Cum s-ar putea decupla Rusia de la internetul global

​De mai multe zile se vorbește despre o decuplare totală a Rusiei de la internetul global și ar fi o mișcare radicală ce ar afecta peste 100 de milioane de ruși. Ideea unui „internet suveran” rusesc s-a născut acum un deceniu și rușii au făcut mai multe teste în 2018 și 2019. Dar decuplarea totală de la internetul global ar fi extrem de greu de făcut din punct de vedere tehnic și toată lumea ar avea de pierdut.

Rusia, o țară avidă de internet

O astfel de deconectare nu s-a mai făcut vreodată, nu prea este clar dacă poate fi făcută și mai ales dacă Rusia poate obține hardware-ul necesar pentru a o face. Lipsa de transparență a Rusiei face imposibilă verificarea informațiilor și despre acest domeniu.

Rusia are 115 milioane de utilizatori de internet, adică 80% din populație, iar față de acum zece ani numărul de useri s-a dublat. Rușii sunt, așadar, mari fani ai internetului și le plac enorm aplicații din vest precum Instagram și Netflix.

Așadar, Rusia nu este Coreea de Nord, fiindcă are o rată foarte mare de penetrare a internetului în rândul populației și oamenii aveau acces larg la aplicații de oriunde din lume și la aproape orice site. Rușii NU erau deloc izolați digital.

Presa anglo-saxonă a folosit sintagma „digital iron curtain” când s-a referit la posibila deconectare a Rusiei de la internetul global. Paralela este făcută cu așa-numita ”Cortină de Fier” care a fost linia de demarcație între Europa Occidentală și Europa Răsăriteană, în perioada Războiului Rece.

Rusia nu este nici China, fiindcă în Federația Rusă sunt extrem de populare aplicații precum Instagram și WhatsApp care, fiecare, aveau peste 70 de milioane de useri. Aceste aplicații nu mai pot fi oficial accesate. China are propriile rețele sociale și propriile aplicații de shopping care au peste un miliard de useri fiecare.

Ideea de bază este că internetul din Rusia are legături strânse cu internetul din restul lumii, iar decuplarea totală pare imposibilă. Chiar și o rupere parțială este greu de realizat. Ideea de bază este că Rusia este foarte bine integrată în ”internetul global” și țara ar fi avut mult de câștigat din punct de vedere economic prin menținerea acelor legături.

Invazia Ucrainei a schimbat însă totul.

Rusia și ”internetul suveran” – O idee veche de un deceniu

Despre un ”internet suveran” se vorbește din 2011 când au fost o mulțime de proteste în Rusia după alegeri, iar Putin și cei mai importanți oameni ai săi și-au dat seama cât de important este internetul. Cum mai-marii Rusiei nici nu vor să audă de proteste, au început să perceapă internetul ca fiind o amenințare la adresa stabilității statului. Pentru a diminua această amenințare s-a născut ideea creării unui internet rusesc decuplat de cel din restul lumii.

Problema este că politicienii care au dictat crearea unui ”internet suveran” nu se pricepeau deloc la tehnologie și nu știau că așa ceva nu se poate crea ușor.

În 2019, legiuitorii din Rusia au votat amendamente denumite „Sovereign Internet Law” care obligau furnizorii de internet să instaleze echipamente care să monitorizeze traficul de internet și care să permită un control centralizat asupra rețelelor de comunicații din țară.

Kremlinul spunea în 2019 că vrea să reducă dependența de serverele străine. Legislația adoptată atunci își propunea să canalizeze traficul web și datele prin noduri controlate de autoritățile statului, construind un „Domain Name System” național alternativ, care să permită internetului să funcționeze chiar dacă Rusia ar fi scoasă din infrastructura străină.

Autorii legii susțineau că internetul ”suveran” nu înseamnă izolarea segmentului web rus, ci protejarea accesului la web în cazul în care o „putere ostilă” ar izola Rusia de rețeaua globală. În navigarea de zi cu zi a unui utilizator normal, susțineau autorităţile, nu se va simți nicio schimbare.

Legea spunea că toate serverele trebuie gestionate de puternica autoritate telecom Roskomnadzor și cerința era ca aceste servere să acționeze precum niște ”kill switch-uri” care să deconecteze Rusia de la conexiunile externe, simultan cu redirecționarea traficului web către propriul spațiu online rusesc, denumit RuNet.

