trei țări.

Alcool, tutun- 3,6%

Îmbrăcăminte, încălțăminte -6,5%

Educație- 1,1%

Alimente, băuturi- 19,3%

Locuințe, utilități- 11,2%

Restaurante, hoteluri- 8,3%

Transport- 12,7%

Germania – Cheltuielile cu locuința sunt ponderate la aproximativ 32% din cheltuielile lor totale

Cheltuielile consumatorilor germani cu locuința sunt ponderate la aproximativ 32% din cheltuielile lor totale. În țara vecină, în Franța, această cifră este de doar 15%. În UE, numai Grecia și Danemarca au cheltuieli mai mari pentru locuințe, ca pondere în cheltuielile totale ale gospodăriilor.

Alcool, tutun- 3,8%

Îmbrăcăminte, încălțăminte- 4,5%

Educație- 0,9%

Alimente, băuturi- 9,7%

Locuințe, utilități- 32,5%

Transport- 13%

Japonia – Cheltuielile cu transportul ocupă cel mai mic loc

Dintre țările bogate din setul nostru, modificările costurilor de transport au cel mai mic efect în Japonia. Proprietatea de mașini private acolo este în scădere de ani de zile, în parte pentru că deținerea unei mașini este costisitoare. Taxele și taxele de parcare sunt mari, așa că nu este surprinzător că japonezii renunță la proprietatea de mașini și se bazează pe transportul în masă, reducând astfel cheltuielile totale pentru transport.

Alcool, tutun- 1,6%

Îmbrăcăminte, încălțăminte- 4,4%

Educație- 3,3%

Alimente, băuturi- 19,3%

Locuințe, utilități- 27,6%

Transport- 8%