După adoptarea legii, guvernul a interzis și o serie de furnizori de servicii VPN, iar în decembrie 2021 a fost interzis și accesul la rețeaua descentralizată Tor.

Teste în lungul drum către izolare

Rusia a spus de câteva ori, inclusiv în 2019, că a testat acest RuNet și că a funcționat, dar informațiile sunt imposibil de verificat și par puțin credibile. Și în vara lui 2021 Rusia a anunțat că a reușit în teste restrânse o deconectare de o lună de la World Wide Web-ul mondial.

Mulți experți spun însă că deconectarea este foarte greu de făcut și au apărut o serie de informații care arată că marii furnizori de internet nu au fost dornici să renunța la a se conecta la DNS-urile globale și au refuzat trecerea integrală la DNS-ul național rusesc. Unii furnizori au preferat să plătească amenzi.

DNS vine de la „domain name system” și reprezintă un standard folosit pentru administrarea adreselor IP ale site-urilor web din toată lumea. Scopul DNS este de a traduce adresele IP ale site-urilor web de pe internet în ceva inteligibil, mai ușor de înțeles și de reținut pentru oameni. Uneori, tehnologia DNS este comparată cu o uriașă „carte de telefon” care asociază câte un nume pentru fiecare adresă IP de site web din lume.

Este trist că s-a ajuns aici după ce ani de zile, autoritățile ruse au încurajat folosirea internetului, au încurajat dezvoltarea unor business-uri online și extinderea peste hotare a companiilor tech ruse. Yandex și Kaspersky Lab au devenit cunoscute pe plan global, iar Vkontakte a ajuns să fie una dintre cele mai populare rețele sociale. De câțiva ani însă, Putin și oamenii săi se gândesc mai mult la cenzură și control strict, când este vorba despre internet.

Multe companii occidentale de tehnologie aveau operațiuni în Rusia, unele aveau filiale cu o mulțime de angajați. Totul se năruie din cauza invaziei, iar repararea răului făcut sectorul IT din Rusia s-ar putea să nu se mai producă niciodată, fiindcă Rusia va fi pentru foarte mult timp percepută de acum încolo ca fiind un agresor.

Un internet rusesc deconectat de lume este greu de realizat, fiindcă trebuie realizată o centralizare excesivă, sarcină care pune enorme probleme tehnice. Primele teste pentru RuNet s-au făcut acum peste doi ani, dar nu este clar dacă s-a reușit mare lucru, mai ales că nu se știe dacă toți providerii s-au conectat de DNS-ul rusesc. În plus, se pune marea întrebare: cum se va comporta internetul la primul test de amploare?

Testele făcute de autorități au fost la scară redusă, în regiuni de mică întindere și, cum rușii nu prea sunt transparenți în comunicare, nu este clar dacă aceste încercări au dat rezultatele dorite de Moscova.

Apoi trebuie spus că ideea unui internet rusesc fragmentat care să funcționeze la fel precum un internet global este un concept simplu de exprimat pentru politicienii care dau ordine, dar este un lucru extrem de greu de implementat în teren de provideri și administratorii de sistem.

Chiar și dacă planul de decuplare nu va reuși în totalitate, este foarte posibilă o întrerupere semnificativă a comunicațiilor online în Rusia. Consecințele ar putea fi numeroase: multe site-uri străine ar putea deveni inaccesibile în Rusia, calitatea conexiunii web s-ar putea degrada, iar dezvoltatorii de aplicații vor avea mult mai puține instrumente la dispoziție. În plus, s-ar putea să se ajungă în faza în care aproape nicio aplicație VPN nu va mai fi eficientă.

Rusia pare să meargă pe un drum similar cu cel al Chinei când este vorba de controlul asupra a ceea ce oamenii pot vedea pe internet. Marea diferență este că statul chinez a investit enorm în sistemul său de cenzură și are foarte mare experiență în domeniu. Rusia nu are bugetul Chinei și nici nu poate aloca un număr atât de mare de oameni pentru monitorizare și control. În plus, aplicațiile occidentale au pătruns mult mai mult în Rusia decât în China.

Surse: Flashpoint, Euronews, ZD Net, Financial Times